Cea mai frumoasă relaţie

Pentru că luna februarie este despre dragoste m-am hotărât să vă povestesc despre ea.

Pe Raluca am întâlnit-o la ultimul etaj al facultăţii. Ea româncă, eu româncă şi toţi ceilalţi francezi, italieni, englezi, irlandezi şi alte zeci de naţionalităţi.

Ne-am dat mâna, am povestit câteva minute pe holul facultăţii de Litere apoi ne-am despărţit urmând să reluăm legătura în momentul în care ea se va întoarce din cealaltă parte a ţării (asta însemna cam 1000 de km depărtare).

love

Câteva zile mai târziu primesc invitaţia de a merge cu noua mea cunoştinţă acasă la ea (deh, aşa-s eu, am curaj să merg acasă la oameni chiar dacă prima oară am stat de vorba 10 minute iar a doua oară…aia e a doua oară), undeva la aproximativ 30 km de oraş.

Tipa locuia cu mama ei şi o încă o doamnă franţuzoaică. Ba mai mult, sora Andreei tocmai venise de la Praga. Mi s-a părut drăguţ. Ne-am întâlnit în faţa bibliotecii universităţii, am urcat în mica maşină mov şi.am plecat. Pe drum am vorbit. Mult. Exagerat de mult. Aflu că este posibil să fie acasă şi doamna franţuzoaică şi mă apucă teama. Da, vorbesc mult. Din păcate mult în română. In franceză sau engleză strictul necesar şi doar dacă nu e altcineva lângă mine care să vorbească.

In Franţa e burniţă şi ceaţă. Mă întreb de ce nu mai trec odată acei 30 de km. Am inima cât un purice căci habar n’am despre ce o să discut cu doamna cu pricina.

Ajungem. E o casă interesantă. Se pare că acasă nu-i nimeni (pfiu!!!) iar bucătăria mă duce cu gândul la soră’mea. Imi doresc să merg într-o zi la ea cu cineva drag. Să jucăm cărţi, să ascultăm muzică de la combina din sufragerie şi să ne jucăm eventual şi cu pisicile.

Andreea caută prin frigider de-ale gurii. Mie mi-e foarte foame. Mi-a făcut mama salată de vinete să găsesc când mă întorc acasă. Nu pot să cred! Gustă puţin şi insistă să mănânc. Ah, nu, mulţumesc spun eu total prefăcându-mă, nu mi-e foame. Mă întreabă dacă vreau macarons – are 8 într-o cutiuţă şi le-a adus din Marsilia. Ştiam că-s scumpe şi am ales să zic că nu, multumesc, nu vreau. M-a mai întrebat de ceva mâncare şi apoi de Fanta. Culmea. Pe lângă foame îmi era şi sete dar eu...ah, nu mi-e sete. Mulţumesc.

Imi povesteşte despre ai ei în timp ce îmi prezintă casa. Şi camera în care doarme sora ei cu prietenul. Că deh nu s-au mai văzut de ceva vreme şi-au venit zilele astea prin Franţa. Mi se pare foarte romantic. Ei studiază Computer Science fiind plecaţi cu o bursă acum. In România-s la Automatică. Oare cele două sunt unul şi acelaşi lucru? Habar n-am dar au ele ceva în comun.

I-am povestit Andreei deja o grămadă de tâmpenii despre mine, decizii, alegeri…curând nu o să mai am ce să povestesc.

Şi uşa de la intrare se deschide. Intră sora Andreei cu prietenul ei. Ştiţi gemenii aceia identici? In care părinţii cumpără fiecare obiect vestimentar x2? 2 bluze identice, 2 veste identice, 2 perechi de pantaloni la fel? Aşa erau ei … întrucâtva. Aveau telefoane identice. Le cumpăraseră în aceeaşi zi. Pe telefoane aceleaşi jocuri şi aplicaţii. Studenţi ai aceleiaşi facultăţi, în acelaşi an, cu bursă în acelaşi loc în acelaşi timp. Şi apropo, gemeni-negemeni diferenţa dintre ei e de câteva zile. Atât. Iar calculatoarele – elementul principal din studiul lor, eh. Nu e cum credeţi. Nu au amândoi acelaşi model. De fapt au unul singur.

love1

Ne aşezăm la masa din bucătărie. Ii sorb din priviri. Sunt atât de drăguţi. Unul dintre ei mă întreabă dacă vreau un pahar de suc. Le spun că da, aş vrea un pahar 🙂 Ştiţi cât de drăguţi sunt? Azi au fost la Paris. Şi e un gen de relaţie între toţi trei cum n-am mai văzut niciodată la nimeni. Sunt fermecată. A fost singura dată în viaţa mea când mi-a părut rău că între mine şi soră-mea e diferenţă de 20 de ani şi nu 2.

Câştigă bine. Nu ştiu ce lucrează dar să îţi permiţi să zbori din Cehia în Franţa cu TAROMUL (în loc să iei bilete ieftine de la Ryan Air sau ştiu eu ce companie), spune ceva despre tine. Să ai ultimul model de Iphone (chiar dacă l-ai luat din America mult mai ieftin decât puteai să-l iei din România) la fel. In rest…ea nu pare să aibă gram de machiaj pe chip. Nici haine de la Massimo Dutti. Extensii, lentile de contact colorate, unghii cu gel ori măcar date cu ojă, ori haine wow – nici atât. Nu stau unul peste altul pe scaun şi nici nu se sărută continuu. Nu e nimic sexual care să atragă atenţia. Sunt frumoşi. Se comportă matur. Dragostea lor stă în mai mult de atât.

Plecăm înapoi spre oraş. Eu cu Andreea în faţă. Ei doi în spate. Fiecare are un nume de alint pentru celălalt. Fiecare din cei 3. Ai putea crede că se ştiu din copilărie de-s atât de obişnuiţi unii cu alţii. Că au fost vecini de când s-au născut. Da de unde!

Odată ajunşi parcăm şi mergem să mâncăm la Mc. La cel de pe strada Gros Horloge. E strada pietonală cea mai vizitată din oraş. Se trece la selfiuri. Nu îmi doresc să mă pozez cu ei. Mă mulţumesc să spun că nu-s fotogenică. M-aş simţi în plus în poza lor. 🙂 La un moment dat începem să ne plictisim. Ei intră pe facebook şi joacă ştrumfii. Au amândoi acelaşi joc. Şi îşi trimit unii altora energie şi orice au nevoie la jocul respectiv. 🙂  (In aceeaşi seară am început să joc şi eu:) )

Când ieşim afară aproape că se înserase. Ne-am uitat în vitrinele unor magazine deja închise. Ei se uită încercând să descifreze preţul unor schiuri. Vor să-şi ia unele noi căci adoră să schieze. Şi au nevoie de echipament bun. Ah şi le mai place înotul şi tenologia. Şi călătoriile. Şi mie îmi place…DE EI!

love2

Eu nu o să mă plimb  cu soră-mea şi cu prietenul meu niciodată prin oraş admirând vitrinele. Poate nu o să mergem nici după flori toţi 3. Şi soră-mea deşi e foarte glumeaţă şi plină de viaţă şi adorabilă de-a dreptul nu o să se poarte cu iubitul meu de parcă-s de aceeaşi vârstă. Iubitul meu o să fie mereu genul de om timid şi cuminte care se simte ciudat în apropierea unei „cumnate” cu 20 de ani mai mare iar soră-mea probabil o să îi vorbească oricărei persoane de lângă cu „dumneavoastră” (deşi ea ar putea să-i fie mamă). Soră-mea o să ne facă mereu prăjituri, o să văruiască toată casa special pentru că o vizităm noi iar eu tocmai i-am zis că EL e obsedat de curăţenie. O să ne întrebe cu 3-4 luni înainte ce vrem să mâncăm şi ce suc să ne cumpere. O să facă orice efort e nevoie ca să ne fie bine. Pentru că mă iubeşte. Şi eu o iubesc la fel de mult. Şi pentru că postarea asta-i despre dragoste. 🙂

Peste Sena a venit, ca în fiecare an un fel de bâlci mult mai drăguţ decât se face la noi. Sunt o grămadă de jocuri şi foloseşti multe monede…degeaba. Eu mă aprinsesem tare. Folosisem deja destui zeci de euro când le-am zis să mă ia de acolo. GATA!:)

A început ploaia. Torenţială chiar. Fiecare a plecat la treaba şi la casa lui. Eu am fost profund impresionată de relaţia dintre ei. Mi-am dorit şi eu o relaţie ca a lor. Mi-am dorit să reţin tot timpul impresia pe care mi-au lasat-o. Să reuşesc să descriu în cuvinte, atunci când o să am alături de mine pe cineva, cam ce îmi doresc de la o relaţie. Nu vreau ceva identic cu ce au ei. pentru că în lume nu există lucruri identice şi pentru că nici eu nu ştiu exact cum e relaţia lor. Ne-am petrecut 4 ore din mulţii ani de când sunt împreună. 

In vara asta, într-una din zilele în care nu mă simţeam deloc bine am început să dau oamenilor un fel de like-dislike, cereri de prietenie şi block. Un prieten comun cu cei 2 mi-a atras atenţia. LIKE! Pentru că părea drăguţ. Tocilar de-ăla cuminte, slăbuţ şi deştept (clar. Doar e tocilar) şi … dacă era prieten cu cei doi…ehhh asta era o bilă albă.

Pe cei doi i-am cunoscut acum 5 ani. Apoi i-am revăzut…hmmm niciodată. Da, i-am văzut o singură dată în viaţa mea. Aveam 22 de ani atunci şi mi se păreau wow. Aşa mi se par şi acum. Când eu am 27 iar ei 8. De relaţie:)

Doar că…nu îmi mai doresc o relaţie ca a lor. Nu ştiu dacă îmi doresc ceva. Ultimul an m-a făcut să înţeleg doar că…e greu să am o relaţie ca a lor. Dar asta nu înseamnă că nu pot împărtăşi cu voi  impresiile lăsate atunci. Iar eu…eu am încercat să povestesc în cuvinte ce am văzut. Ceea ce se simte în preajma lor se poate simţi şi atât. Nu povesti!

Happy Valentine s Day, dragilor! 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s