Memories

M-am gândit mult la articolul ăsta. Am vrut să îl îmbogăţesc cu poze din locurile dragi mie din oraş. Apoi cu locuri pe care le propun spre vizitare. Nu mi-a reuşit oricum am dat-o.

memories

Până la urmă articolul e despre prima facultate. 

Ştiţi, de câte ori am mers în ultimul an pe ruta Fieni-Sibiu, ori Fieni-Bucureşti, am trecut pe lângă facultatea noastră. E acolo. E aceeaşi. Clădirea. In rest studenţii (cu tot cu profesori, s-au mutat în micro 9). Mi se pare un lucru bun. Să mergi din orice loc al oraşului până în micro 9 e, cu siguranţă mult mai uşor decât până la naiba-n praznic unde învăţam noi. Şi totuşi…

Imi amintesc drumurile zilnice făcute de la gară ori autobuz pe pod până spre facultate. Era iarnă sau vară. Ne udam la picioare sau auzeam claxonul maşinilor, ascultam muzică la căşti şi povesteam. 

Era o vreme în care timp de vreo săptămână, un nene sub pod făcea tot felul de lucruri – spre amuzamentul nostru – neuitând să îşi ridice plasa (întotdeauna aceeaşi plasă) la nivelul feţei:) Deh, omul nu voia să fie recunoscut.

O parte din voi mă însoţea la cămin. Găteam, citeam şi visam ca într-o zi un om galant va scrie o carte despre mine:)

Bârfeam bieţii băieţi, simpatici de altfel (Cosmin, Bombonelul – poreclă dată de voi) care mă plăceau şi la care mă uitam ciudat şi plictisită.

Făceam surprize oamenilor. Da, surpriza făcută lui Alexandru, tipul cu barbă ce era cu vreo 10 ani mai mare decât mine a fost, recunosc, deliciul facultăţii. Cum plănuiam eu cu Ioana ce să îi scriem pe bileţele. Şi-n plus o rugam pe ea să îi scrie. 
Altfel Alexandru îmi recunoştea scrisul. Cum, profitând că Alexandru le vorbeşte celor din jur pe diverse teme fugeam şi îi aruncam ciocolată sub maşină. Despre cum vă rugam pe voi să îţi trimiţeti sms-uri sau să îi scrieţi mailuri de pe adrese necunoscute de nimeni altcineva. Cum râdeam şi făceam planuri pe termen scurt, în timp ce trenul mergea spre oraşele noastre de destinaţie în ceea ce priveşte cadoul pentru el.

Mergeam uneori cu bilet. Alteori cu naşul. Nu pentru că ne plăcea. Nu pentru că era legal. Nu pentru că ne voiam să trăim periculos. Ci pentru că eram studenţi şi n-aveam 9 lei să plătim zilnic pe bilet. Şi pentru că s-a încurajat mersul cu naşul până n-a mai existat tren pe ruta asta. Puneam mână de la mână 2-3 lei şi câte unul mai curajos întindea teancul. 🙂

1

tren

Cum am petrecut acel 1 mai minunat la mine. Au trecut 5 ani de atunci şi încă mă întreb de ce timpul trece atât de repede.

Cum aţi venit la ziua mea în primul an de facultate. A fost un eşec destul de mare dar…pentru unii dintre voi a fost o amintire plăcută sper. S-au format ceva cupluri atunci. Unele au rămas pentru totdeauna, altele nu. Dar intensitatea respectivelor cupluri a fost uriaşă. Oamenii ăia s-au iubit. 

Cum vă povesteam cât de important era George pentru mine. George care întruchipa genul de omul pe care l-am căutat atâţia ani. Astăzi e însurat cu o fată de care-l desparte o zi (şi un an) şi are acelaşi prenume ca al lui. Doar că la feminin.

Cum Manu şi Răzvan au venit la mine. Au căzut în gârlă, ne-am fotografiat pe deal şi la gară…

Cum a fost banchetul. Sau cum s-a numit chestia aia. Mda, pentru mine una a fost minunat. Am dansat desculţă după mulţi mulţi ani, m-aţi văzut pentru prima oară îndrăgostită, apoi, pe la 2.30 când s-a închis restaurantul am mers, care la Moshu care în Irish. La Moshu a fost minunat! Am dansat ţinută în braţe.

Cum adoram melodia Blondie Maria. Vă zăpăceam zilnic cu ea. Iar eu, eu adoram să mi se spună că am posterior sexy. Mai ales de către un băiat care ştia ce vorbeşte (adică ştia ce înseamnă să arăţi bine:P)

Cum promiteam mereu că LA VARĂ O SĂ MERG LA VALEA LUNGĂ alături de Gabi. Şi-au trecut aproape 10 veri.

Cum vorbeam toată ziulică despre anumite subiecte. Despre radio şi voci.

Oamenii se schimbă. Toţi! Am avut plăcerea să îi mai întâlnesc uneori pe profesorii avuţi. Pe unii îi respect la fel ca întotdeauna, ba mai mult. Sunt oamenii care au predat cursurile mele preferate.

E omul acela care poartă întotdeauna cămaşă cu blugi şi pe care uneori îl întrebam, în pauze, dacă doreşte ceva de la magazin.

– O doză de Cola! – răspundea mereu

E omul care am considerat întotdeauna că a făcut fix ce i-a plăcut. Şi a câştigat din asta.

A fost proful meu preferat şi întotdeauna plăcinţelele au fost făcute cu cea mai mare plăcere. Inclusiv să nu uităm. E recomandabil să spunem, la radio, Este aproape ora 2.20 şi NU este 2.18 :)

Ah, da. Şi cred că e singurul om al cărui subordonat mi-am dorit să fiu. Da, mi-am dorit să lucrez cu dumnealui în media. Sau administraţie. Mereu am avut senzaţia că explică lucrurile atât de pe înţelesul tuturor şi că învăţatul alături de dumnealui poate să fie atât de simplu încât până şi…filosofia sau fizica ar deveni floare la ureche;)

***

E omul care ştie filosofie, sociologie, politologie, simbolistică, astronomie şi astrologie. E omul pe care l-am admirat pentru cultura avută şi povestea de viaţă. Acelaşi om blonduţ cu ochi albaştrii care îmi aminteşte de alţi oameni dragi şi deştepţi. Omul de la care am vrut să cunosc şi să învăţ şi iată că n-am profitat de faptul că l-am cunoscut.

***

E omul care nu a fost niciodată preferatul meu. Cu o experienţă de un deceniu de radio, cu o experienţă deosebită în ceea ce priveşte oamenii, cu o anumită părere creată despre o categorie din noi – părere creată tocmai din cunoaşterea omului –  el preda, la modul serios, o materie mult prea grea. Ne spune despre toţi filosofii ăia care aveau o minte mult peste cea a omului obişnuit şi care vedeau lumea într-un mod diferit şi dificil de interpretat. Omul pe care, chiar şi colegii lui îl numeau Mascul Alpha – după părerea lor o jignire, după a mea o calitate. Om care de fiecare dată, după terminarea facultăţii, mi-a zâmbit cu plăcere şi a întrebat despre ceea ce am făcut între timp (om de la care nu mă aşteptam)

Mda, sunt amintirile mele din timpul facultăţii. Poveşti trăite alături de colegi de an, colegi mai mici sau colegi de navetă.

Tuturor vă doresc toate cele bune şi numai bine!

DSC02334

DSC01975 DSC02276

fac

fac1

Cei deranjati de poze pot să mă anunţe şi cu siguranţă le voi şterge-înlocui

Anunțuri

2 gânduri despre „Memories

  1. M-ai facut sa zambesc cu materialul asta. Si mie mi-e dor… Mi-e dor de cat de simple erau lucrurile pe atunci, de cat de nebune eram si de cat de putin ne pasa de asta :))
    De 1 Mai-ul acela al nostru, al fetelor, si de toate zilele de pe naveta, cand fie transpiram la unison fie tremuram in acelasi ritm. Da, mi-aduc aminte ca ne era rusine sa mergem cu nasul… Ce vremuri… 😀
    I miss you!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s