Imi plăcea la el partea de călătorii. Avea viața pe care noi, toți, ne-o dorim. Sau credem că ne-o dorim. Era propriu lui șef. Și asta ar putea suna nemaipomenit de bine. Avea un hobby imens. Era al doilea lui hobby de pe lista de hobby-uri. Și fix aia lucra. Ce să fie mai frumos de atât? 

Da, mi-l amintesc și pe Ciprian. Ii povesteam cât de mișto e frati-so. Cât de cool și cum întotdeauna am un subiect pe baza căruia să vorbesc (cu el). Ciprian s-a uitat mirat la mine și m-a întrebat Ce aș putea să vorbesc cu frati-so? Că frati-so habar n-are de nimic. Frati-so știe foarte bine domeniul în care s-a pregătit la școală și atât. Și fratele lui Ciprian e posibil să își facă jobul din plăcere. Dar în cazul LUI jobul era mai mult decât își putea dori. 

EL…câștiga bine. Și câștiga din jobul lui. Job la care își era propriul șef. A călătorit absolut unde a vrut. A locuit oriunde a vrut. A avut aproape tot ce a vrut. Africa, Asia, Europa, cele mai frumoase orașe din România, cele mai frumoase pensiuni, hoteluri și exclusiviste piscine. 

Era o zi ploioasă. Era atât de frig în ciuda lunii iulie. Mașina m-a lăsat lângă poarta lui, din 5 pași am fost în casă. Leoarcă. Deși aveam umbrelă. Mai târziu aveam să stau relaxată pe fotoliul de piele din sufragerie, cu o revistă de turism în brațe. Din fața monitorului mă întreabă ce revistă e aia. DE TURISM îi răspund. Și spune că nu înțelege sensul acestui fel de revistă. 

Ii spun pisicindu-mă că e mișto să călătorești. Să locuiești unde vrei, să cunoști, să explorezi, să te duci fără să știi unde. Imi dorisem odată, demult, să parcurgem împreună 3000 de km. Pe jos și cu bicicletele. Sună ciudat poate. Cum să parcurg 3000 de km așa? Și mai ales cum să îi parcurg eu, o persoană care nu poate merge pe bicicletă? Habar n-am!

Imi răspunde că n-are o problemă să călătorească. Are o problemă cu revistele și blogurile de turism. Mă uit la el și nu zic nimic. 

Acum un an, pe vremea asta purtam rochii scurte și maieuțe în Piața Mare. Imi doream să îl cunosc și să călătorim împreună. Imi doream să am cel mai frumos blog. El era omul care îmi putea oferi ce îmi doresc. La un moment dat am avut de ales însă între a-l cunoaște pe el și a avea blog creat de el. Am ales blogul. La sfârșit l-am ales pe EL. Și a fost alegerea câștigătoare:)

***

La un moment dat am povestit că ultima amintire cu el rămâne una oribilă. Nu am povestit niciodată, nimănui ultima amintire. Dar știu fiecare gest. Și da a fost un moment urât. Dar ulterior aveam să realizez că nu aia e ultima amintire.:) Ultima amintire e cu el plecând cu Anitza. Cum care? Nu-s mai multe. Așa că nu-mi rămâne decât să spun că ultima amintire e o…amintire. Ca oricare.:)

Lucrul pe care l-am învățat și mi-a rămas întipărit în minte? E despre viața dincolo de BANI.

V-am povestit despre al doilea cel mai mare hobby al lui. Jobul. Dar exista un singur lucru și mai important de atât. Cel mai mare hobby nu PRODUCEA. CI CHELTUIA. 

Cu salariul lui de Boss 🙂 își permitea să dea bani pentru hobby-ul lui. Și avea parte de CALITATE. Pentru că avea de unde plăti pentru el. Hobby-ul lui cel mai mare era ca o…prăjitură. La orice oră din zi sau noapte avea de unde alege. Căci cofetăriile fac și livrări la domiciliu. Alegea cea mai bună cofetărie, cea mai bună prăjitură și o comanda. Sincer eu nu-mi permit să comand înghețată de la Nirvana noaptea la 2. Și nici ciocolată de la Leonidas la aceeași oră. El își permitea.

 Era vară și era cald de astă dată. Mă aflam într-o curte unde avea loc o petrecere. Departe de centrul și agitația orașului. Din cealaltă parte a curții se auzeau melodii de la Vama, era aproape miezul nopții iau eu încercam să fac inventarul stelelor. Oare mai erau toate acolo? M-a întrerupt din numărat. 

Imi spune că-s frumoasă și elegantă. Mă surprinde. Port o fustă despre care colegii spun că arată ca perdea care ar putea să fie folosită dimineața pentru a nu mai intra razele soarelui pe geam. Port un corset care nu știu dacă mă avantajează și-s melancolică. Vama și stele-s de vină. Stau în fund pe treptele de la intrare iar el se întinde pe trepte și pune capul la mine pe picioare. Zâmbesc deși nu știu de ce. Și îl întreb despre cel mai mare hobby.

Costi, ai suficienți bani cât să îți satisfaci aproape orice dorință. Sau cât să ai de unde cheltui pentru hobby-ul tău cel mai mare. Te fac banii cu adevărat fericit? 

Imi răspunde că nu e un răspuns atât de simplu.

???!?!?!?

Imi spune că într-adevăr banii îl ajută să ducă o viață frumoasă căci fiind o persoană realistă nu o să spună că banii nu te fac fericit. Dar că vine un moment în care NU O CUTIE DE BOMBOANE SCUMPE ADUSA ÎNTR-UN AMBALAJ EXTRAORDINAR LA TINE LA UȘĂ TE FAC FERICIT.

Că uneori găsești o rețetă de ciocolată pe care să o prepari singur. Că nu are nici pe departe un gust atât de fin precum ciocolata belgiană sau elvețiană. E o ciocolată simplă. Ca oricare ciocolată de casă. Dar acea ciocolată simplă îți aduce satisfacție. Cam la fel și în cazul femeilor. Poți să ai grămezi de bani, să plătești femei sexy și să ai parte de tot ce îți dorești. Dar…uneori simți nevoia să investești mai mult decât bani. Simți nevoia unei femei care e pur și simplu drăguță fără să fie sexy. Dar care să te placă pentru ce ești ca bărbat. Nu pentru banii tăi 🙂 O femeie care să nu plece după două ore așa cum a venit. O femeie care să fie și mâine la 8 sau 15 sau când te trezești…lângă tine.

O femeie care să te placă așa cum ești. Cu un nas mare, cu coșuri, cu obsesii, cu timp liber prea puțin, o femeie matură dar în același timp care să râdă, o femeie cu, care să ai ce să vorbești.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s