Păcăleală de 1 aprilie

Hei,

Vorbeam cu profa mea preferată despre relații. O relație în care nu știu când am intrat și când am ieșit. I-am spus că sunt în relații ok cu fostul. Că vorbim mereu. Și mi-a spus că e semn de civilizație. Că asta fac 2 oameni civilizați. 

A fost una dintre puținele persoane care mi-a spus asta. Căci de obicei oamenii spun că după o relație nu poți rămâne amic cu fostul. Deh, eu sunt o excepție. Asta înseamnă să știi să alegi pe cine să ai lângă tine. Eu fac urât dar EL, e întotdeauna un om special. Oricare EL pe care îl aleg. 🙂

Apoi se mai spune că nu poate să fie prietenie între un bărbat și o femeie. Nici aici nu sunt de acord. Se spune că întotdeauna unul dintre ei vrea mai mult? In relația dintre noi clar nu vrea niciunul mai mult. Dacă vreau eu? Am vrut, am văzut cum e și gata. Dacă vrei tu? Bineînțeles că nu. Și nu e vorba că nu-s suficient de înaltă, de hipsteriță, de deșteaptă. Amândoi știm că nu suntem tocmai compatibili 🙂

Spunea mama bine că dincolo de partea de instinct și de partea animalică, e partea umană. Și da, poate Scorpionul e animalic, extrem chiar. Dar sunt și excepții. De OAMENI. Ești om foarte mișto:) Și probabil așa cum în primii ani în care ne-am cunoscut ai trecut prin tâmpenii din cauza mea știu că și acum sunt momente mai dificile dar da, ești UMAN.:)

Da, poate stăm întinși pe jos, poate mergem în mall, poate mă urc pe geamul de la camera ta (cu toate că am rău de înălțime se pare că pot sta pe geam la etajul 8), poate stăm în parc, poate fac glume urâte, poate te trag de păr când dormi, te mușc, bem bere (aici e o exagerare. E vorba de o gură de bere) și pozez apusuri sau răsărituri.

Era 3 noiembrie și dramatizam mult pe vremea aia. Și acum dramatizez dar parcă mai puțin. Eram tristă și supărată și m-am gândit să ies cu un tip care probabil era și el trist. Mi-am petrecut o zi foarte frumoasă. Am numit-o timp de 2 ani CEA MAI FRUMOASĂ ZI DIN VIAȚA MEA. Eram la munte și m-am întrebat de ce în cazul tău n-a existat o CEA MAI FRUMOASA ZI DIN VIAȚA MEA? 

Mi-a plăcut de tine foarte mult în anumite momente. Imi plăcea părul, ceea ce era sub el, modul în care conduceai și vorbeai. Aaa și cele 60 de kg. Imi plăcea că știai cum să mă iei. 🙂 Și apoi, la un moment dat am început să te consider un amic. Un om alături de care aveam amintiri frumoase și mai puțin frumoase. Uneori mă mai întrebam cum e posibil să nu am o zi din calendar despre care să spun că a fost cea mai frumoasă în preajma ta. 

Azi m-am gândit mult la asta și…

18 iunie 2011. Realizasem că știi multă matematică și puțină fizică. (Abia 5 ani mai târziu am aflat că știi probabil și la fel de multă fizică) Mi-am amintit prima discuție despre tine. Era într-un august când o vecină mă tot întreba dacă te cunosc. Și eu insistam că nu iar ea insista la rându-i că n-am cum să nu te știu. Și tot îmi vorbea iar eu mormăiam câte ceva iar la sfârșit un Ah, cred că știu despre cine e vorba. Nu, nu știam. 

Pe 18 iunie mi-era teamă. Tot timpul gândeam că nu-s în siguranță când la volan se află un om care nu are experiență într-ale condusului.

Pe 18 iunie am văzut unul dintre cele mai frumoase apusuri. 

18 martie. Tocmai începuse ziua asta și nu începuse prea bine. Nu mă simțeam deloc ok. Mă simțeam singură și voiam acasă. In orașul ăsta cunoșteam atât de puține persoane. Una tocmai se arătase deranjată că nu o să o văd în acea zi. Alta era la muncă, alta (altul de fapt) era deranjată de faptul că am sunat-o înainte de ora 9. La 9 începea muncă deci putea să vorbească la telefon. Până în 9 era cu prietena și nu era plăcut să îi scrie vreo altă tipă lucruri pe facebook. 

Și mai rămăsesei tu. M-ai întrebat dacă am nevoie de ceva. Și dacă vreau să îți iei liber de la muncă. Știu că ți-am răspuns că știu că nu îți poți lua. Mi-ai spus că e mai greu dar că o să o faci dacă vreau. A fost important să știu că e cineva care și-ar lua liber de la muncă pentru mine.:)

1 mai. Cred că dacă ai alege o zi din calendar care e cea mai tristă pentru tine, ai alege o zi de vară. Dar dacă ai alege 5 zile oribile sau 10, printre ele s-ar afla și una de la începutul lui iulie 2006 și poate și un 1 mai. Da, tu ești petrecăreț, mergi la mare de 1 mai, te distrezi, dar mai sunt și excepții. Acel 1 mai. 

Pentru mine 1 mai reprezintă o seară drăguță. Știu că purtam fusta cu inimioare și bluza albastră, aveam calculatorul în camera de la stradă și o pilotă cu cercuri colorate. Știu că nu te simțeai bine deloc, știu că și eu plângeam, știu că te-ai oferit să te duci să iei mașina și să ne plimbăm iar eu printre lacrimi am zis Mi-ai zis că nu mai am ce căuta niciodată în mașina aia! iar tu nu îți încalci niciodată promisiunile

Te-ai uitat la mine, ai zâmbit și mi-ai spus că de fapt NICIODATĂ SĂ NU ZICI NICIODATĂ. Știu că mi-a fost greu să încui poarta, pentru că odată încuiată nu mai avea cum să vină cineva să o descuie. Nu, n-a trebuit să fie descuiată. Faptul că am auzit bătăi în ușa nu avea de-a face cu o poartă încuiată sau descuiată. Avea de-a face cu gardul 🙂 

Mi-a fost greu să spun. Dacă vrei să mergi înauntru poți să mergi. Dar m-am bucurat că ai mers. Ai apăsat pe butonul ăla de la lift într-un fel care m-a făcut să mă topesc. Cred că de atunci te-am urmărit de câteva zeci de ori. Fiecare apăsare pe butonul liftului din blocul tău a fost atent urmărită. Nu ai mai apăsat niciodată așa. 🙂 

Da, n-ai avut cea mai bună zi dar am avut eu o zi pe cât de urâtă pe atât de frumoasă.:)

***

1 aprilie. A fost un 1 aprilie superb. Era puțin trecut de ora 12 noaptea dar da, era trecut și deci 1 aprilie. Vorbeam despre datul în roată și am crezut că dacă aș veni să mă dau ai zice PĂCĂLEALĂ DE 1 APRILIE!

Dimineața ai spus că ești la piață și m-am gândit că e…PĂCĂLEALĂ DE 1 APRILIE. 

Dar ne-am întâlnit pe stradă. Veneai de la piață. 

Te-am întrebat dacă mergi în parc. Mi-ai răspuns că da. Și am gândit…PĂCĂLEALĂ DE 1 APRILE! 

Ți-ai lăsat cumpărăturile acasă și m-ai întrebat dacă vreau căpșuni. Știi, căpșunile sunt unele din top 3 fructe preferate. Dar n-am vrut să zic că iau. De teamă să nu fie…PĂCĂLEALĂ DE 1 APRILIE. M-ai mai întrebat o dată dacă vreau și am luat. Nu, nu era păcăleală de 1 aprilie.

Am mers în parc. Cam orice ziceai aveam senzația că e o PĂCĂLEALĂ DE 1 APRILIE. Pentru că ești un geniu în păcăleli și glume.

Ai spus că mergi la mall și am gândit…Ok, nu e păcăleală de 1 aprilie. Petrecusem prea multe ore ca să mai existe vreo păcăleală. Aveam să aflu că ba da, era păcăleală de 1 aprilie. Dar apoi te-ai răzgândit și ai mers. 

***

Probabil a fost strecurată și vreo păcăleală pe undeva. Dar nu am descoperit-o. 

**

Cât privește problema de matematică aceea cu referire la 8000-1100, am descoperit și singură răspunsul. E un răspuns frumos. E despre intuiția feminină.

Și știu că nu prea ești interesat de blogul meu și mai ales de faptul că scriu despre tine. Așa că promit să fie ultima postare despre tine 🙂 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s