Pentru tine

Postarea de azi este pentru o doamnă pe care am supărat-o foarte rău de curând. Mi-a zis că nu e supărată dar și eu m-aș supăra în locul ei. Știu că îmi citește uneori blogul și sper să citească și această postare. 

Astăzi vreau să îi povestesc despre licența mea de la Geografie. Am ales ca profesoara mea să fie persoana considerată DIFERITĂ de ceilalți. Am avut profesori minunați în majoritate. Da, poate de unul m-am simțit nedreptățită când am fost  acuzată că am aruncat un ambalaj de Mars pe munte (nu, chiar nu o făcusem. Oricum proful respectiv m-a ajutat de atâtea ori cu atâtea lucruri încât îmi place să cred că incidentul a fost uitat), altul am crezut că o să fie proful meu preferat și nici măcar n-am făcut curs cu el dar în continuare cred că putea să devină preferatul meu. 

Bun, revenind la profa mea preferată da, era exigentă. Mult prea exagerat de exigentă pentru toți ceilalți colegi. Mi-a plăcut din prima zi până în ultima. Și după 4 ani de la absolvire rămâne la fel. Pe lângă calitatea umană a profei îmi plăceau cursurile. Puțini înțelegeau ce îmi plăcea și la cursuri. Păi, ce să îmi placă? Primul curs a fost de Geografia Populației. Apariția omului, repartiția în funcție de latitudine, altitudine, condiții climatice etc. Apoi anumiți indicatori: natalitate, mortalitate, fertilitate etc. Confesiuni religioase. Lucruri de genul acesta. Eram topită după acest curs. Dacă aveam o zi grea sau proastă și mă gândeam pe la ora 23 ce să mai fac înainte de culcare, răspunsul era: SĂ MAI CITESC CÂTE CEVA DIN SUPORTUL DE CURS.

Ulterior am învățat despre regiuni de dezvoltare, despre industria și economia României. Sinceră să fiu întotdeauna am avut senzația că industria ține de comunism. Neînsemnând că în țările fără regim comunist în istorie n-ar exista industrie dar eu așa vedeam lucrurile în România. 

In anul 1 la examenul de Geografia Populației nu a existat nicio notă de 10. A existat în schimb un 9 (al meu), un 8 și …mai jos. Incă de atunci am spus EU ÎN ANUL 3 ÎMI ALEG COORDONATOR DE LICENȚĂ PE DÂNSA! Da, repet. Toți profesorii erau minunați. Puteam alege un subiect MODERN care putea implica GIS-ul (Sisteme Informaționale Geografice), puteam alege un subiect după care eram topită TURISMUL. Dar am decis să aleg orice temă de licență care să se preteze cursurilor profesoarei preferate.

O iubeam și admiram, același lucruri le simțea și dumneaei pentru mine. Odată mi-a spus cineva care ne cunoștea în egală măsură că …sunt atât de asemănătoare încât de-aia ne înțelegem una pe alta 🙂

Ce temă de licență am ales? Una care nu avea legătură cu aceste cursuri ale profei. Pentru că mi-am dat seama că CEL MAI PROBABIL nu aș putea. Pentru că uneori nu știu să fac lucrurile așa cum ar trebui. Pentru că alegând-o pe profa, discutând despre fiecare capitol scris de mine, cu exigența dumneaei nu ar fi mulțumită. Că mi-ar zice să îl rescriu. Și rescriu. Și rescriu. Și aș suci fiecare capitol și tot n-ar ieși bine. Nu atât de bine cât să ajungă la pretențiile și exigențele dumneaei. 

Mi-am dat seama că aș fi mereu nervoasă, că m-ar deranja poate unele lucruri. Că aș regreta că mi-am ales o astfel de temă de licență. Că, nu aș reuși să fiu ATÂT DE BUNĂ PRECUM MĂ CREDEA DÂNSA. Că aș scădea în ochii dânsei. Că aș dezamăgi-o.

Asta se întâmpla în anul 2 când am ales alt profesor coordonator pentru tema de licență. O profesoară foarte bine pregătită și foarte apropiată de toți studenții.

După susținea licenței am ținut legătura cu profa mea preferată. Ii trimit vederi din străinătate, o vizitez la facultate, îi ofer un buchet cu flori din respect, stimă și ca un fel de mulțumire pentru ceea ce mi-a oferit și m-a învățat în 3 ani de școală.

Deseori m-am întrebat ce temă de licență ar fi ales dacă îmi era profesor coordonator. Ce anume considera că mi se potrivește. Deseori mi-am zis că dacă îmi era profesor coordonator o scoateam la capăt și relația noastră minunată nu s-ar fi destrămat.  

Până de curând. De curând am descoperit că de fapt nu e așa. A existat o tipă pe care am plăcut-o din prima zi. Prima zi în care la ea la muncă era un rând de 15 persoane. Era drăguță. Era ca un copil cumva. Știam că pentru 2 zile oarecum îmi e un SUPERIOR. De fapt când a plecat m-a întrebat dacă vreau să luam un taxi până la Unirii. Că tot merge ea în interes de muncă până acolo. Nu mă cunoștea. Știa că mă cheamă Ana și lucrez la call center. Atât. Dar a fost foarte drăguță.

Apoi o doamnă a întrebat-o dacă vrea să o ducă până la Unirii. I-a zis că nu dar că eu merg până în zona Apărătorii Patriei. Nu cumva acea doamnă ar putea să mă ducă pe mine până acasă?

A doua oară am întâlnit-o la Aviatorilor. Ajunsesem la o întâlnire cu 30 de minute mai devreme. M-a invitat să bem un suc. Mi-a povestit despre ea. I-am povestit despre mine. Apoi m-a prezentat tuturor persoanelor pe care și ea le cunoștea. 

Era specială și îmi plăcea enorm. Era unul din oamenii speciali pe care îi întâlnisem în București. Și îmi povestea că îi plac casele și curțile din zona VATRA LUMINOASĂ. 

Am crezut că o să fie perfect ca, la un moment dat să lucrez cu ea. Doar că…chiar nu-s omul care pare uneori. Chiar nu-s o persoană atentă, chiar nu pot face față unor situații și chiar îmi pare rău pentru situația care este între noi. 

Sper doar ca la un moment să ne reîmprietenim. Pentru că mi-a plăcut din prima zi. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s