Ce mai face iubi? Bine. La (POIANA) Câmpina

Bine. A fost la Câmpina!

Când m-am gândit ce titlu să dau postării acesteia mi-a venit în minte un print screen primit acum un an. Prietenul meu din acea vreme era întrebat de prietenul lui CE MAI FACE IUBI. Pentru mine a fost o bucurie imensă. Pentru că nu îmi place să am o relație, nu îmi doresc o relație.  Așa sunt eu. Dar în acel caz CE MAI FACE IUBI a sunat bine. 

În acea zonă a județului Prahova am rude din 2 părți. Dacă în Câmpina fix în centru stă sora mamei într-o casă superbă, de dincolo, din Poiana Câmpina e tatăl meu. 

Ca să ajungi din București până acolo e foarte simplu. Prețul biletelor este între 13 și 26 de lei. Biletul la „personal” e 13 și ajungi după 1:45h iar la „Săgeată” 26 și ajungi cu 30 de minute mai repede. Eu am plecat cu unul și am venit cu altul. Cu siguranță nu se merită să plătești cei 26 de lei. Mai există și trenuri particulare al căror preț este în jur de 20 de lei sau maxitaxi cu un preț între 14 și 18 lei în funcție de firma de transport. Mai exact, orice tren merge pe ruta București Nord-Brașov trece prin Câmpina sau…aproape.

In Câmpina nu există gară. Și deși vezi scris, mare, pe tăblița din gară CÂMPINA, de fapt aceea este Poiana Câmpina. Un sat de lângă orașul propriu-zis. La o distanță de 6-7 km se află oricum centrul Câmpinei. Prețul unui bilet la autobuz nu mi s-a părut mare pentru mine însă pentru „poienari” (numele dat locuitorilor Poiana Câmpina), mi se pare destul de piperat. 3 lei.

In cazul meu, problema a fost că știind că în Câmpina nu există gară am fost surprinsă să citesc…Câmpina. Am întrebat controlorul dacă ne aflăm în Câmpina sau Poiana Câmpina. S-a uitat ciudat și mirat la mine și mi-a răspuns.

Câmpina, domnișoară. Nu vedeți că scrie mare? Ce e aia Poiana Câmpina?

I-am mulțumit și-am zis că d-aia e netul ieftin în România. Ca să avem toți nelimitat și să verificam pe google maps. Dar nici n-a fost nevoie să caut căci curând am ieșit din gară și pe o plăcuță din dreptul străzii scria: Sat Poiana Câmpina, nr. 98. Deci era clar unde mă aflu. 

Da, cred că mi-ar fi plăcut și mie să am prieteni acolo, să am parte de sărbătorile de care aveau ai mei parte acum zeci de ani. Să am parte de Revelioane. Cu familia, cu prietenii, cu iubi. Nu neapărat cel de la începutul postării. In general, cu iubi.:) Și să îmi facă poze. Multe. 🙂

Nu o să spun că a fost o perioadă în care să nu îmi fie bine. Mi-a fost bine acasă, la mama, unde am avut tot ce am vrut. Mi-a fost bine la Târgoviște, mi-a fost bine în Sibiu pentru că a fost cel mai mare vis al meu la un moment dat. Vis realizat. Mi-a fost bine până la urmă și în Franța. Nu am știut să folosesc resursele pe care le aveam la îndemână dar gândindu-mă la ce a fost și la modul în care cunoștințele făcute atunci au adus lucruri frumoase în viața mea da, și aia a fost o perioadă frumoasă. Iar despre ultimii 2 ani jumătate de când stau în București pot să spun numai lucruri frumoase 🙂 Și totuși petrecându-mi o zi în acea zonă am început să îmi doresc să am și eu o casă micuță acolo. 

Rudele mele stau la 3 minute de mers pe jos de la gară. E foarte frumos. Da, nu trece Oltul (e râul meu preferat Oltul:) ), nu-s munți și nici palate. Străduța familiei mele nici măcar nu e asfaltată. Râul…da, râul există. Se numește Prahova 🙂 și trece pe la 50-100 de m de casa rudelor. Dacă strada nu e asfaltată, păi să vedeți râul. Atâtea mizerii și gunoaie și lucruri urâte!!! Și totuși…ACOLO mi-aș dori o căsuță. Nu pe o stradă poleită cu aur. Și nici pe malul Oltului 🙂

TRENUL? Poate e plictisitor, obositor, enervant. Poate e ORICUM să auzi zi de zi, la aceeași oră, același sunet. Incepând cu ora 3.30 noaptea când primul tren oprește în gară și tot așa de peste 20 de ori pe zi. (Sau poate de peste 40 de ori dacă mă gândesc că trenul zornăie și când ajunge și când pleacă) dar da. E SUNETUL CARE MI-AR PLĂCEA SĂ MĂ TREZEASCĂ. In fiecare zi:)

Și îmi mai place STRADA. Principală sau cea de unde locuiește familia mea. Cum ieși de la gară și mergi în stângă sunt câteva străduțe. Acolo locuiește probabil 20% din populația satului. Și numai pe partea dreapta. Pentru că pe stânga sunt tot felul de vagoane și în general șina de cale ferată. Iar de acolo până la ultima casă e o distanță de maxim 1 km. Toate celelalte case sunt, cum ieși de la gară în dreapta. Mergi probabil 1 km, e un pod, treci pe sub el și undeva, de cealaltă parte a căii ferate este restul satului. Acesta este motivul pentru care în acel colț de sat al familiei mele, fiind puține case și numărul mașinilor este scăzut. Din ce am văzut trece câte una la 10-15 minute. 

Ieșirea de la gară mă face să mă gândesc la mine alergând FIX PE MIJLOCUL STRĂZII cu zmeie în mână sau suflând în soluție de făcut baloane ori alergând cu 10-20 de baloane făcute „buchet”. Pentru mine e despre COPILĂRIE locul acela. Nu copilăria mea. Bunica mea murind înainte de a împlini 4 ani, am fost foarte rar acolo. Probabil de 4 ori în viață. 

E despre copilăria de la 28 de ani. Despre copilăria altora, despre copilăria …copilului meu. 🙂 E despre dragoste. Despre râsete, despre melancolie. E despre oameni buni, despre case joase și frumoase. Despre case cu uși de lemn și un romb din sticlă. Despre oameni deștepți. Despre oameni frumoși. Fizic. Sau sufletește. E despre case cu 2 ieșiri. Și despre emoție. 🙂

pc

Gara din (POIANA) Câmpina

pc1

Se vede ce scrie pe indicator, DA?

PERFECT

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s