Pentru ca…Paris

Paris sau Franta. Da. Eram mica si imi doream sa merg in Egipt la inceput. Apoi Germania si Elvetia (desi niciodata nu mi-a placut „Heidi” – desenul nu ciocolata). Suedia si Finlanda. Dar nu Franta. Gandeam mereu ca Franta mi-a „furat” ceva iar mie nu imi plac hotii. 

Pana am avut ocazia sa plec acolo. Si am tras enorm ca sa ajung. Am ajuns si mi-a placut. Am crezut ca e cel mai frumos loc din lume. Ce piramide? Ce Germania si Elvetia, Suedia si Finlanda? Franta! 3 ani am visat numai la ea apoi. La mine mergand pe bicicleta, la mine in lanuri de lavanda si benoclandu-ma la pahare cu vin si sate viticole. La mine in Provence. In fiecare sat. Cand ma gandesc ca au fost 3 ani realizez ca-s putini. Cand ma gandesc ca au fost mai bine de 1000 de zile, fiecare inmultita cu 24 de ore si fiecare ora cu 60 de minute da…parca toata povestea capata valori reale. 

PARIS1

Pana de curand. Ai vrea sa mergi in Franta? Inchiriem o masina si ne plimbam asa. Am zis un mda… Bine atata timp cat esti cu cineva care iti place te poti duce, la o adica, si in Franta. Dar…Franta??? Sunt atatea locuri misto! Elvetia, Italia, sau new entry.urile: Croatia, Muntenegru (unde poate nu-s cele mai scumpe preturi la cazari si produse – orice produse. Ci doar in telecomunicatii. 2.5 euro minutul de vorbit in Romania iar internetul pe masura. 10 MB 20-25 de euro:) )

Stiu ca dupa ce am realizat ca Franta a devenit o tara oarecare ba chiar mai putin de-atat am stat si m-am intrebat DE CE. Am realizat la un moment dat si am zambit.

***

As putea incerca sa caut discutia avuta cu Andrei. Andrei e un amic din Targoviste si nu cel de aici din oras. Era cu un an inainte de a ma muta in Bucuresti, in toamna lui 2014. Tocmai venisem de la Sibiu si incercam sa gasesc in noianul de minusuri, vreun plus al eventualei mele mutari in Bucuresti…vreodata. Si am gasit. Poate nu o sa am bani sa calatoresc des dar, uite, timpul e scurt. In orice alt oras as locui posibilitatea de a calatori nu e atat de mare. Da. Exista mari noduri rutiere, feroviare si aeriene dar niciunul nu-i ca Bucuresti. Poate daca as mai ramane la Sibiu si mi-ar veni ideea sa plec cu avionul pana nu stiu unde…da, exista avioane si de la Sibiu. Dar deh…trebuie sa ma duc pana la Cluj ca sa zbor si eu la preturi mai bune. Iti dai seama? Alte ore pierdute pe drum si nici nu poti zbura oricand spre orice destinatie. Din Bucuresti…bani sa ai. Trenuri directe spre orice loc, avioane la fel, autobuze si toate nebuniile.

Apoi cititul. Da, de la Sibiu pana acasa pot citi in autobuz. Sau in autobuz si tren dar cand te gandesti ca-s 8 ore de mers nu prea-i ok. Termini si cartea in timpul ala. Si-apoi adormi, te trezesti, te plictisesti, poate mai e si prea cald. Neplacut. Stii, daca as locui la Bucuresti as veni acasa in weekend si as citi. Ar trece imediat cele 2 ore jumatate. Mda eram entuziasmata sa citesc ceva foarte placut in intervalul ala. Ma simteam cool.

carte

Si asta am facut.

***

Acum citesc „Sotia din Paris”. Cautam carti pe care sa le imprumut. Pe unele le imprumut dupa ce citesc o recenzie. La altele imi plac numele. Am luat Oscar si Tanti Roz care m-a fermecat si m-a facut sa plang o dupa-amiaza si o dimineata in metrou. Apoi Amsterdam. Interesant titlul. Am lasat-o dupa 10 pagini. Nu mi-a placut. Si tot cautand titluri am zis ca, daca tot imprumut „Amsterdam” sa incerc si „Sotia din Paris” Odata apasat butonul „imprumuta” am zis sa citesc si despre carte. Relatia lui Hemingway. Nu am citit nimic scris de el, dar pot sa citesc despre el mi-am zis. 

Si-asa am inceput sa descopar ca a fost in Razboi, ca probabil e nascut prin 1900-1902. Ca intre el si sotia lui erau 8 ani diferenta. In favoarea lui. Hmmm in favoarea cui? Mda, era el cu 8 ani mai tanar. Despre viata trista a doamnei…”Hemingway” de pana-n Ernest. Faptul ca omul arata extraordinar si ca isi scriau teancuri de scrisori pana cand ea, indragostita pana peste cap, afla ca el vrea sa plece peste ocean. La Roma ca-i mai ieftina viata. Si poate sa traiasca mai ok, poate sa scrie… Nu a putut sa ii zica sa ramana pentru ca nici nu stia daca el simtea ceva pentru ea. I-a spus ca ea o sa-i duca dorul. Si cumva, curand, se casatoresc la cateva luni dupa ce  s-au vazut prima oara.

Am simtit ca pot sa fac o comparatie sa ma pun eu in locul sotiei lui Hemingway. Nu sa ma si casatoresc. Nu imi doresc asta. Nici acum nici in anii viitori dar in rest e misto. 

Au locuit intr-un loc oribil din America. Pana cand un, ceva – prieten sau om important din viata artistica – ii spune lui Hemingway ca nu Roma e sansa. Ci Parisul. Ca-s anii 20 si americanii, artistii, scriitorii, pictorii, intelectualii din America si in general de peste tot si-au luat bilete de calatorie spre Paris. Si s-au oprit fix in Montmartre unde duc o viata frumoasa. Unde compun, picteaza, joaca. 

„Ce zici de Roma? a intrebat Ernest, informandu-l despre vechile noastre planuri de a ne muta in Italia.

Desigur, Roma are farmecul ei, a zis Anderson, sufland peste farfuria lui goala, la dolce vita si asa mai departe. Ce sa nu-ti placa la Italia? Dar, daca vrei sa faci o treaba serioasa, Parisul e de tine.  Acolo sunt acum adevaratii scriitori. Cursul de schimb e convenabil. Ai ce face la orice ora. Totul e interesant si fiecare isi aduce contributia.

In noaptea aceea, cand ne-am varat in patutul nostru rece, lipindu-ne unul de altul ca sa ne incalzim mainile si picioarele, Ernest m-a intrebat cum mi se pare ideea.

-Putem sa ne reorientam asa de repede? Am facut o gramada de planuri.

-Roma o sa fie tot acolo cand o sa avem chef – dar Parisul…! Vreau sa merg unde duce curentul. 

In noaptea aceea, in pat, stand de vorba si visand la Paris i-am soptit lui Ernest la ureche:

-Sunteti cumva tanarul scriitor promitator caruia i s-a dus vestea?

-Doamne, asa sper. M-a strans tare in brate.

Pe 8 decembrie 1921, cand „Leopoldina” a ridicat ancora in directia Europa, eram si noi la bord. De-abia acum incepea viata noastra impreuna. Ne tineam strans unul de altul si priveam marea. Era inimaginabil de vasta si la fel de frumoasa pe cat era de primejdioasa – iar noi le voiam pe toate.”

Bineinteles ca nu au stat in Montmartre (cel putin pana unde am citit eu). Dar atat de dragut mi s-a parut totul. Si atat de draguta eram eu citind in autobuz si ascultand continuu ACELE in casti. Si cred ca putin m-am gandit la tipul de…langa mine oarecum. Bine nu sunt foarte multe asemanari. Adica tipul nu-i inalt ca Hemingway. Si nu a fost cu o gramada de femei ca el. Intre noi nu-s 8 ani diferenta – slava Domnului – el nu a fost in razboi si nu ar sta niciodata intr-un loc cu mucegai, murdar, cu toaleta in capatul holului si chestiile astea. Bine – nici eu nu locuiesc in cel mai misto loc din lume, cel mai incapator si elegant si totusi a rezistat dar nu e ceva de zi cu zi totusi. Tipului de langa mine ii plac comfortul si lucrurile ok…locurile:) Tipul de langa mine nu scrie. Hmmm ba da scrie. Numai ca nu in cuvinte ci in coduri. Randuri multe, zeci, sute, mii, unul sub altul cu tot felul de simboluri de te-ntrebi ce naiba e aia:)) Foloseste chiar si limbaje. 🙂

PARIS

Si pe parcurs ce citeam imi doream sa fiu acolo. In Franta adica. Da, mi-a parut rau ca n-am profitat altfel de cele 4 luni petrecute in Franta. Mi-a parut rau ca n-am ramas acolo. Sau ca nu m-am intors cativa ani mai tarziu. Aveam 23 de ani si puteam sa raman acolo. 23!!!! Acum am cu 5 mai mult si e prea tarziu – imi spunea vocea dinauntrul meu. Mda, cred ca asta e singura problema pe care o am odata cu inaintarea in varsta. Usor usor realizez ca revin cu picioarele pe pamant. Ce daca nu mai stiam franceza? Acum 2 ani ma vedeam foarte bine mergand acolo, dormind aiurea pe nu stiu unde, pana invatam limba, ma vedeam lucrand ceva, aproape orice si descurcandu-ma. Acum imi zic doar ca sunt prea batrana ca sa o iau de la capat. 

Si citeam mai departe si ma vedeam cu o carte in mana in parcuri frumoase din Paris si citind. Sau la o cafenea pe un laptop foarte dragut scriind. Zambeam ca nebuna in autobuz. Bine ca nu m-a vazut nimeni 🙂

***

Si  da, imi plac jocurile si ghicitorile. Incep sa il intreb pe el despre a cui viata crede ca citesc. E nascut in primii ani ai secolului trecut si e cel mai cunoscut scriitor american din perioada aia. Ghici, ghici, e usor. 

Mda, omul poate nu avea chef. Si chiar inteleg. Sa stai sa dai enter enter enter de mii de ori pe zi pentru a scrie alt rand si dupa cateva sute sa realizezi ca pe undeva ai scris o litera, cifra sau simbol gresit si sa te-ntrebi daca la randul 15 sau 24 sau 63 sau 85 parca te apuca nebunia si iti vine sa strigi „Lasa-ma ……….. in pace!” (Bine nu stiu daca se intampla ce povestesc eu aici, nu inteleg domeniul dar probabil nu exagerez mult:) ) La orice, el: Nu stiu!

Ii fotografiez jumatate de pagina – cea scrisa mai sus, acoperind numele proprii. Mai tarziu cealalta jumatate de pagina. Da, omul nu avea chef de ghicitorile mele. N-am mai zis nici eu nimic.

Am ajuns acasa. Pana ce mama a incalzit mancarea, eu mi-am spalat parul aplecata peste cada. Am mancat in 5 minute, am mai povestit 15 si am topait sa imi schimb hainele caci ieseam in oras. Atunci am realizat ca in nebunia aia uitasem sa pornesc netul pe telefon.

Citesc 3 cuvinte de la el. Cele mai frumoase:

HAI LA PARIS

M-am indragostit:)

cb

*Ca si idee de dimineata am descoperit ca omul nu-i nascut in 1900-1902, am gresit putin in presupunerea mea caci s-a nascut in 1899 🙂 

Apoi pe cat de minunata mi-a parut povestea lor in primele 120 de pagini am descoperit ca nu au trait fericiti pana la adanci batraneti. El a trait pana la 60 ea pana la 90. 

Nu, n-au trait fericiti impreuna nici macar pana ce el a implinit 60. Ci doar 8. Atat a durat casnicia lor. Apoi el s-a recasatorit si a …redivortat. Si s-a recasatorit. Si a redivortat. Si s-a recasatorit.

Tipul de langa mine e nascut la sfarsit de iulie. Desi Leu imi place sa spun ca e 100% RAC. Are totul din nativul rac. La fel si Hemingway.  Unul nascut pe 21 altul pe 29:)

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s