Cand vorbesti ce nu trebuie

Există perioade în care îmi place să scriu. Despre mine, despre viața mea, despre porcăriile și gafele pe care le fac.

M-am dus ieri în vizită la prietena mea din facultate. Cea mai bună alegere de transport, ce să zic. După ce dimineață fusesem să iau mic-dejun-prânz la Mcul de la Unirii, după ce mi-am cumpărat superbul sacou alb de la Zara pe care mi-l doream în ultima săptămână, apoi am luat metroul până la Dristor la Farmacia Tei. (OMG cum te poți călca pe picioare în farmacia aia. Multe produse, prea mic spațiu și mai ales multă lume. Dar da, prețuri foarte bune. 2 exemple le-aș numi dropsurile Tantum Verde – cu prețuri între 10-13 lei în orice farmacie. La Farmacia Tei pretul e de 4-5 lei. Ieri am descoperit de la un prieten că pe un șampon dădea și 45-50 de lei în Farmacii. L-a cumpărat cu 20.5 lei). De la farmacie am trecut la poze prin zonă iar de la poze la Gara de Nord pentru a lua pachetul de la mama. 

Și hotărăsc să merg la prietena respectivă cu 182. Nu știu pe unde era traseul dar știam că ajunge unde aveam nevoie. Mda…după 20 de stații!!! Am zis că mor de plictiseală. Cum să alegi să mergi pe traseul Gara de Nord-Piața Domenii-Arcul de Triumf-…multe alte stații-Circul Globus??? De ce ai face asta când poti merge 4 stații cu metroul și 4 cu autobuzul? In fine

Spre seara ne-am întâlnit și cu un prieten din copilărie. Mda, pe Elena o știu de 9 ani, pe el îl știu de 6. Dar tot pe el îmi vine să-l numesc DIN COPILĂRIE. Și pentru că eu cu prietena mea ne întorceam de la Veranda când l-am întâlnit pe el așteptând taxi pt MegaMall, am zis să merg și în Mega. Dar pe jos. NEAPĂRAT! Și am făcut așa.

Acum…știți că există subiecte pe care NU LE DISCUȚI CU UN BĂRBAT?? Indiferent de cât de minunat și nesupărăcios e bărbatul ăla? Căci nu e frumos să vorbești despre fosta, machiaj, epilare, începuturi de chelie. Nu înțelegeam de ce nu e ok. Până acum o săptămână când am mers la dermatolog. Vorbeam despre ten, bronzare, epilare, celulită. Doctorița îmi spune că nu îmi poate recomanda un tratament care să mă ajute în problema cu celulita. Da, o dietă o poate diminua dar așa cum bărbații au chelie, femeile au celulită. Și atunci mi-am dat seama. Așa cum mie nu mi-ar plăcea să îmi spună cineva VAI CÂTĂ CELULITĂ! Nici bărbatului nu-i ok să îi zici VAI CE-ȚI CADE PĂRUL. O SĂ CHELEȘTI!

Intâlnirea cu el a fost wow. Pentru că am vorbit multe lucruri, mi-am amintit multe situații și momente. Și pe unul din categoria NU ÎL DESCHIDE CU UN BĂRBAT. Am vrut să îl discut acum câțiva ani. Dar…ce să discut? Nu aveam ce sau de ce. Și poate atunci eram mai normală și matură decât acum. M-am certat cu el de nenumărate ori și fac foarte urât când mă cert. Pentru că dacă sunt rănită o să rănesc si eu!!! La fiecare ceartă mi-am impus să nu îl deschid. Aseara…aseară discutam despre spitale, sânge, pastile, seringi, țigări, accidente, profesori, oameni dragi și mă aud spunând. E foarte ciudat că ești în același timp în două moduri total opuse. Am simțit că nu e bine ce zic. Dar am continuat. 

Chicotind și exprimându-mă în frânturi de propoziții de neînteles întrebam dacă își dă seama la ce mă refer. Mi-a spus că nu. Am simțit că DA. Mi-a spus că nu-i problema lui că nu știu să mă exprim. Ba știam dar îmi repetam repede în minte variante ale propozițiilor și nu suna nimic bine. Totul suna penibil și dezgustător. I-ar fi trezit chicoteli și avea să mă tachineze toată viața cu așa ceva. 

Din ce am spus nu am mințit cu nimic. Am spus că la vremea la care ne petreceam timpul era ceea ce căutam. Și că atunci când s-a schimbat total – exact aia căutam și în acel moment. Deci nu e un minus niciuna din stări. Nu a mai spus nimic. Imi doream să dispar. Te rog, spune ceva. Nu a spus. Ceva despre subiectul ăsta. Știu că atunci când lucrurile s-au schimbat la 180 de grade eu am fost vinovată. (Imi doream să spună că nu eram vinovată dar știam că n-ar spune asta niciodată) Culmea e că n-a reacționat cum m-am așteptat. Nu a râs. I-am rugat să spună ceva. Orice. Despre orice subiect. Și nu a spus. 

I-am spus Anei ceva foarte drăguț despre tine să știi. Te bucurai dacă auzeai. Nu a răspuns nimic. Și am mers pe drum mai departe. Regretam că am vorbit despre asta. Mă așteptam să rămână mirat că o persoană ca mine tace. Un minut, două, trei. Eu vorbesc foarte mult pentru cine nu mă cunoaște. Insă…nu am mai spus nimic. Offf a început să plouă, am zis la un moment dat. Picura foarte încet. Și a venit subiectul salvator. I-am povestit despre niște persoane. S-a amuzat. Și pentru că apartamentele celor 2 prieteni sunt la 500 m unul de altul am mers mai departe căci era prea amuzant subiectul pentru a-l opri brusc. 

Il termin, încep să povestesc alte lucruri, pe alte subiecte și după o vreme îl aud spunându-mi. Știi ce voiam să îți zic legat de subiectul ăla…? NU. NU VOIAM SĂ ȘTIU NIMIC. Nu voiam să comenteze pe un subiect de acel fel. Ce să zică? Știam ce. Mi-am pus mâinile la urechi și am vorbit și am bălmăjit cuvinte fără sens în așa fel încât să nu îl aud. Mă mai comportasem odată așa. L-a deranjat. Tot. Că nu vreau să ascult, că nu mă interesează ce are de zis, că l-am deschis (cu 30 de minute în urmă) dar că nu vreau să aud ce are de spus și celălalt. M-a întrebat de ce l-am deschis daca nu vreau să discut. Nu am știut ce să îi zic. M-a întrebat dacă pot să fiu și eu matură și să discutam despre asta. Sincer? Nu puteam! Pentru că…Știam că dacă ar fi pus pe caterincă ar zice că da e vina mea și s-ar amuza copios. Dar acum nu era pus pe caterincă. Acum voia să fiu matură. Și nu voiam. Și nu puteam. Și realizam că nu trebuia să deschid acel subiect vreodată. 

Imi doream să aud ce spune dar mi-era prea rușine. Mi-am luat mâinile de la urechi și am ascultat. Mi-a povestit despre acea perioadă a lui. Despre problemele cu dinții și gâtul. Și am înțeles. 

Incă mă simt ciudat că am deschis asemenea subiect. Iar în momentul în care am aflat despre  ce era vorba am realizat că … e mișto. Că de fapt nu e băiatul rău – așa cum îl caracterizează câte cineva după ce povestesc întâmplări. A fost întotdeauna băiatul bun 🙂

Și lucrurile frumoase pe care le spun le merită. 

 

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Cand vorbesti ce nu trebuie

  1. E extrem de placut cand descoperim in oameni apropiati ceva mai mult suflet decat credeam noi ca au sau ca pot avea. Frumos materialul. L-am citit pe nerasuflate. Dupa titlu imi faceam griji, ma gandeam ca nu e ceva ok. Ma bucur insa ca m-am inselat si ca deznodamantul este unul pozitiv. :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s