Am intrat in 2017 cu ochelari si butuc

Bine v-am regăsit într-un an nou. Sper că ați avut parte de sărbători frumoase și minunate alături de cele mai dragi persoane. La mine sărbătorile au fost mult mai puțin frumoase decât anul trecut (însă anul trecut au fost cele mai frumoase din 27 de ani așa că…). In ajunul Crăciunului am stat cu familia și puțin din ziua de Crăciun. De Revelion am adormit în jurul orei 23.30. Și nu, nu m-am trezit la miezul nopții ci a doua zi dimineața. Asta fac de Revelion în ultimii … mai mulți ani 🙂

Am încheiat anul și cu bani dați pe diverse lucruri. De exemplu, imediat după miezul nopții, pe 25 decembrie, am coborât din pat și cum îmi las laptopul lângă pat și ochelarii pe el, am călcat. Pe OCHELARI! (și pe laptop dar el n-a pățit nimic). Am plâns foarte mult. Nu pentru că am călcat pe ei, nu pentru că 2 săptămâni nu vedeam, ci din cauza banilor. Realizez pe zi ce trece că-s mai zgârcită și urăsc lucrul ăsta la mine. Dacă în urmă cu ceva luni strângeam bani și îi schimbam în euro pentru a încerca să mă descurc în străinătate cu banii strânși, acum nu mai am motiv să îi strâng. Dar nici pe ochelari sau alte lucruri nu îmi vine să îi dau. Iar problema este că port dioptrii mari și nu văd deloc fără ochelari. 

In orice perioada dacă îi rupeam, mergeam a doua zi la consult oftalmologic, îmi dădea rețetă cu distanța pupilară și dioptrii și în 2 zile erau gata. De Crăciun n-aveam de unde lua doctor și rețetă. Totuși pe 26 am mers să caut rame. Abia după ce am revenit acasă mi-am amintit că am o rețetă din primăvară. Așa că pe 27 am mers să rezolv. Și pe 29 seara erau…gataaaa.

Dar pentru că mai era mult până în noul an a trebuit să se mai întâmple ceva. A doua zi, când să plec din casă…am descuiat ușa. Problema a fost încuiatul ei. Dă și te luptă cu cheia, cu ușa, cu orice. Cheia rămăsese blocată în ușă. Am început să mă agit, să plâng, să trag. Nimic. Ghinionul e că 1. nu îmi cunosc vecinii 2. gazda este plecată din România. Norocul că stau la parter. Intră un domn în bloc – l-am mai văzut. Genul „inginer de/în telecomunicații” (pare ciudat să spun că există astfel de gen – dar dacă l-aș întreba vreodată sunt sigură ca asta ar spune că lucrează). Are și copil de câteva luni…e simpatic omul. Chiar e. Și pentru că în general pe acest gen de om nu îl văd ca își murdărește mâinile cu treburi casnice sau scoaterea …cheilor din uși, mi-a fost rușine să îl rog să mă ajute. Deși să vedeți ingineri de semnal din telecomunicații cum, atunci când realizează că e poarta închisă, sar garduri șubrede…!!! Tocmai se pregătea să închida ușa liftului când dintr-un pas am sărit în fața lui. El s-a speriat de mine, eu de gestul meu. Nu vă supărați, mi s-a blocat cheia în ușă (WTF???) Se uită mirat la mine. După o pauză. Știți pe cineva care se pricepe sau ar putea să mă ajute? Nu! Imi pare rău.

Și dă și luptă-te în continuare cu ușa. 

Mă întâlnesc cu o doamnă. Cred că strânge plastic. Era cu 4-5 bidoane de 5 l. Se vedea că le luase din container. O întreb și pe ea. Îmi spune de un nene care stă în zonă și mă ia cu ea să îmi dea numărul de telefon. La etajul 10. Doamna Antonescu. Și dă, și sună. Nimic! Dar văd că doamna la care stau, ca și număr de contact l-a lăsat pe al unui vecin de la 7 în caz de ceva. Nu o întrebasem în caz de ce…ceva? Dar am sunat. Omul într-adevăr era ce căutam. Un om care se pricepea la astfel de lucruri. 

A venit, a costat butucul 41 de lei (se fisurase în interior și din acest motiv rămăsese cheia blocată) și manopera 59 de lei. Am zis mulțumesc și…cu ochelari noi și butuc la fel de nou am intrat în 2017. 

Mi-am pus și dorințe bineînțeles. Nu știu dacă lucrurile se întâmplă pentru că le dorim de Revelion sau de ziua noastră sau pur și simplu sunt eu norocoasă însă orice mi-am dorit s-a îndeplinit. De câteva Revelioane mi-am dorit să ajung câteva zile în Franța. Am stat câteva luni. De alte Revelioane să cunosc diverse persoane și s-a întâmplat. In alte Revelioane mi-am dorit să merg la Sibiu – bifat de asemenea. La Fontana di Trevi mi-am dorit un lucru imposibil din partea unei persoane dificile. Până și pe acela l-am primit. Așa că anul acesta mi-am dorit să o iau de la capăt. 🙂 Să clarific anumite lucruri cu anumite persoane. Să încep să merg la sală, să învăț engleza și să merg într-un oraș în care să fiu fericită. 🙂

paste

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s