Scrisoare. Cu dragoste

Mă gândeam în după amiaza asta la postările scrise de-a lungul timpului. Mi-am amintit-o pe una. Apoi pe alta… Una era o scrisoare. Adresată tatălui fetiței mele. Blondă cu ochi albaștrii și cu numele Emma sau orice variantă, știam cum NU TREBUIE SĂ FIE TATĂL EI! Mda, nu am o problemă cu femeile care nu știu să își aleagă bărbații de lângă ele. Am una cu bărbații respectivi. Și probabil că mătușile mele or să fie deranjate de acest început de postare. Vor spune că spăl nu știu ce haine în public. E ceea ce simt și îmi cer scuze pentru că fac asta. N-aș vrea să le doară și le sunt extrem de recunoscătoare pentru tot ce au făcut.

Eram în Italia și mi-am sunat sora în România. UNDE NAIBA L-AI GĂSIT PE ĂSTA??? Asta a fost întrebarea adresată ei. Cu un râset în voce. Dar râsetul a fost doar pentru a nu o face pe ea să se simtă ciudat. Ce să zic, a făcut soră-mea o alegere de te doare capu. Sau cel puțin pe mine mă durea. Dar ideea e că mi-au oferit cele 2 mame ale mele atâta dragoste încât nu mai aveam nevoie de a altei persoane în plus. 🙂

A fost ziua lui și i-am dat un mesaj. Nici măcar nu era mesaj de la mine. Imi oferise EA 20 cadou. Și îmi pare rău că am irosit mesajul de la ea. Eram în metrou scriind La mulți ani, Sorin. Anuța. Și când am vrut să-l trimit mi-am dat seama că n-am numărul lui. Aveam alături pe cineva care mă putea ajuta. I-am spus că nu l-aș ruga să mă ajute să îl aflu. Deși, da, îmi doream. Pentru că dacă el nu se năștea acum aproape 50 de ani nu mă nășteam nici eu. Și mi-am repetat în minte Nu încerca să afli numărul până mi-a intrat bine ideea asta-n cap. Și-apoi am găsit singură numărul în agendă. I-am trimis mesajul. La Mulți Ani! Atât. Au trecut 4 zile și sigur n-a avut credit să-mi mulțumească. Dar, cu asta a pus CAPAC! 

*********************************************

Apoi m-am gândit la lucrul meu preferat de acasă. Să merg cu mami la cumpărături. Adoram asta. Îi povesteaaaam despre 1000 de oameni. Cu lux de amănunte. Ea credea că uneori mai și înfloresc lucrurile. Nu era adevărat. Apoi, pe drum să mă întâlnesc cu tot felul de persoane dragi pe care să le salut. Să le zâmbesc. Să le transmit mesajul meu nonverbal. Despre cât de minunată e viața. Despre tinerețe. Gingășie. Sănătate. Forță. Independență.

Aveam odată o discuție cu mami. Eram îndrăgostită de un tip foarte deștept. In care aveam încredere. Dar el fugea. Mereu. De mine! Și mai exista un alt tip. Cristi! Omul m-a plăcut mult. Atât încât a rămas pe buzele cunoscuților.

La eveniment a fost și băiatul ăla…cum îi zice.

Păi cum îi zice?

Eh, ăla…care a fost îndrăgostit de Anuta!

Aaaa, Cristi???

Cristi e un băiat bun. Doar că bea (nu e neapărat ceva rău) și în tinerețile lui a încercat cam tot ce l-a tăiat capul. Lucru care pe mine mă sperie. Cum să încerc o relație cu un tip care, se aude că a fost curios cum e să încerci cu un bărbat???

Așa că în urma acelei discuții avută acum un an o întreb pe mama: Și ce ai prefera când mă voi afla la București? Să știi că sunt îndrăgostită de un bărbat deștept cu o viață ok dar care fuge de mine? Sau de Cristi care mă place dar pentru care nu simt atracție? Răspunsul ei? Dacă e deștept sau mai puțin deștept nu contează. Dacă e bogat sau sărac, nici asta nu contează. Dacă e frumos sau urât nu e important. Dacă e de o etnie sau de alta la fel. Însă își dorește un singur lucru de la bărbatul de lângă mine: SĂ MĂ IUBEASCĂ! A fost foarte drăguț să aud asta! Am cea mai bună mamă!

Postarea asta e pentru ea. Pentru că nu mai avem timp să mergem la piață și să îi povestesc. Așa că…

Dragă mamă, 

Să știi că eu sunt bine. Răceala și o melodie drăguță pe care o ascult acum mă fac să îmi curgă câte o lacrimă. Dar nu e de tristețe. Bucureștiul nu mi-a oferit încâ ceea ce îți dorești pentru mine. Dar sunt ok. De la tine și soră-mea am învățat să îi iubesc pe cei din jur și să îi ajut. Poate mai mult de la ea. Știi, pe tine dacă te respinge cineva îi zici pa si la revedere. Soră-mea e mai altfel. Și eu la fel ca ea. 

Poate uneori v-a fost greu să îmi oferiți tot ce mi=ați oferit dar întotdeauna mi-ați dat ce mi-am dorit. Sunteți două persoane minunate pe care le iubește toată lumea chiar dacă atât de diferite una de alta. 🙂 Aici, la București, eu încerc să nu vă dezamăgesc. Incerc să cunosc oameni noi și să îmi fac prieteni. Incerc să mă gândesc ce i-ar face și pe ei fericiți chiar dacă unii zic să fac ce consider pe moment și să nu mă mai gândesc atât. Da, cu siguranță unii mă vor dezamăgi. Pe unii îi voi dezamăgi eu. Dar despre asta e viața, nu? Despre păstrat amintirile frumoase chiar dacă oamenii cunoscuți la un moment dat în viață nu ne vor fi alături până în ultima zi a vieții noastre. Nici măcar voi nu îmi veți fy toată viața alături chiar dacă probabil vă doriți lucrul ăsta 🙂 Dar…orice s-ar întâmpla îmi doresc să vă transmit acum, în această lună dedicată dragostei că vă iubesc foarte mult. 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s