Articolul ăsta e despre altceva. Nu o să fie citit mai mult decât altele, nu e despre o anumită destinaţie, e despre mine. 

Având în vedere că timp de mulţi ani am avut un blog despre viaţa mea personală, rar se întâmplă să nu îmi doresc să revin. Dar imediat îmi dau seama că acum am alţi cititori, acum încerc – chiar şi puţin – să îmi promovez blogul şi că poate nu-s cea mai bună bloggeriţă dar pot încerca. 😉

In postarea de astăzi voi încerca să spun că trăiesc în „deplasare” într-un oraş minunat. Dar că…

Imi place acasă din 2 motive: 1. familie şi 2. amintiri (la amintiri adăugându-se bineînţeles şi oamenii frumoşi şi buni). Plăcute sau ne se numesc în acelaşi fel: AMINTIRI!!!

Weekendul ăsta şi planuri de weekend. Toată săptămâna am plănuit. Merg la Ocna Sibiului. Din mai multe motive. 1. De ce să dau aceiaşi bani la o piscină oarecare când pot merge într-un loc cu apă sărată 2. E mai interesant să scriu despre o staţiune decât despre o piscină 3. Văd şi împrejurimile Sibiului 4. Acum ceva timp s-au alocat nişte fonduri pentru modernizarea staţiunii – merita să arunc o privire;) Iar pentru seară aveam să îmi rezerv vizionarea a trei filme ale lui Woody Allen ce urmau să fie proiectate pe ecranul de la Arini Fest Cinema. Vă şi recomand să vedeţi When in Rome şi Midnight in Paris.

Iar weekendul viitor aveam să merg acasă. 

Surprize surprize căci nu s-au potrivit tocmai bine lucrurile. Vinerea viitoare lucrez. Sâmbătă la fel. Şi-am avut de ales dacă merg pentru o zi acasă sau o zi la Ocna Sibiului. Am ales casa. Cu siguranţă puteam face altceva cu 150 ron. Ştiu, poate e o sumă mică însă dacă ştiu când şi cum să caut ofertele de avion cu banii ăştia plus încă puţini aş putea să plec cu avionul şi să vizitez ceva.

Lucrul bun la drumul ăsta lung spre casă e tocmai asta. Că drumul e lung. Merg mai bine de 5 ore pentru ca apoi să îmi petrec 30 de ore acasă şi să mai merg alte 5 ore înapoi.

1

Atunci când eram numai şi numai acasă mă plictiseam. Puteam să aleg să fac zilnic ORICE voiam. Acum apreciez altfel lucrurile. Vin pentru alea 30 de ore dar stau cu altă bucurie şi plăcere cu prieteni la o apă plată până la 2 noaptea. Şi îmi propun ca în celelalte ore care au mai rămas până la 30…să merg la cumpăraturi în oraşul reşedinţă de judeţ, să ies în oraş cu prieteni cu, care n-am mai ieşit…niciodată, să îmi vizitez unchiul şi mătuşa pe care, când eram acasă îi vizitam mai rar decât o fac acum, să îmi vizitez altă mătuşă pentru a plănui vizita ei la mine, să îmi vizitez o profesoară din şcoala generală. 

Am venit prima oară acasă, după ce stătusem doua săptămâni în Sibiu. Şi mi-am dat seama că văd oraşul chiar mai urât şi mai plictisitor decât îl vedeam înainte. Revin iar după alte 3 săptămâni – îmi văd mama pentru 30 de minute, prietenii la acea apă despre care vorbeam, văd (întâmplarea face) şi alţi doi tipi foarte mişto din oraş. Se face miezul nopţii. Am ajuns acasă în urmă cu fix 2 ore dar deja vreau să merg la Sibiu. Şi mă apucă teama. Mi-am propus să stau acolo până în decembrie iar apoi să vin acasă. Dar acum, dupa doar 2 ore realizez că nu sunt fericită aici. Că mă plictisesc. Că nu mai e ceea ce era … acum o lună. 😉 Că am văzut şi partea frumoasă a unui oraş şi că în comparaţie cu locul în care m-am născut îmi dă cu minus.

Purtam nişte pantaloni scurţi şi un tricou franjurat pe tot spatele iar pe faţă cu un desen animat. Era totuşi miezul nopţii şi mi se făcuse frig. Norocul meu că terasa e la câteva case departare de casa mea. Am luat din şifonier o pereche de pantaloni cu nuanţe de bej şi un hanorac alb cu scris albastru. Şi glugă.

Când am plecat a doua oară i-am povestit mamei cine mai e prin zonă. Şi şi-a dat seama că oricum ăla era motivul pentru care ies iar. 

Am venit şi eu pentru câteva ore acasă, îmi permit să ies în oraş şi să fac circ! am spus.

Credeam că ai învăţat despre asta la Sibiu! încearcă mama să mă facă să înţeleg.

Da, am învăţat. Asta e unul dintre motivele pentru care am venit acasă. Pentru că aici ştiu exact care sunt oamenii pe tema cărora să fac circ. Sibiul nu e despre circ. În Sibiu nu îmi permit să fac circ pe seama nimănui.

Nu, nu am ieşit pentru că era vreo legătură cu circul. Am ieşit pentru că am simţit nevoia asta. Să îmi permit să îmi mai iubesc oraşul din alea câteva motive.

2

1. Am ieşit pentru că în locul ăla îmi petreceam nopţi şi dimineţi. Eventual nopţi care se continuau cu dimineţi şi apoi după’amiezi (ieşeam pe la ora 22 şi reveneam acasă pe la 16 a doua zi)

2. Am ieşit pentru că e terasă. Şi aerul de acasă e unic. Nu simţi aerul ăsta nicăieri altundeva.

3. Am ieşit pentru că nu dansez niciodată. Aproape niciodată. Şi totuşi ultimele 5 dansuri ale mele care au şi fost bluesuri s-au dansat acolo. 

4. Am ieşit pentru că există oameni care ţin la mine fără să primească absolut nimic în schimb. Imi încălzesc mâinile dacă îmi e frig, mă iau în braţe dacă sunt tristă, merg de nebuni cu mine noaptea în scări de bloc dacă eu asta îmi doresc, care îmi dau cheile de la maşină deşi văd cât de sigură sunt pe mine că mă voi duce şi o voi porni (deşi nici măcar în glumă n am mai făcut până acum lucrul ăsta), mă fac să mă simt minunat. Şi pentru asta îţi mulţumesc, Eugen!

5. Am ieşit pentru că a mai existat încă o persoană. Care a contribuit şi care a adus anumite lucruri în viaţa mea. Persoană care – într-un oraş în care 1% din populaţie chiar poate fi luată drept model – chiar e una model. O persoană care a adus foarte multe amintiri plăcute în viaţa mea (sunt genul de om care gândeşte în felul următor: Dacă cineva a adus în viaţa ta 100 amintiri plăcute şi 10 neplăcute ţine cont de cele 100 plăcute. Dacă cineva a adus în viaţa ta 100 amintiri plăcute şi 100 neplăcute – ţine cont de cele plăcute Dacă o persoană a adus în viaţa ta 10 amintiri plăcute şi 100 neplăcute – ţine cont de cele 10. PLĂCUTE!;) )

6. Am ieşit pentru că mi-am amintit ce mi-a zis o persoană acum 2 ani într-o vară. Tocmai descoperea că sunt mai mult de fata aia care oricum nu pune nimic la suflet, mai mult decât tipa aia nebună, de tipa aia care e în stare să facă lucruri tâmpite şi imposibile. A descoperit că dincolo de miştourile şi glumele mele proaste pe care le ofer ca feedback ţăranilor cu, care se mândreşte oraşul stă o tipă pe care cea mai mică jignire o doare. O face să sufere groaznic. Şi mi-a spus atunci

Dar tu, te cobori la mintea lui X care îţi face lucrul nu ştiu care?

I-am spus că ştiu că n-ar trebui. Mi-a spus că nu are de ce să mă doară cuvinte spuse de nişte oameni din acea categorie.

Şi atunci i-am dat exemple de alţi oameni. Cu facultăţi şi masterate – eventual greu de absolvit – care câştigă de la 5000 de ron în sus nu pe pile ci pe creier. Şi în cazul ăsta am fost învăţată de aceeaşi persoană să nu pun lucrurile la suflet. Mi-a dat şi exemple bune şi gata.

7. Am ieşit pentru că se asculta ROCK FM – un post care îmi aminteşte de persoane, locuri, oraşe.

3

8. Am ieşit pentru că purtam pantalonii ăia. Pantaloni care poartă amintiri. Întotdeauna i-am purtat ca şi pantaloni DE ZI:) Excepţie…prima oară când i-am purtat. Veneam din vacanţă, o parte din bagaj l-am trimis acasă iar o plasă am păstrat-o pentru a o avea pentru noapte. Aveam să dorm undeva şi am bagat la nimereală. Nişte pantaloni, o rochiţă, o bluză, săpun, un Tobleron cumpărat de la el de-acasă şi alte 2-3 lucruri. Am ajuns să mă cazez pentru acea ultimă noapte şi m-am trezit că rochiţa nu aveam cum să o port iar singura variantă sunt pantalonii respectivi. Şi prima oară când i-am purtat mi-a rămăs în minte. E suficient să îi văd şi deja gândul îmi e dus la amintirile unui oraş foarte turistic aflat la sute de km depărtare.

9. Am ieşit pentru că purtam hanoracul. In primul rând la nivel cromatic cele doua piese nu se potriveau. La nivel de textură niciatât. La nivel de stil şi mai rău. La nivel de personaje principale din amintirile mele şi locuri total lucruri opuse.

Hanoracul îl cumpărasem special pentru un concert HipHop ce avea loc înainte de ziua mea de naştere. Concert la care n-am mai ajuns. Hanoracul îmi aminteşte de o perioadă pe care o aşteptasem mult timp şi care a fost ALTCEVA în comparaţie cu lucrurile de până atunci.

Da…am avut nevoie de locuri, de melodii, de oameni dragi pentru a-mi aminti de lucrurile minunate din trecut, lucruri petrecute în mare parte într-un oraş TOTAL NEATRACTIV din ORICE punct de vedere.

În rest…

Tresor Midnight Rose e mirosul care îmi aminteşte de Franţa-Rouen-o anumită relaţie din perioada respectivă.

Cerceii primiţi de la Paula şi Claudia (mătuşile mele) îmi amintesc de şocul suferit de unele persoane.

Diferite haine îmi amintesc de diferite persoane.

Diferite gusturi îmi amintesc de orase.

Iar melodiile…nu mai zic! O melodie atât de englezească şi cu un videoclip atât de englezesc ca Someone like you (Adele) îmi aminteşte mie de…Franţa:)

Atunci când nu te mai regăseşti într-un loc apelează la astfel de lucruri. Poate nu te vei regăsi în totalitate. Dar ajută.

4

Ţie ce lucruri îţi amintesc de anumite locuri?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s