Rochia

Era aproape 6.30 dimineața. Am deschis în grabă ușa șifonierului și am zâmbit. Rochia corai era frumos așezată și, cu toate că-mi zisesem că nu îi va mai veni rândul se părea că era fix rândul ei. Am zâmbit. Mi-am scos dresurile, o fustă neagră și un tricou cu text și-am închis ușa lăsând rochița la locul ei.

vali

Povestea ei e următoarea. Știind că într-o bună zi mă voi întâlni cu persoana despre care e vorba în postarea Enchantee, am început să caut materialul ideal pentru rochia pe care o voi purta la întâlnirea cu el. Materialul odată găsit am început să construiesc o poveste. Legată de accesoriile pe care le voi purta culoarea pielii, machiaj și parfum. Trebuia să fie o întâlnire wow. 

Mda, s-a dovedit că, odată cu închiderea ușii șifonierului povestea s-a transformat total. Nu tu piele bronzată și corp tonifiat. Nu machiaj și accesorii. Nu parfum. Nimic! Din povestea mea am intrat într-alta. Nu știu dacă poveste sau viață reală. 

vali1

Nu a existat ieșit la film și nici un loc drăguț în care să mănânc macarons (cei care îmi citesc de mult timp blogul știu la ce mă refer). Oricum macarons nici nu îmi plac. A existat cel mai american brand. Mc Donald s. N-a existat râs feminin și gesturi drăguțe ca ale oricărei franțuzoaice care se respectă. A fost un stai că îmi vine să râgâi (WTF???) urmat de un doamne ce penibil! Franțuzoaicele n-ar zice asta și o replică spusă de persoana de lângă mine. Dar ce crezi, că franțuzoaicele nu râgâie? 

N-a existat nici macar un Ana, enchantee. A existat senzația de ușor frig, apoi un bărbat care traversa strada alergând, un Ana, îmi pare bine și o îmbrățisare.

Valea-Loarei-Franta

A fost genul de experiență pe care îți propui cum să o construiești. Vizualizezi cu luni și luni înainte fiecare pas, fiecare gest și fiecare cuvânt. Și totuși nu te gândești la ea ca la un lucru plictisitor pe motiv că deja știi cum o să decurgă totul.

Și apoi…când ziua respectivă vine, probabil pentru că ai dormit prea puțin în ultimele zile, sau poate pentru că tocmai ai fost trezit din somn de apelul unei persoane care ți-a și explicat că de sunat nu va suna niciodată, realizezi că…UIȚI TOȚI PAȘII!

Că omul din fața ta nu e chiar cel pe care ți-l imaginasei. Și că e MAI MULT DE-ATÂT. Rămâi uimită că omu e suficient de bun încât să îl înlocuiască pe Lightman în următorul sezon din LIE TO ME și suficient de normal încât să te facă să roșești de plăcere și nu din cauza penibilului.

Că e suficient de matur și serios încât să știe ce vrea, că se pricepe suficient de bine la negociat încât să obțină ce vrea, că psihologia e ceva genetic și probabil fără să vrea știe cum să se plieze la personalitatea ta.

Că are bani dar nu știi care-i venitul lunar. Poate 1000 de euro sau 5000. Că e îmbrăcat suficient de ok încât să nu epateze dar nici să pară dubios sau prost îmbrăcat. N-are Rolex și lanț de 100 g de aur. Nu are costum elegant. E … mișto! Că deși are bani nu e zgârcit dar că nici nu aruncă în stânga și în dreapta.

E … de nedescris! Și eu totuși descriu. 

Cât despre rochia corai cu motiv primăvăratic…am strâns-o în brațe, mi-am spus că luna asta trebuie să fiu mai economă, am zâmbit și am aranjat-o la locul ei. Pentru că o să vină un weekend în care o voi purta. 😉 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s