9 locuri preferate din Romania

După ce am scris unde în Europa mi-aș dori să călătoresc, a venit rândul României. Așa că această postare este  despre locurile preferate din România. Si recunosc că fiecare dintre locuri are legătură nu numai cu obiectivele turistice ci și cu amintirile. 

1. Primul oraș ce mi-a plăcut în România a fost Clujul:) Știu că eram în clasa a VIII-a și plecasem într-o excursie obositoare. Mânăstiri, nebunii, mers sute de km zilnic cu autocarul. Până am ajuns la Cluj. N-aș recunoaște azi orașul. Au trecut mai bine de 10 ani de atunci dar știu că rămăsesem atât de mirată de frumusețea lui!

cluj

2. Timișoara – amintirea despre Timișoara este superbă. In Timișoara am băut primul cocktail alcoolizat. – Sex on the beach. Prima limonadă de pepene roșu – absolut delicioasă. Am fost pentru prima oară cazată la un necunoscut – folosindu-mă de site-ul couchsurfing. Și a fost pentru prima oară când am plecat …ACUM! 

Pe vremea când Timișoara era orașul din vestul țării și atât iar eu studiam în Franța, tipul pe care îl plăceam la acea vreme mi-a spus că o să își petreacă ceva timp în orașul de pe Bega. Te luam cu mine dacă erai acasă – adaugă el. Aia îmi dorisem mereu. Să mă ia un tocilar sau…olimpic (el era respectivul) și să mă ducă undeva unde să stăm împreună. Timișoara? Hmmm mda, un oraș ca oricare. 

După jumătate de an eram la Târgoviște și așteptam autobuzul spre casă. Era una din mijlocul săptămânii și îl văd pe un amic în stație. Ciudat. El lucra în București. Dacă venea acasă venea vinerea și neapărat cu alt autobuz de la altă firmă. Ce căuta el acolo? Cică merge să își ia cazierul de la Poliție. Se mută. Și-a găsit de muncă undeva, departe. 

BULGARIA? întreb. Dă din cap spunând că nu.

UCRAINA? NICI!

IUGO….hmmm SERBIA?? Sau, stai. Germania? Anglia?

Imi spune că departe dar totuși în România!

Nu pot să cred! Pleci la Timișoara! spun eu nebănuind nimic ci având în acea jumătate de an capul numai la respectivul oraș.

Da. Omul pleca la Timișoara. 

Apoi m-a tot invitat să îl vizitez. M-am gândit, m-am răzgândit. Nu voiam să dorm la el. Ce o să creadă mama? îmi puneam întrebarea. Așa că am amânat cam 2 săptămâni plecarea la Timișoara. Intr-o seară mâncam în bucătărie și spun. 

Mamă bine că stai pe scaun. Vreau să îți spun ceva. Există un site pe care sunt înscriși oameni care adoră să călătorească. Unii dintre ei te și găzduiesc fără să plătești vreun ban. Cristi în plus m-a invitat la Timișoara. Crezi că-i ok să găsesc pe cineva care să mă primească să dorm și să plec. Nu. Nu i s-a părut ok. Dar i s-a părut foarte normal să dorm la Cristi. De ce să dorm la un necunoscut când un cunoscut mă invitase să dorm la el?

In weekendul ce urmează sărbătorii de Sfânta Maria sunt acolo. Ii spun. Plec vineri cu trenul de 10 din București. Asta marți. Și ușor ușor merg în oraș, cumpăr diverse, cumpăr fructe, ceai să îl îngheț și să îl am pe drum. LUmea toată află că plec în vacanță la Timișoara. Miercuri schimb cu el 2-3 vorbe. Noi care schimbam cam 12 ore de vorbe. Joi nici măcar nu îl văd online. SERIOS?

Nu mai plec. N-aveam la cine. Dar la ora 10 îmi scriu pe facebook. Yuhuuu weekend. Check in la Gara de Nord. Eu eram  de fapt în sud. Sudul orașului meu natal. Adică în casă. Mă uit pe site-ul cfr-ului la ce ora ar ajunge trenul la Craiova. La ora respectivă alt check in – Craiova am ajuns! Eram de fapt prin centru. Centrul orașului meu. 

Iar Cristi îmi dă mesaj să întrebe la cât ajung în Timișoara. Ca să vină să mă ia de la gară. GARĂ? Nici nu plecasem. Ii zic că nu vreau să îl mai văd. De la ora 15 am început să împachetez. Și-am plecat la București. De acolo am așteptat trenul de 22.30. Destinația…TIMIȘOARA. 

Când ajungi la 19 în București primul lucru mergi și cumperi bilet pentru Timișoara. AUZI! Așa să faci – zice mama.

Cum să nu, mamă?

Imi sun prietena care pe atunci convingea oamenii să rămână cu abonamentele de voce pe care le aveau (care și acum face același lucru fără să-mi fie prietenă). O să vină să mă ia de la gară și apoi mergem prin parc. Și când ajung eu și văd 30 de oameni la casa de bilete zic. Las că iau la ora 22 bilet. La 22 iată că trenul ce venea la 21 dinspre Mangalia avusese probleme tehnice. Nu numai că nu mai existau bilete cu loc dar trenul de 22.30 avea să preia călătorii ce mergeau spre vest inclusiv de la ora 21. Și de la 22.30. Hmm cât de greu e să călătorești într-un tren aglomerat de la ora 22.30 până a doua zi la 7? îmi pun întrebarea la ora aia. Păi puneam ditamai bagajul pe coridor și mă așez pe el – îmi dau tot singură raspunsul. Sincer? E AL NAIBII DE DIFICIL! Noroco că mă văzuse o doamnă ce călătorea cu fiica ei și m-a tras repede lângă ele. Obositor și-așa. Mă-ntreb cum era dacă mergeam în picioare.

Asta a fost în primul an.

Am mers apoi și în următoarea vară. 

Timișoara este un oraș minunat. Verde. Calm. Curat. Istoric. Cu povești ale oamenilor care au murit doar pentru ca celorlalți să le fie mai bine. Are parcuri multe. Are Bega și restaurante drăguțe. Are un centru drăguț. Mi-a plăcut foarte mult. Nu știu dacă astăzi mi-ar plăcea la fel. Nu știu dacă aș pleca astăzi, pentru prima oară fără să cunosc pe nimeni (ok îl știu pe Răzvan.:*:*:*:*:) Și faptul că am scris atât de mult e tocmai pentru a-i oferi text drăguț despre orașul lui – în caz că astăzi are …WAIT PREA MARE) Da, atunci am plecat pentru că aveam pe cineva acolo. Cineva care a înfrumusețat prin compartament și grija avută și mai mult impresia mea despre oraș. 🙂 

Locurile preferate din Timișoara? Parcul Copiilor Ion Creangă – am avut întoteauna o preferință pentru statul în hamac. Acolo am găsit fix ce mi-am dorit. In plus multă lume, plăcerea de a sta întins pe iarbă, placerea de a sta pe jos și a te juca alături de copii, de a te rostogoli prin parc…

Și locul special amenajat pentru plimbări pe malul râului.

TIMISOARA TMISOARA

3. Craiova. In ciuda faptului că altitudinea la care este situat orașul este asemănătoare Timișoarei, Craiova este considerată în popor altfel. Timișoara este oraș occidental care întotdeauna (în ultimii 25 de ani cel puțin) a fost împotriva stângii. Oraș dezvoltat nu știu dacă datorită apropierii de Occident sau de politicile de dreapta ale conducătorilor.

Craiova în schimb oraș mai sărac, puternic de stânga, nu chiar occidentalizat. Asociam orașul cu femeia primar ce-l conduce (da mi se par foarte cool femeile în funcții de conducere. Mai responsabile cumva), cu ceva istorie de acum sute de ani și cu dragostea. Ceea ce numeam eu CUPLUL PERFECT era unul format din două persoane ce locuiau în orașul respectiv. 

Ajunsă acolo, în multe locuri era șantier. Se lucra, se spargea, se tencuia. In schimb recunosc că mi-a plăcut. Mult mai mult decât mă așteptam. Și nu știu cum făceam dar dădeam cu ochii numai de agenții de turism. Mi-am pus întrebarea dacă mi-ar plăcea să lucrez acolo. Mi-am spus că da. Craiova a fost orașul pe care ABSOLUT niciodată nu mi-a dat prin cap să-l vizitez. Și chiar mi-a plăcut.

craiova

4. Sibiu. Sibiul este locul 1 pentru mine. (Pe locul 2 Timișoara) Oricum aș încerca să împachetez în cuvinte lucrurile de acolo, pur și simplu  nu am cum. 

5. Sighișoara. Un orașel micuț. Mult sub numărul populației celorlalte. Am înțeles că orașul nou arăta, cel puțin acum câțiva ani rău. Dar cel vechi, cocoțat undeva pe un deal la care ajungi după ce urci ceva trepte…e super. Cu o vechime asemănătoare Târgoviștei, Sighișoara arată extrem de…medieval în comparație cu orașul din Dâmbovița.

sighi

6. Deși în orașul Buzău nu ma ajuns, deși zona Vulcanilor Noroioși mi-a atras atenția însă nu într-atât încât să mă dea peste cap, Platoul Salin Meledic m-a surprins extrem de plăcut. Acesta se află în partea de nord a județului Buzău. Cea mai lungă peșteră din sare Europa și a doua din lume o găsiți aici – nu o puteți vizita însă datorită alunecării de teren care în urmă cu mai bine de 30 de ani a blocat accesul în interior.

Tot aici se află Lacul Fără Fund de care se leagă povești și care, în ciuda faptului că s-a încercat golirea lui, acest lucru nu a fost niciodată posibil.

Cazarea, în ciuda lipsei caselor din imediata apropiere există atât la pensiune cât și la căsuțele ce aparțin Rezervației Platoului Meledic.

lac

lac1

7. Ar trebui să trec locul de la numărul 7 alături de Sibiu dar clar…nu e în Sibiu. 7-le e stațiunea montană pe care o situez eu pe locul 1. Se numește Păltiniș și se află în județul Sibiu. Stațiunea se află la aproximativ 30 de km de municipiul reședință de județ, este stațiunea turistică cea mai veche și la cea mai mare altitudine din România. Și da, e foarte frumos acolo 🙂

rasinari


IMG_2980

IMG_2972

8. Îmi plac râurile. Incepând cu râul-suprem (care e de fapt fluviu). Dunărea la intrarea în țară e superbă. Am văzut-o de 3 ori, o dată am și coborât din mașină pentru poze. Da. Frumoase locuri 🙂 Urmează răurile micuțe pe care sunt situate două dintre orașele mele preferate și anume Cibinul pe care e așezat Sibiul și Bega – Timișoara. Asocierea dintre orașe și răuri m-a ajutat mult încă din clasa a VIIIa pe când învățam enorm la geografie și da, atât odată ajunsă în Sibiu cât și în Timișoara, am vrut să văd întâi râurile. Cibinul mai puțin impresionant în comparație cu Bega. Din a treia categorie de râuri se află unul mai mic decât Dunarea dar mult mai important, cu afluenți și debite mari: OLTUL! 

Oltul este orașul despre care aș vorbi ore întregi. De la părți de istorie-folclor – cum erau ei doi frați, Oltul și Mureșul :), la povești despre orașele traversate de râu, la informații strict geografice de hidrologie, până la Oltul turistic. Valea Oltului este valea râului care mi se adora aborabilă. Am trecut probabil cam de 10 ori pe Valea Oltului și niciodată n-am fost prea obosită sau prea plictisită pentru a o fotografia.

In plus Oltul odată ajuns dincolo de zona de munte trece prin Drăgășani. De orașul respectiv (care înțeleg că nu are absolut nimic interesant. Că e gri, urât și plin de gropi) leg numele anumitor persoane cunoscute personal sau cunoscute la nivel de întreagă țară precum omul care conduce de 25 de ani Banca Națională a României. Drăgășaniul mă duce cu gândul la plantații pe sute de ha de viță de vie, pensiuni, degustări de vinuri și pivnițe. Iar când spun Drăgășani mă gândesc, dincolo de vița de vie la terasele Oltului. Mi se pare foarte interesantă descrierea de pe wikipedia a orașului.

olt

Sursa:lugerarepublic.ro

olt1

 9. Transfăgărășanul, Transalpina…trans…siberianul? Ok el nu e în România. Drumuri care traversează regiuni greu accesibile. Așa că dacă pe niciunul dintre cele 3 arhicunoscute trans-uri n-am fost, pe TransBucegi am fost. Pe 3 noiembrie 2013 🙂 Intr-o zi în care simțeam puternic nevoie să trăiesc. Periculos. Primejdios și nebun. Destinația? Mergem la munte – spune el – om cunoscut din auzite și culmea în principal urâte. Da. Omul a fost minunat. A condus cu viteză – la un moment dat nu știu ce s-a întâmplat dar am avut un rău de mașină cum nu mai avusesem de ani și ani. A tot oprit de 3-4 ori și…degeaba. Dar TransBucegi e un drum de calitate plin de peisaje minunate si pe care îl recomand spre vizitare:)

IMG_1331

IMG_1342

Locurile voastre preferate care sunt?:)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s