Surprinderi

Imi place să surprind. Său să fiu surprinsă. Vechea mea prietenă scria pe blogul ei că îmi place să şochez. Cu orice, dar să sochez. Da. Aşa e.

L-am surprins pe Alexandru când îi lăsam bileţele cu mesaje filosofice lângă preşul de la intrare în apartament. Trebuia întâi să îl urmăresc la muncă, să am spioni pe la jobul lui (nu avea program fix) pentru a-i lăsa mesajele cu drag fără să fiu prinsă.

L-am surprins când a găsit sub maşină o ciocolată după ce în prealabil a primit un sms cu…verifică sub maşină.

L-am surprins două luni mai târziu când am dezvăluit că erau eram domnişoara misterioasă.

Am surprins oameni în metrou.

Am surprins prin stările mele şi prin acţiuni.

Am surprins un băiat care are o relaţie. Se simţea urmărit de mine cam des. Mă credea o obsedată după el, părul lui şi hainele (are un păr super mişto recunosc:) ) Probabil de câteva ori şi-a propus data viitoare o să mă duc la ea să îi zic să nu mă mai urmărească! Până azi. M-am dus fix spre el. El care avea într-o mână o plasă iar în cealaltă telefonul pe care îl butona. N-a văzut când m-am apropiat dar odată aflată lângă el am zis BUNĂ! S-a speriat îngrozitor. Şocat, surprins, speriat. Ni ştiu dacă a uitat cum îl cheama dar clar în cele 40 de secunde cât am vorbit a uitat să se prezinte. 🙂

L-am surprins pe Ionuţ acum 10 ani. S-a trezit cu mine în acel colţ de lume după ce, într+un fel sau  altul parcursesem 15 km pe o vreme caniculară.

L-am surprins pe George când întorcând capul spre uşă m-a zărit. Am plecat repede cu mulţumirea de a-l vedea pentru a doua şi ultima în viaţă. A schimbat lucrurile. Ne-am văzut de multe alte ori. Am mâncat, am băut, am râs, m-a pupat pe frunte, iar în seara în care era Balul Bobocilor, când eu eram boboc am ascultat în camera de cămin Vorbe care dor de la 3 Sud Est. I-am spus că toată viaţa îmi va aminti de el şi de momentul acela. 9 ani mai târziu tot asta se întâmplă.

M-a surprins acelaşi Alexandru. A vrut să parcurgă 30 de km ca să vină să mă ia de acasă şi să mă ducă la jobul lui.

M-a surprins acel băiat. Era sărbătoare, plângeam şi eram speriată, trebuia să ajung la Târgovişte şi nu aveam cu ce. Deşi încuiasem poarta cineva ciocănea în uşă. M-a apucat mai tare plânsul. Pnetru că eram speriată şi nu voiam să mai văd pe nimeni. Surpriză. Era un om care în ciuda jobului şi salariului avut, s-a sprijinit pe un gard şubred care putea oricând să se rupă, a sărit în curte şi a ciocănit la uşă.

Am fost surprinsă de un om care nu locuieşte în judeţ. M-a sunat la 6 dimineaţa şi mi-a zis că vrea să ne vedem la Unirii. ATUNCI! Un om pe care aşteptasem 3 ani să îl cunosc.

M-a surprins Ciprian. Era cea mai bună zi – a fratelui lui – 3 noiembrie. Pe 29 octombrie mă dezamăgise crunt un om important iar propunerea lui Ciprian de…a pleca în 30 de minute la munte a fost WOW. Am inventat coduri. Le-am zis prietenelor că dacă le dau beep trebuie să îl anunţe pe cumnatul meu că ceva grav s-a întâmplat şi să alerteze lumea…să vină să mă caute. Normal ca era doar…paranoia:)

***

In urmă cu puţine luni, pe când mă aflam în centru fotografiind clădiri îl văd. Un bărbat ce se apropia de 30 de ani probabil lăsând un eveniment important de-o parte şi luându-şi câteva minute pentru a ieşi din clădire şi a vorbi la telefon. E îndragostit! mi-am zis din prima clipă. Un amestec de senzaţii şi emoţii i se citeau pe chip. Fericire, fâstâceală, emoţie, entuziasm, nebunie. 

Marea mea dezamăgire? Faptul că pentru mine, niciodată, nu va face lucrul ăsta. Tipul de lângă mine nu va ieşi din acel loc atât de important, de la evenimentul acela doar pentru că…îl sun eu. Apelul meu o să fie o obişnuinţă. O să mă sune înapoi nu atunci când se va termina evenimentul. Ci…peste câteva ore.

Parfumul pe care îl port nu îl va aprinde în niciun fel. Nu va asocia nicio melodie cu mine şi nu va pune pe mine pe primul loc. Nimeni…sau cel puţin nu tipul din acea perioadă.

Până într-o după-amiază.

Ne vedem diseară?

Ne vedem!

Il întreb la ce ora şi-mi spune că la 9 la Cărtureşti. Am zis mai mult în glumă.

Să fie 9 fix, n-am chef să aştept după tine!

(Da, povestea cu aşteptatul e următoarea. Sunt femeie. Femeile întârzie mereu oriunde. La întâlniri întârzie uneori tocmai pentru că-s femei şi VOR să întârzie. Eu însă nu am făcut-o niciodată. In schimb tipii de lângă mine au întârziat de la câteva sute de ore!!!! la…3-4 ore. Iarna la sfârşit de decembrie. Şi eram cu părul ud şi răcită şi mă plimbam 3 ore prin frig şi întuneric. Da, sunt de părere că bărbat fiind şi întârziind la întâlnirea cu o femeie e de un prost gust extraordinar).

Mi-a spus că evenimentul la care se află e foarte important, că a promis celei mai importante persoane pentru el că va participa şi probabil o să fie ora 9 şi ceva. M-am supărat. Putea să mi se zică NE VEDEM LA 10. Şi daca evenimentul se termina la 9 să fiu eu cea aşteptată. Nu cea care aşteaptă. 

Am lăsat de la mine. Din drag şi dor m-am hotărât să ajung înainte de începerea evenimentului. Am ajuns la 6 si 10 minute dar era prea târziu. Evenimentul începuse. Şi nu l-am sunat. Pentru că mi-era teamă de ceea ce se va întâmpla. Că nu va face ca tipul de câteva luni în urmă. Nu va ieşi entuziasmat ca să vorbească cu mine.

M-am pus pe aşteptat. La ora 6.30, când evenimentul începuse de mai bine de 30 de minute a apărut el. Aşa deci. Nu era atât de important încât să participe de la început însă trebuia să stea până la sfârşit. M-a salutat şi a trecut mai departe. Am plecat. In locul în care trebuia să ne întâlnim la 9. Am început să răsf0iesc cărţi din marea librărie din centrul vechi. Apoi am citit despre prinţese aşezată pe un scaun de la primul etaj. M-am gândit mult la Sabina. Sabina e cea frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată. Cea mai firavă şi finuţă. Cea mai frumoasă blondă. La un moment dat mi-am dorit să fiu suficient de specială încât el să vină după mine. Dar ştiam că n-ar face-o. De fapt problema nu era la el. El e un om romantic, drăguţ şi nemaipomenit. Vrea să vadă pe toată lumea fericită. Problema e că eu nu ştiu cum să transmit…semnale. 

surp

De la parter se aude Et si tu n existais pas. Instrumental. Atâtea persoane şi-au făcut imediat loc în sufletul meu! Bobby, tatăl lui Bobby. Proful meu de meteo şi proful mai în vârsta de GIS, geomorfologie şi geografie fizică. George S. Am aşteptat până s-a terminat melodia. M-am uitat la telefon. Simţeam nevoia să primesc un mesaj de la el dar în afară de 20:58 nu mai scria nimic.

Acum trebuia să ne vedem – mi-am zis în gând şi am coborât.

Sunt telenovelistă convinsă şi până în ultima secundă mi-am dorit ca la ora 21 când se va deschide uşa el să fie acolo. Ora 21 m-a găsit lângă uşă. M-am uitat şi nu era nimeni. Pot să las de la mine. Să merg la evenimentul cu pricina. Nu o să mor dacă aştept câteva minute. Dar…sigur îşi făcuse alte planuri. Şi am pornit spre metrou. Nu se făcuse încă 21.01 şi ne-am întâlnit. Da…a venit la ora 21 la Cărtureşti. Şi m-a surprins extraordinar de plăcut. Am fost foarte fericită.

Iţi mulţumesc pentru toate surprizele făcute în aceste luni ştiu că le-ai făcut din tot sufletul.

Şi mă bucur că am aflat, în sfârşit unele lucruri. Doamna Doina ţi-a mai spus cândva când era vorba de alte persoane; dacă de la început îţi e ruşine cu ceea ce e sau ceea ce face persoana de lângă tine relaţia aia nu are niciun viitor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s