Cum a fost la Simfonia Lalelelor?

Agitaţie. Nebunie. Călcat în picioare. Oameni care se opreau fix în mijlocul drumului ca să stea de vorbă. Alţii care îşi duceau prin agitaţia aia copiii de 3 ani care abia mergeau. Parinţii se uitau la flori, copiii zburdau de mama focului. Şi urlau de îmi venea să îi trosnesc. Noroc că nu pornesc cu 100% şanse de a rămâne însărcinată (din cauza unor probleme de sănătate) căci sigur o să fiu o mamă nebună care îşi plesneşte continuu copilul dacă o să am vreodată.:))

Mda, sinceră să fiu nu a fost chiar aşa de rău precum citiţi. Intr-adevăr agitaţie multă şi ce am mai scris pe acolo şi totul adăugat la o oboseală şi nişte sandale înalte care mă incomodau au dus la…ce am scris mai sus.

Despre flori, căci acesta este subiectul principal…tot ce vrei şi ce nu vrei. Flori de la 50 de bani bulbul la 400 de lei (probabil erau unele şi mai scumpe, nu ştiu exact)

Bulbi de specimene rare de plante (mai bine zis culori rare), muşcate şi petunii la ghivecel mic, flori curgătoare, magnolii de la 20 de lei la 400 în funcţie de firmă, soi, înălţime. Pomi exotici; kaki, kiwi, goji, pomelo, şi arhicunoscuţii mandarini, portocali ori măslini.

Apoi, comercianţii au învăţat lecţia: în urmă cu aproape 20 de ani când eram prea mică pentru a şti unde e Olanda pe hartă, vărul meu ne-a adus bulbi de lalea neagra. Primul an au ieşit galbene. Al doilea an asemenea. 20 de ani mai târziu n-au catadicsit să se transforme în negre.

Am luat anul trecut brânduşe. Un albastru asemănător culorii în care Vlad îşi are…în fine anume piese vestimentare:) Au ieşit mov. Au fost 65 de bulbi la 9 euro. Ce-i drept am împărţit la rude, prieteni, dar din 65 la nimeni n-au ieşit albastre ci mov. Sunt f frumoase, lumea le admiră în curte dar nu înţeleg de ce trebuie să fie albastre pe ambalaj?

Cum spuneam comercianţii au învăţat lecţia. Acum au venit cu lalelele înflorite cât să vezi cu ochii tăi ce culoare sunt dar la capătul lor se află…bulbul. Categoria pe verificate şi pe luate;)

Am oscilat la un moment dat dacă să iau magnolie una medie (la 35 de lei) sau un ghiveci cu capşune ce aveau acelaşi preţ. N-am luat niciuna din variante şi mă bucură alegerea mea. Unde căram eu ditamai ghiveciul până acasă? Ca să nu mai zic că după 10 ore de umblat de colo colo cu nişte sandale care m-au strâns din primul moment am mai mers şi în autobuz în picioare.

Cât priveşte căpşunile într-adevăr erau pe rod însă avem o cunoştinţă în Prahova care are un soi de rodeşte de 2 ori pe an. La ce-aş da 35 de lei pe un ghiveci?

Simfonia Lalelelor este probabil cel mai important eveniment din oraşul Piteşti şi se află la ediţia a 39-a. -îin ciuda a ceea ce am zis, vă recomand să megeţi .Sărbătoarea are loc în fiecare an în weekendul cu Floriile.

In încheiere vreau să dedic unor persoane speciale un LA MULŢI ANI din tot sufletul pentru ziua de ieri. Au acelaşi prenume (George) şi sunt şi născuţi în aceeaşi lună – aprilie.

Primul este George de la Orange. Nu pot să mă hotărăsc la un singur cuvânt pentru a-l descrie.  Are o droaie de calităţi. Şi pe lângă toate posibile e genul acela de om care – se zice – are mult de pierdut – este neimaginat de bun. Nu cred că există om care să îl deranjeze sau supere. Le vorbeşte tuturor frumos şi probabil nu crede în răutate. L-aş întreba odată dacă e de părere că în lume RĂUL există. Il plac dansul, arta, lucrurile frumoase şi mai ales companiile aeriene.

Ţin minte când l-am cunoscut. Am servit bomboane pentru că era ziua lui. Apoi, pentru că eram în training şi eram lângă Elena am întors capul şi l-am auzit. Vobea încet, clar, rar mi se părea total nepotivit pentru jobul acela. Mda, probabil spre deosebire de mine care vorbesc, repede, tare şi mă enervez repede. 

Apoi l-am pus într-o situaţie neplăcută. De la simplul meu comentariu Că e prea bun …(mai urmează 2-3 cuvinte) s-a ajuns la ceva care nu a fost frumos. Şi culmea e că nici nu mă aşteptam să îi ajungă la ureche respectivele lucruri. Abia 2 luni mai târziu , mergând spre metrou am adus în discuţie subiectul. Mi-a zis într-un final că ştia lucrurile respective de mult timp. Mi-am dorit să plec din cameră. Să fug. Să nu mai dau cu ochii niciodată de el. Dar…din care cameră să plec? Eram pe stradă. Şi nici să fug nu puteam. Eram în faţa unui semafor ce arăta culoarea roşie. Să nu dau cu ochii de el? Se afla pe rândul din spatele meu! Zilnic! 

Este unul din oamenii care mă vede mai frumoasă decât sunt, mai deşteaptă, mai descurcăreaţă, mai specială, mai sinceră. Mă vede minunată!

George e omul pe care oricine l-ar dori aproape. Orice părinte, orice copil, orice soră sau frate, orice vecin, orice prieten, orice femeie şi orice bărbat. 

A doua persoană e George de la Jurnalism. Bine, omul a absolvit acum 8 ani dar rămâne George de la Jurnalism.

Comparativ cu primul  acesta ştie cât rău există în lume. Detaliat: ştie originea răului. De la ADAM şi EVA. L-a studiat timp de 16 ani dacă ne gândim că religia se învaţă din clasa I. L-a practicat în biserică duminică de duminică şi în fiecare zi de sărbătoare. Ştie totul despre istorie – sau aproape tot – şi poveştile din familii.

A fost prima persoană pe care mi-am dorit din tot sufletul să o cunosc. Şi mi-a depăşit toate aşteptările. Culmea şi el părea un om la fel ca…primul George

Am fost o zână, prinţesă, o persoană specială în anii cât am vorbit. Iar când ne-am certat…am făcut-o PENTRU TOTDEAUNA! Mai  presus de toate am fost pentru el ANA. Acea Ana din melodia pe care el mi-a dat-o spre ascultare. A celor de la Vama Veche.   

 Şi dacă el a fost primul om pe care mi-am dorit din suflet să îl cunosc, tot el a fost şi primul care m-a învăţat să … am o părere ciudată despre…”MEMORABILITATE” (A fi memorabil adică). Am avut impresia că o să mă uite imediat. Că dacă Ana Ulmanu o să îi scrie vreodată un cuvânt el o să se întrebe cine naiba e aia. Aşa că am pregătit cel mai urât sfârşit. Timp de 2 ani l-am tocat şi m-am purtat oribil. Pentru că dacă probabil lucrurile frumoase şi calităţile unor oameni se uită mai repede …am zis măcar să îi fac viaţa un chin. Să îl fac să regrete că a avut o părere bună despre mine. 

Are multe în comun cu primul George. Căci şi el m-a văzut mereu mult mai mult decât sunt de fapt. 🙂 

I-am urat LA MULŢI ANI aseară. Şi mi-a răspuns: MULŢUMESC, ANA. Intr-adevăr, am ca nume pe facebook pe cel din buletin dar şi dacă mă numeam sgfseg rhtfht tot Ana îmi zicea. Pentru că am făcut parte din timpul lui liber şi ocupat timp de 1 an jumătate, pentru că eram persoana care în fiecare dimineaţă se trezea să citească ce i s-a scris pe messenger după ce a adormit.

Dragilor florile sunt în principal pentru voi. Apoi pentru toţi ceilalţi sărbătoriţi ai zilei de ieri şi azi.

 

 

Dacă v-a plăcut postarea de astăzi vă aştept cu un like

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s