O carte

Postarea asta o scriu în principal pentru Dragoș. Dragoș este omul-robot 🙂  și dincolo de asta unul din oamenii care, de la începutul anului mi-a spus că se vede că îmi place să citesc. 

Lucrul ăsta mi se pare ciudat. Mai multă lume mi-a spus asta cu toate că, în viața reală nu obișnuiesc să dau dovadă de acest lucru 🙂 Dar recunosc că mă încadrez în categoria femeilor care apreciază complimentul acesta în schimbul complimentelor referitor la felul în care arată (deși mama m-a făcut cam narcisistă:) )

Dragoș. Cu ajutorul lui am descoperit și eu partea minuată a mIRC-ului. Avea un canal pe care construise Trivia. Și toată ziua, în loc să mă împrietenesc cu oameni și să socializez, eu jucam trivia. Dimineața, la prânz și seara. Și cum înțelesesem că utilizatorii care au un @ în fața numelui sunt roboți am crezut că și numele Dragosh cu tot cu @ e un robot. Așa că odată salutată de el l-am lăsat să vorbească singur. Nu prea înțelegeam eu de ce roboții vorbesc pe privat. Hmm și mi-a trebuit mult timp să îmi dau seama că nu e un robot care face mișto ci un om. (Deh, eu și calculatoarele!)

Astăzi voi povesti despre cartea mea preferată. După Roșu și Negru a lui Stendhal și Ioan și Gura de Aur a lui Hesse (ambele cărți citite în perioada în care descopeream elevii unui anumit liceu vocațional), după Enigma Otiliei a lui Călinescu citită în vacanța dintre clasele a X-a și a XI-a (offf cartea asta. Atât prietenele din liceu, cât și cele din facultate, ba chiar și profesorii mă asemănau, ca personaj literar cu Otilia) a venit TOȚI OAMENII SUNT MURITORI!

carte

Așadar Toți oamenii sunt muritori este cartea pe care, odată citită în urmă cu 5 ani am ales-o să reprezinte vârful. Simone de Beauvoir, scriitoarea cărții merită sărbătorită pe 8 martie după părerea mea. Femeia care are titlul de „femeie filosof” a fost figura marcantă a existențialismului și feminismului franțuzesc. 

Ca principală operă se poate numi Al Doilea Sex ce reprezintă o biblie a feminismului. In volumele de mărime considerabilă Simone vorbește despre opresiunile la care a fost supusă femeia de-a lungul secolelor.

Simone a fost una dintre femeile care a îmbrățisat conceptul de FREE LOVE sau RELAȚIE DESCHISĂ fiindu-i alături lui Jean Paul Sartre pentru jumătate de secol. Fără acte sau alte angajamente. Fără a-i impune să o aibă pe Simone ca unică femeie în viață. Și permitându-i filosofului să aibă…toate relațiile …avute în afara relației lor.

Ideea de a scrie despre carte mi-a venit la începutul lunii noiembrie. Era duminica din primul tur al alegerilor prezidențiale și din dorința de a face această carte cadou m-am întrebat unde aș putea merge să o cumpăr. DUMINICA? Serios? N-am avut cum să o dăruiesc dar am început să citesc recenziile. Culmea toate erau diferite în comparație cu ceea ce știam eu. Așa că asta e povestea personală!

Intr-o lume în care îi pierdem pe cei dragi, fie ei bunici octogenari (sau puțin mai bătrâni), fie pe proprii copii sau frați, Simone ne prezintă o altă față. Nu pe cea a morții ci pe cea a vieții. Care, atâta timp cât e veșnică, își pierde în totalitate importanța. Prezintă ideea că PEDEAPSA e viața veșnică și nu moartea.

carte3

Așadar Fosca conducătorul unei cetăți italienești ce a trăit undeva prin anii 1200 continuă să o facă și astăzi.

carte1

A cucerit teritorii, a fost puternic, important și bogat. Și a iubit. Intr-una din zile, pentru a nu ajunge la închisoare, un cerșetor îi oferă elixirul nemuririi în schimbul libertății. Și astfel lucrul care părea un dar a devenit coșmar.

Femeile pe care le-a iubit au murit. Copilul pe care l-a avut a murit. A trebuit să înfrunte dispariția tuturor oamenilor dragi.

Așa își povestește el viața, 600 de ani mai târziu Reginei, o actriță ce-și dorea atâta faimă încât să rămână în amintirea celorlalți pentru totdeauna. Și, chiar a reușit. L-a găsit pe Fosca.

Fosca, în finalul romanului rămâne cu un singur gând. Acela că, la un moment dat va pierde și compania oamenilor. Iar el va rămâne singur 

Visez că nu mai există oameni, spuse el. Toți au murit. Pământul este alb. Luna mai există încă pe cer și luminează un pământ alb de tot. Sunt singur, cu șoarecele 

Șoarecele…

In momentul în care i s-a oferit elixirul, pentru a se asigura că nu-i otravă, i-a dat unui șoarece apoi l-a omorât. Lucru ce a făcut ca și șoarecele să aibă o existență veșnică. 

E o carte interesantă. Și o recomand. Oricui. O găsiți în principal în orice bibliotecă. De asemenea, dacă nu aveți o problemă cu cititul online o găsiți și pe diferite site-uri.

Așadar, o seară bună, spor la citit. Și…LA MULȚI ANI FEMEILOR ȘI MAMELOR!:*

P.S. Care este cartea voastră preferată? 😉 Haideți să împărțășim idei, păreri și recomandări

Anunțuri

2 gânduri despre „O carte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s