Bookfest2

Acum, dacă am povestit despre prima carte cumpărată o să scriu și despre a doua. Am vrut, prima oară, să scriu în aceeași postare despre ambele dar cum deja prima postare era deja prea lungă iar ce voiam sa povestesc despre a doua carte avea să fie mult, am zis să scriu postare separată.

Eram la început de Jurnalism. Faceam naveta cu trenul aproape zilnic și mă tot plictiseam. Până am descoperit un rând de cărți din Biblioteca Județeana care aveau să îmi facă cu ochiul. Primul rând undeva în spate. Cele mai noi, păreau ale lui Adrian Iliescu, încă vreo două și una cu un cotor roșu. Sau negru. Le scot pe fiecare și le citesc titlul. Cea colorată în roșu și negru avea pe copertă un microfon. Nu, nu era bibliografia vreunul cântăreț. Am ales o carte albastră scrisă la începutul anilor 90 probabil. Tehnici de manipulare – de Bogdan F. Și atât de interesantă am găsit-o! Mi-a plăcut mult. Erau cele mai frumoase exemple și scrisă chiar pe înțelesul tuturor. (Câțiva ani mai târziu pe când mă uitam la o emisiune pe un post de știri aud moderatorul întrebându-l pe invitat: Ce părere aveți despre lucrul X, domnule F? Așadar persoana de la televizor era cea care scrisese respectiva carte? Mi-l imaginam altfel.

Dar să revin la momentul în care am citit cartea. Se apropia vara. Și ca să am ce citi în vacanța am zis să aleg o carte mai …stufoasă. Cartea în roșu și negru mi-a amintit de multe lucruri: In primul avea un microfon pe copertă – măcar pentru imagine să o aleg căci mult timp m-am visat la radio. Apoi Vocile puterii. De vorbă cu purtătorii de cuvânt – așadar erau interviuri. Și avea să fie a doua carte a mea de interviuri pe care o citeam. Dupa una a lui Preda care îmi plăcuse. Poate-mi place și asta mi-am zis. Iar al treilea lucru…părea interesantă.

Mi-a plăcut mult cartea. O citeam la plaja sau când mergeam la gârlă. Iar autoarea ei mi-a devenit preferată. Tot căutam știri, era o femeie realizată. O femeie implinită care totuși nu epata prin vestimentație pe la tv.

In următoarea primăvară, la sfârșitul revistei Q Magazin văd că preferata mea își lansează  carte.  In care povestește ce a întâlnit și cum a câștigat Colegiul 7 Prahova. A fost prima carte comandată de mine online la mai puțin de o oră după ce am citit articolul.

Am citit-o de mai multe ori. In general nu imi plac cărțile/filmele al căror sfârșit îl știu deja. Cel mai bun exemplu Viața lui Pi. Il vezi pe bietul Pi în cele mai urâte situații din care ești aproape sigur că nu va reuși să iasă dar apoi îți amintești că de fapt cel care povestește respectivele întâmplări e însuși PI. Deci clar sfârșitul nu e unul dramatic!

Cartea însă, deși știam că se va termina cu o reușită am citit-o cu plăcerea de a afla, de fiecare dată, cum se ajunge la respectiva reușită.

Mi-am propus ca, la următoarele alegeri să fiu voluntar. Să lipsesc afișe, să împart pliante și materiale promoționale. Pentru dumneaei! Eram atrasă de politică și credeam că ăsta e primul pas. In plus persoana pentru care aveam să fac asta era o persoană care era specialistă în domeniul respectiv la cel mai înalt nivel. Cunoștea organizarea campaniilor celor mai de sus oameni în Stat și știa comunicare!

(Ce-i drept mi se pare atât de ciudat că a fost consilierul președintelui Băsescu! Un om atât de expansiv, șiret și care duce orice lucru până la limită! Care folosește venin – având un consilier atât de opus firii ale!)

M-am certat cu oameni datorită susținerii mele, era să ajung pe la posturi locale de televiziune! S-au întâmplat și lucruri mai puțin plăcute. 🙂

Credeam însă că peste câțiva ani, alăturarea în campanie îmi va aduce mai mult decât mi-ar aduce o Facultate de Comunicare sau de Științe Politice.

Anul III de facultate. Alegerea temelor de licență. Proful meu preferat preda cursuri de Radio – cursurile mele preferate. Și totuși…proful de care m-am simțit foarte apropiată preda Sociologie și ceva despre Doctrine Politice. Am ales tema CAMPANII ELECTORALE! Studiu de caz Colegiul numărul 7 Prahova. Bine, poate titlul nu suna chiar așa dar despre asta era vorba și eram sigură că voi găsi eu și un titlu. Bibliografie aveam, profesor specializat pe tema asta aveam, sursă de folosit pentru studiul de caz cam 200 de pagini și pentru informații suplimentare pe cineva care putea să îmi obțină oricând câteva minute cu însăși persoana despre care aveam să scriu. Era totul atât de bine aranjat!

Până într-una din zile. Șeful de Departament al Facultății, probabil dorind să afle cu ce subiecte se vor mai prezenta studenții în acel an la examenul de licență, ne întreabă pe fiecare despre licență. (Serios? Nimeni nu se apucase să scrie măcar un rând. Dar m-am bucurat de întrebare pentru că aveam să povestesc mult) ULMANU? Eu voi scrie despre campaniile electorale (sunt încă sigură că subiectul preferat al dumnealui era RADIO-ul. O pasiune, un hobby și un job. Dar cunoștea politica foarte bine) iar ca studiu de caz Campania din Colegiul 7 Prahova. + zâmbet oferit profului. Și nu vei scrie tu despre radio? Mă întreabă proful mirat. Ah, stai, în colegiul 7 a candidat Adriana S. Deșteaptă femeie! Serios??? Nu crezusem că proful ar spune vreodată despre o femeie că e deșteaptă! Am rămas de-a dreptul mirată!

 Am povestit cum va decurge documentarea pentru studiul de caz iar apoi proful, cel mai probabil a realizat că începutul licenței e zero. Că habar n-am despre ce voi scrie. Deci ăsta e titlul? mă întreabă. Aproximativ! răspund. E un subiect extrem de larg. Spune-mi despre ultima campanie din SUA! (Ce naiba? Habar n-aveam!) Prima campanie după 1989 din România! (mă uitam la fel de mirată) Și-apoi mi-am dat seama că nu știu cum o să fie licența mea. Am renunțat la ea și mi-am ales una pe radio. 

******************************************************************

Eram la Romexpo acum două zile. După ce cărțile care mi-au amintit de proful din liceu, de preferința mea pentru radio sau comunicare, preferința pentru turism (teorie și practică), am găsit cartea Președintelui. Apoi am mers spre Polirom. Mă uit prin tot standul. Nicio carte a Adrianei S. De la capăt. Același rezultat. Un domn mă întreabă dacă e ceva ce caut în mod special. (Oare știam bine că Polirom e editura la care apare cartea? Primele două apăruseră la editura Trei. Condusă de niște prieteni ai scriitoarei dacă bine îmi amintesc). N-aș vrea să fac o greșeală dar…La Polirom își lansează Adriana S cartea? Domnul respectiv întinde mână spre raftul de lângă mine și îmi apoi văd cartea. 

M-am întrebat din nou. Oare cum e să lucrezi cu un om ca Președintele? Aflu eu din carte -mi-am zis

397936

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s