Femeile

Nu mai scrisesem demult. Şi în ultimele zile mi-au trecut prin minte tot felul de subiecte.

Intâi am vrut să scriu despre cele mai frumoase 3 zile din viaţa mea. In principiu ele-s mai multe. Te poţi gândi că cea mai frumoasă e cea în care te naşti. Apoi fiecare aniversare, apoi primul…orice vrei tu, apoi zile frumoase fără motiv special, apoi sărbătorile. In fine, în acest noian de peste 10000 (zece mii!!!) de zile, o amintire minunată am despre 3. 13 noiembrie2013, una de prin iulie 2015 şi prin mai 2016 ceva. Dar o să povestesc altă dată.

Am vrut să povestesc despre lucrurile pe care dacă nu le înveţi la un moment anume de la o persoană anume, probabil nu o să ajungi nicăieri. Şi probabil vei rata lucruri frumoase.

Am vrut să povestesc despre lucrurile nebuneşti pe care eşti în stare să le faci şi locurile îndepărtate în care ai curajul să pleci.

Am vrut să povestesc despre povestea lavandei 🙂 ba chiar jumătate de poveste o am scrisă.

Şi totuşi o să scriu despre…cine pe cine urmează. Femeia îl urmează pe bărbat sau…invers?

Când placi pe cineva..il.placi şi atât. Nu eşti atât de prost încât să renunţi la tot şi să te duci după el. Asta dacă ai construit ceva. Dacă n-ai construit nimic, mda, nici în situaţia asta n-ar trebui să te duci după el. Pentru că îl placi şi atât. Iar dacă e mai mult decât un plăcut iar el nu vine după tine, atunci…de ce să te duci tu după el???

Intâlnesc persoane de 55-60 de ani de părerea; femeia îl urmează pe bărbat. Intâlnesc şi unele de 25 care gândesc la fel. Intâlnesc persoane care sunt de părere că femeia îl urmează pe bărbat şi ea nu face nimic. Că d-aia-i femeie! Adică: el plăteste chiria, el plăteşte întreţinerea, el plăteşte mâncarea, el plăteşte vacanţa iar ea îi „sugerează” uneori că mai bine s-ar simţi pe scaunul din dreaptă într-o maşină de teren decât într-un  peugeot 206. Mda, şi bărbatul ăla acceptă. Nu ştiu foarte sigur de ce. O iubeşte. Şi ea pe el şi e minunat.

Mă-ntreba cineva că dacă tot vreau să plec la EL în străinătate, de ce îmi fac probleme că nu ştiu limba? Limba însemnând engleză – nu vă gândiţi la o norvegiana, islandeză ori rusă. Stau câteva luni, o să o învăţ pentru că mă lovesc de situaţii în viaţa de zi cu zi şi apoi după 4-5 luni când o să o am învăţată mă pot angaja.

Şi măritată să fiu şi n-aş face asta. Am trăit într-o familie de…femei. Fiecare femeie din familia mea a trăit pe propriile picioare şi niciuna n-a zis: hai că  eu stau într-o relaxare totală, tu eşti bărbatul, munceşte.

Femeile din familia mea sunt modelul meu. Femeile din familia mea au ştiu să spună NU atunci când a fost cazul,  femeile din familia mea au ştiut să fie moderne, au ştiut să poarte haine scurte, au ştiu să fie ele urmate şi nu să urmeze pe cineva.

Acum 80 de ani când poate oraşul meu era mult mai minunat şi înfloritor decât că…..ldurosul de astăzi, cu siguranţă nu era o alegere mai bună decât Timişoara. Asta nu l-a împiedicat pe bunicul meu proaspăt venit din Occident (Timişoara a fost întotdeauna Occidentul), să rămână aici. Nu l-a urmat nimeni acolo, la 500 de km depărtare. Şi nici străbunica nu a trecut la catolicism. Străbunicul a renunţat la religia lui pentru ea. Şi da în minunatul oraş şi-au construit viaţa. Străbunicul a acceptat orice. O femeie cu 15 ani mai mică, rămasă văduvă la 30 de ani şi cu doi copii mici. Au avut mica lor afacere şi au muncit împreună. Până la sfârşit. Dar asta a fost demult.:)

Acum vreo 50 de ani străstrăbunica a decis să îşi găsească o ocupaţie. Nu a vrut să mai fie casnică. Şi la o vârstă înaintată a început să aprindă sobele pentru ca micii copiii să găsească o temperatură plăcută când ajung la grădiniţă.

Acum 55 de ani…eheeei îmi amintesc o discuţie avută într-un FIAT în ajunul Crăciunului acum vreo 4 ani. Doamna de la volan ne povesteşte (mie, tipului de lângă mine şi doamnei de pe scaunul din faţă): când am venit în oraşul ăsta am fost foarte tristă. Imi lipsea foarte mult Câmpina. Crescusem într-un oraş mare şi frumos, cu străzi şi bulevard şi un parc imens. Când am venit aici nu am găsit nimic. Dar am venit după soţul meu pentru că îl iubeam şi uşor uşor m-am obişnuit. M-am întrebat de ce nu s-a mutat soţul dumneaei la Câmpina. Cu siguranţă le era mai bine acolo.

Apoi m-am gândit la bunicul meu. Din acelaşi loc venise şi el. Acelaşi traseu. Din Câmpina direcţia Bucureşti şi apoi, destinaţia nordul Dâmboviţei. Bunica mea e persoana cu cea mai deschisă minte şi cea mai drăguţă. E atât de mişto de întrece în libertatea de gândire pe trei sferturi dintre prietenele mele.

Venim dintr-o familie de oameni credincioşi iar în momentul în care ea s-a măritat nu era cel mai minunat preot la biserica din oraş (mă refer că era mai exigent). Bunica mea a vrut să poarte rochie de mireasă scurtă. Preotul nu voia. Şi a purtat. Rochie scurtă, bineînţeles 🙂 Era foarte frumoasă şi avea nişte picioare şi un corp frumoase (eşti şi acum, mami. Să te uiţi la babetele cu 10 ani mai mici decât tine şi o să vezi că eşti mai frumoasă decât ele:) Iar problemele cu vasele de sânge de la picioare pe care le ai nu te fac urâtă ci arată cât de mult ai muncit ca să ne fie nouă bine:*:) ) Şi îmi pare rău că din cauza operaţiei de la genunchi nu ai putut să mai dănţuieşti ca înainte de căzătură.

Şi, oricât de greu i-a fost vreodată, n-a stat niciodată întinsă la soare gândindu-se că dacă om avea ce mânca mâine bine, dacă nu la fel. Să lucreze mai bine de 10 ore pe zi, muncă fizică la vârsta de 73 de ani doar pentru a mă ajuta pe mine să îmi indeplinesc dorinţele şi visele care de multe ori sunt mofturi şi atât e de admirat.

De la ea am învăţat că niciodată ciorbele reîncălzite nu-s mai bune ca alea proaspăt luate de pe foc şi gătite, că uneori puţină răceală nu strică (mai am de muncit până să îmi bag acest lucru în cap). Ea mi-a spus că nu o să conteze religia, înălţimea, greutatea, culoarea ochilor, părului, pielii, studiile sau mai ştiu eu ce la tipul de lângă mine. Pentru ea contează să ştie că mă iubeşte. Şi atât.

Apoi, mult mi-a plăcut discuţia avută la telefon în mai anul ăsta. Eram pe la Moghioroş şi mi-a spus părerea ei despre tipul de lângă mine. Rezultatul? Acest zâmbet din poză. (Mă mai înfrumuseţează el în photoshop dar zâmbetul din poză e original)

13412211_1339888742694377_2206862043156261046_o

Bunica mea a fost toată viaţa genială. A avut carnet de conducere într-o vreme în care femeile nu aveau. A purtat nişte haine pe care alte femei nu le purtau. A purtat rochie scurtă de mireasă într-o perioadă în care nu purta nici naiba aşa ceva. Chiar şi în ziua de azi cazurile acestea-s singulare. A dansat tot felul de dansuri de societate într-o perioadă când femeile cu 4 ani mai mari decât ea mergeau la hore şi sârbe. A fumat într-o perioadă în care femeile nu prea fumau.

Despre soră-mea nu o să scriu tocmai pentru că am mai scris. Apoi, scriind or să se simtă unii profesori penibil. (Nu am o problemă cu faptul că se simt fraierii prost. Se simt aşa cum sunt!) Soră-mea oricum ştie că e cea mai bună soră. Chiar dacă în anul în care am fost la mare am ţinut-o la regim şi nu o lăsam niciodată să mănănce – de trebuia să se pitească pentru a ciuguli câte ceva:)))

Că o iubesc chiar dacă ne mai păruiam când eram mici de ajungea să ţipe la mine că ea m-a făcut pe mine, nu eu pe ea:))

Despre ea nu am certitudini aşa cum am despre celelalte femei din familia mea. Ştiu că e o peroană bună şi te face să râzi mult. Din ziua de Paşte am nişte filmuleţe pe care arătându-le cuiva (mami, Oana le-am arătat lui Vlad şi atât, vă rog să nu vă supăraţi) mi s-a spus „Acum ştiu cu cine semeni”. Greşit. Eu am glume şi poveşti proaste, sora mea e maestra. Ah, şi Oana, vezi cum scapi de problemele din casă, în august te vizităm. Pe tine şi pe cele 100 de pisici.

***Eu o sa fiu mai diferita. Eu o sa fiu prima care nu o sa aiba copil si poate prima care o sa il urmeze pe tipul pe care il place.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s