Unde lucram?

Sunt cunoscută în grupul meu de prieteni ca fiind drept Fata care vânează băieții deștepți. Ce-i drept numai alaltăieri am mers, în ziua mea liberă (în loc să merg să mă relaxez la o piscină sau la un suc) la Automatică și la unul din Top 3 licee de deștepți din București. Ceea ce înseamnă că acolo, o parte de adevăr este. Și veți vedea în a doua parte a postării și poze din respectivele locuri:)

Asta nu înseamnă însă că oamenii care au o pregătire medie sunt pentru mine mai nu știu cum sau că le dau cu flit.

Intr-adevăr am ceva cunoștințe de pe la Automatică/Electronică dar, în principal asta este o întâmplare. Nu consider că neapărat studiile superioare te fac mai OM deși s-a demonstrat că există diferențe uriașe în multe privințe între persoanele cu studii medii vs superioare.

Cred că totul a început cu băiatul profei mele de română. Pe profa am plăcut-o încă dinainte de a ne preda. Am văzut-o de un 15 ianuarie la o comemorare a lui Eminescu și am rămas impresionată de frumusețea dumneaei. Apoi, devenindu-mi profesoară m-a îndrăgit la rându-i și în amintirea unui coleg al dumneaei a decis să îmi ofere gratuit toată pregătirea dumneaei în ceea ce privește limba română. A făcut câțiva ani lucrul acesta. Și dacă am avut anumite note atât la examenul de Capacitate cât și la Bacalaureat – la română, dacă am blogul ăsta pe care unii îl iubesc, tot meritul i se acordă dumneaei. Persoanei care m-a învățat gramatică, ortografie și tot ce înseamnă LIMBA SI LITERATURA ROMÂNĂ.

Avea dumneaei însă un copil puțin mai retras. Nu era chiar prietenos deși toată lumea încerca să îi intre în grații. Eu nu. Il salutam și îi zâmbeam și atât. Până într-una din zile când, aflându-mă acasă la profa copilul zice Ana, eu vreau să mă joc cu tine! Toţi am rămas miraţi. Şi-aşa m-am împrietenit eu cu respectivul copil. Am fost cea care nu s-a dus niciodată spre el ci am lăsat și am așteptat să vină ziua în care să fie el curios să mă cunoască.

Probabil din cauza aceasta mă înțeleg bine și cu … TOCILARII ĂȘTIA RETRAȘI ȘI CIUDAȚI 🙂 (Și câțiva dintre ei or să-mi promită o bătăie bună ca urmare a ceea ce scriu). Nu mi se par niște dubioși. Sunt niște persoane puțin mai retrase, nu-s expansive, nu-s siguri pe ei…

Ca să nu fiu acuzată că îi consider pe politehniști – crema – o să încep să scriu despre ALIN. ALIN este domn profeor și predă româna. Sau istoria. Sau ambele. Cert este că a absolvit ambele facultăți și a fost unul dintre cei mai buni studenți ai generației lui.

Acum mulți mulți ani, având un amic prin căminul din Târgoviște mai mergeam să schimbăm o vorbă, două. Alin toată ziua stăteam în pat cu niște foi.

– Dar ce faci măi aici? întreb eu într-o zi.

Nu era sesiune. Dar el învăța de zor substantivul. Așa că începusem să nu mă mai duc pentru colegul lui ci făceam vizite pentru limba română. Ajungeam în vizită, îi luam foile lui Alin și așezându-mă în alt pat mă puneam pe citit:).

Astăzi Alin predă, așa cum spuneam, undeva prin Prahova. Sunt sigură că e un om minunat în continuare iar ca profesor deasemenea.

**********

Ionuț…Ionuț a fost primul om alături de care am avut o relație. Era un tip minunat. Ii întâlnisem în timpul liceului la Centrul de Excelență – limba română. Pare-se că el era deștept într-adevăr dar…pe undeva pe acolo eram și eu. Eram în același cerc. 🙂 Un an mai târziu avea să dea peste cap totul. Intr-un liceu unde sunt PILE mai multe decât în altele el, băiatul sărac, dintr-un sat de câmpie unde oamenii n-au drumuri, locuri de muncă de Doamne Ajută și 90% muncesc pe șantiere, Ionuț era unul dintre oamenii care se ambiționase să urmeze un liceu bun care avea să îi asigure un viitor. Un liceu la al cărui BAC a fost mai bun decât cei cu pile cât casa și unde a fost primul ca medie.

Ceva ani mai târziu am aflat că se angajase la un hipermarket din capitală. M-a uimit profund. 

**********

In alt an, în prima zi de Crăciun mă plictiseam de groază acasă. Dorința mea de Crăciun e să văd cât de incompatibilă-s cu Scorpionii și Peștii – îmi scriu eu pe facebook. EL, olimpicul național, care de asemenea se plictisea de moarte și care era Pești intră în vorbă cu mine pentru prima oară. (Q.E.D. ca să mă exprim ca matematicienii. Nu am vânat pe nimeni!)

**********

Ceva luni mai târziu, proful de Hidrologie (Hidrologia asta e sinonimă cu fizică pe cuvânt de nu), ne spune că cine află răspunsul la nu știu ce întrebare până săptămâna viitoare primește un punct în plus la examen. Și mă apuc și eu să întreb oamenii din lista de facebook – cei care presupun c-ar sti fizică – care-i răspunsul. Unii nu știu, alții nu-s online până-l găsesc pe unul care habar n-am cine e. Și mă și ajută cu răspunsul. Om pe vremea aia student la Poli, azi cu un salariu de peste 6000 lei.

Ideea este următoarea. Toți tipii despre care am povestit sunt genul de tipi după care niciodată, nicio fată nu a leșinat. Sunt oameni care prin trăsăturile lor sunt puțin marginalizați și nimeni nu face coadă să îi cunoască. Mie mi-a făcut mare plăcere să îi cunosc, să învăț de la ei, să comunic cu ei. La drept vorbind…fiind uneori un fel de moară stricată și vorbind ore întregi fără să mă opresc, petrecându-mi timp cu niște oameni aproape muți m-a încântat.

Când m-am mutat în București, au fost două persoane pe care le-am mințit. Unul dintre acești tipi și mama lui. Au fost singurii care au știut că lucrez la o corporație. Doamna respectivă mă vedea minunată, deșteaptă, descurcăreață și cu un posibil salariu mare. Ah și perfectă pentru fiul ei. A TREBUIT SĂ O MINT. Pe fiul dumneaei…l-am mințit…nici nu mai știu de ce. Așa am simțit. 

Intr=una din seri eu, prietena mea și cu el ne-ntâlnim. Pe canapeaua din sufragerie 🙂 el se uită la meci, noi stăm de vorbă. Prietena mea și cu mine ne știm din 2007 și de prin 2009 suntem apropiate. Prietene din facultate. 

El o întreabă: Și de unde ziceți că vă știți? Sunteți colege la corporația X?

Ea se uită ciudat (nu lucram la nicio corporație!) și zice: Ne știm din facultate!

Iau telefonul și îi scriu repede mesaj El crede că lucrez la firma X!

O lună mai târziu dorind să îmi schimb jobul și nefiind hotărâtă totuși ce să fac i-am povestit că-l mințisem. Că acum nu știu dacă e mai bine să rămân unde sunt sau să merg la respectiva corporație și că am nevoie de sfatul lui. Sfat pe care l-a dat cu tot dragul:) 

**********

DOAR CĂ…Într-o zi unui paznic mare și gras (a se citi bine făcut) începe să îi placă de mine.

– Fată, ăstuia îi place de mine, ce să fac eu? o întreb pe colega mea de muncă (Problema nu era meseria omului. Nici faptul că avea un salariu de 1000 de lei și nu 5000. Problema era că nu se încadra în tiparul meu. Iar tiparul meu a fost mereu așa: Tipii plinuți și plini de viață sunt geniali ca prieteni – cel mai bun exemplu e Gabi, colegul de la Geografie. Dar genul de om care mă atrage e reprezentat de oamenii fff slabi fizic, liniștiți și tăcuți, eventual și tociari – recunosc)

Fată, eu zic să-ncerci, zice ea.

Serios? Dar nu era genul meu! 

Și pe post de glumă (că tot sunt numită Vânătoarea de olimpici, tocilari, politehniști) zic: MIE ÎMI PLAC CEI DE LA POLITEHNICĂ!!!

Ea se uită ciudat și zice: Știi câtă carte fac ăia, știi pe ce salarii lucrează? 

Culmea. Chiar știam. Și foarte bine!

Ano, Ano…noi facem parte dintr-o altă lume. N-or să se uite bărbați ca ăia la noi!

**********

Intr-adevăr, recunosc. Absolventă de Automatică sau Electronică fiind nu știu dacă m-aș uita către un om modest ca și salariu sau ca și job. M-am întebat ceva timp dacă într-adevăr nu-s prea jos de nasul lor. N-aș ști să dău un răspuns. Doar că sunt de părere că dincolo de Automatică, Electronică, Doctorat, Medicină, Drept sau mai știu eu ce facultate rămân alte lucruri. 

Consider că absolvent de Electronică fiind poți lucra o lună ca și chelner – nu meseria e importantă. E important felul în care ești. Ușor timid, retras, tăcut și un om minunat:)

Cum nici eu. Faptul că lucrez pe o sumă acceptabilă la o agenție de turism, la  o corporație sau vânzătoare la un magazin, nu schimbă nimic. Sunt tot eu! Aceeași cultură generală, aceeași taca-taca (vorbărie multă), același grad de sensibilitate, aceleași preferințe:)

mod

mod1

mod2

mod3

mod4

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s