Ce am gasit in Zaanse Schans

După ce parcursesem jumătate de oraş pe partea din spate a unei biciclete (niciodată n-am putut merge pe bicicletă singură) făcând tuturor cu mâna în semn de salut, pe alocuri ţopăind iar din când în când fie lovindu-ne de alţi biciclişti fie oprindu-ne ca să mă asez eu mai bine, ajungem la Muzeul Naţional al Olandei.

Sunt întrebată unde aş vrea să merg mâine: La Delft sau într-un oraşel unde pot vedea mori de vânt?

Gândul meu a fost: Adică dacă prefer oraşul în care este expusă pictura Fata cu cercel de perlă a cărei poveste o citisem, destul de romanţată în cartea lui Tracy Chevalier şi a cărei ecranizare avea în rolul principal pe Scarlett Johansson? Dacă prefer oraşul ăla cu o gară care arată minunat, oraş care are ca simbol o inima mare din sticlă albastră şi o nuanţă de albastru ca niciuna altă (albastru de Delft e un fel de albastru de Voroneţ – toată lumea a auzit de culoarea asta) Deci toată chestia asta versus nişte mori de vânt?

Eu am zis Delft, el a zis mori de vânt iar a doua zi intra pe site-ul orasului . Apreciez genul ăsta de oameni – care deşi ştie cum să ajungă într-un loc, mai verifică o dată. (Să mă vedeţi pe mine. Merg pentru prima oară într-un loc, nu mă uit nici online, nu pornesc nici gps-ul de pe telefon. Meeeeerg aşa mult şi bine iar după jumătate de oră în care parcă peisajul nu seamănă cu ceea ce mi se spusese la telefon, mă apuc să întreb lumea. Şi descopăr că mă aflu cine ştiu unde dar că dacă mă interesam de la început ajungeam demult la destinaţie).

Ziua petrecută în Zaanse Schans a fost cea mai însorită dintre toate chiar dacă în momentul în care am plecat din Amsterdam nu parea să fie aşa.

Noi am mers cam 15 minute cu trenul iar la un moment dat, în vagon simt miros de … cremă de tort dintr-aia de care face mama. Da, atât blatul cât şi crema respectivă sunt reţete vechi, primite din generaţie în generaţie de la străbunica mea. Crema este cu multă cacao şi un pachet întreg de unt. 🙂 Oricum, atunci când face mama crema, miroase în toată casa a cacao. Aşa şi în tren.

Ajungem la destinaţie, acelaşi miros. Aveam să descopăr că în micuţul oraş, pe lângă laboratorul de ciocolată care există, mai este si (unul din) sediul fabricii de ciocolata . Verkade este o fabrică cu o tradiţie de aproape 150 de ani iar în cadrul fabricii-muzeu curioşii pot vedea întregul proces de preparare al biscuiţilor şi ciocolatei.

Şi cum în România cumpărăm numai cacao vrac olandeză – probabil punga vă pare cunoscută, am zis să caut şi acolo să cumpăr.

dezaaan

Parcă eram disperată. Nu numai că intram în toate morile de vânt transformate în magazine întrebând de cacao vrac dar îl mai zăpăceam şi pe omul de lângă mine, miorlăind ca o pisică şi spunând că Vreau şi eu cacao…te roooog. (Nebunia femeii care-i disperată după cacao/ciocolată)

Într-un final ajung într-o moară-magazin şi o găsesc. Cutie albastră din metal, cu 250 de grame de cacao de la Van Houten – 10.5 euro.

Povestea pudrei de cacao Van Houten are o tradiţie de 200 de ani, de când Van Houten a deschis prima lui firmă în Amsterdam. Doar că, la acea vreme, cacaoa nu era răspândită pe scară largă iar calitatea ei era slabă. Van Houten a încercat să găsească o metodă prin care să fie suficient să adaugi doar apă sau lapte peste o bază de cacao iar această să fie solubilă.

Câţiva ani mai târziu Van Houten a reuşit să inventeze o metodă de presare a boabelor astfel încât cacaoa solidă să fie separată de untul de cacao. Si aşa a apărut cacaoa aşa cum o ştim astăzi.

Aşa că, mă bucur foarte mult că am găsit ceea ce am căutat.

10 minute mai târziu uitându-mă spre pârâul ce trece printre morile de vânt am văzut o minge micuţă ce plutea nu departe de ţărm. Am tot încercat să o aduc spre mal – când colo ea se ducea în partea total opusă. Până s-a oferit el să o „pescuiască” cu ditamai creanga.:))

Bineînţeles, se strânsese ceva lume care probabil se gândea că am pierdut vreun obiect personal sau cine ştie ce anume ne picase în apă. Le.am zâmbit tuturor şi-am plecat mai departe 🙂

minge

Cam asta am găsit eu la Zaanse Schans. Insă orăşelul olandez este mai mult de atât. In oraş, anual, ajung aproximativ 1.5 milioane de turişti.

Morile de vânt datează din secolele XVIII şi XIX, unele dintre ele fiind funcţionale şi astăzi.

Ca să ajungeţi în  Zaanse Schans, puteţi lua autobuzul care pleacă la fiecare 15 minute din zona gării din Amsterdam. Călătoria durează aproximativ 40 de minute.

Mai repede puteţi ajunge cu trenul. Se coboară la staţia Koog-Zaandjik iar de acolo mai aveţi de mers 15 minute pe jos.

Iar dincolo de ce v-am povesti, orașul arată cam așa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s