„Rochia”

Am avut o zi în principal plină. Am mers la muncă pentru 3-4 ore suplimentare dar pentru că activitatea de după job a suferit modificări, am lucrat 5 ore. După care n-am mai mers la Piață la Obor, am mers în parc.

De precizat că asta cu piața îmi place la nebunie. Nu știu de ce. Dar, la mine acasă e una dintre activitățile mele preferate. Sâmbătă de sâmbătă mulți ani mergeam cu mama. La bancă, la carne, la piață, la soră-mea, la Profi și-napoi. De când sunt la București am mers o singură dată la piață la Obor în weekend și mi-a plăcut. Dar cum spuneam, a avut loc o schimbare de planuri. Așa că am mers de la muncă 5 stații de tramvai. Poate Parcul Tei nu e cel mai frumos dar e drăguț și special pentru mine. 🙂

tiCiudat e că merg acolo de câțiva ani. Roata este de un an probabil dar mi-am dorit să mă dau în ea și nu am făcut-o. Iar în perioada următoare nu o să mai ajung în zonă. Asta a fost una din veștile mai puțin bune de azi. 

Am stat în parc mult timp. Poate de la oboseală sau de la căldură…am fost cam posomorâtă. Apoi am văzut o parte din meciul Simonei apoi…da, asta voiam să vă povestesc. E amuzant.

La shaorma cu cel mai bun prieten. Nu obișnuiesc să mănânc shaorma iar dacă mănânc mă gândesc că aș putea mânca d-aia la 12 lei, de ce să mânânc la 20?? Bun, eu dacă mănânc totuși, în majoritatea cazurilor mănânc în Colentina la shaormeria Dristor. Nu e o fiță ci e locul în care nu mănânc singură shaorma.

Ajung și văd o fată foarte frumoasă. Singură la o masă de afară. Cu un câine creț pe sub picioarele de la masă, tinerică (probabil de clasa aXII-a aș zice dar la cum arată astăzi tineretul poate foarte bine să fie a IX-a) și cu o rochie…Ah, rochia o descopăr apoi. Când să intru în shaormerie altă tipă, cu două porții de cartofi prăjiți și 2 sosuri de roșii iese și se duce lângă tipa de liceu. Uneori stau și mă întreb de ce lumea dă 10 lei pe o porție de cartofi prăjiți când de 10 lei poate mânca o săptămână cartofi prăjiți acasă. 🙂 (Deh, nebuniile și zgârceniile mele). 

Pentru că afară nu mai sunt locuri, mă așez întru exact în dreptul tipei frumoase. Il fac atent și pe el, cel mai bun prieten. Nu o vede. Este un panou mare, maro exact în dreptul lui și nu are cum să o admire pe tipă. Hmmm dar o văd eu. Și realizez că poartă acel model de rochie pe care de ani îl caut și eu. Cum să îl descriu? E ca un fel de hanorac. Dar normal, nu e hanorac. E rochie. Pentru că în partea de jos nu mai poartă nimic. E rochia-hanorac + sandalele. Și e așa slabă…oare așa arătam și eu acum 10 ani? (Mă apucă melancolia, știu). Cum să aflu de unde a cumpărat-o? Imi zic în gând că aș putea ieși să o întreb. DAr mi se pare în neregulă. In principiu rochie simplă. Gri deschis cu niște dungi galbene și scris Adidas.

hanorac1

Il întreb pe el cum să fac să cumpăr și eu una. Imi zice să merg să o întreb de unde e cumpărată. Ah, deci gândim la fel. Apoi îmi vine ideea pozei. Incerc să fac o poză după care o să pun poza pe vreo pagină de modă de facebook și întreb dacă cineva a văzut așa ceva undeva.

Iese o poză destul de ok spre bucuria mea. Dar îmi amintesc că pagina respectivă de facebook nu mai există. Și tot încerc să mă conving că e normal să merg la tipă. Ii zic LUI: Vrei să te bagi în seamă cu ea? Ai putea să mergi și să-i spui că surorii tale îi place rochia – arătând spre mine – și că ai vrea să afli de unde e cumpărată. Imi răspunde că nu face asta. Nu el își dorește rochia. Când văd că cealaltă tipă strânge resturile de mâncare îmi dau seama că e ultima mea șansă și ies mergând la ele. 

hanorac

Mă pierd toată dar reușesc să zic…Bună, nu te supăra, îmi place foarte mult…ăăăă (ea se ridică și realizez cât de scurtă e rochia)…rochia ta (și fac un semn ciudat cu degetul care parcă vrea să cuprindă toată rochia)…eram curioasă de unde ai cumpărat-o.

Ea, mirată, se uită spre partea în care scria ADIDAS. Și apucă să zică și ea un ĂĂĂĂĂĂ…

Ah, da, de la Adidas (zic eu). De fapt voiam să te întreb de la Adidas…de unde? De la un magazin sau…online…?

Iar ea…ea îmi dă răspunsul care mă face să rămân șocată.

De fapt nu e o rochie. E hanorac. Și nu știu de unde e cumpărat, e al prietenului meu.

Mda, nu ma așteptam la așa răspuns. Mi-a amintit de mine în perioada în care îmi plăceau tipii care purtau hanorac.

Mi-a amintit de mine când, în urmă cu 5 ani purtam vara numai bluzițe doar că eu le foloseam pe post de rochii.

După ce eu am întrat în shaormerie iar ea a traversat mi-a amintit de începuturile mele în București. Acea perioadă în care garderoba mea se îmbogățea săptămânal cu blugi boyfriend de la Lee Cooper sau hanorace de la…Adidas:)

Mi-a amintit de vremea aia în care aveam cele mai superbe picioare. 

Mi-a amintit de rolele mele care stau în balcon (după 2 căzături anul trecut care m-au dus, fiecare la 7 zile de antibiotic, locul lor a rămas pe balcon) 

…și de faptul că de 2 ani zic că încep să merg la sală. 🙂

eustef1

(Vedeti? Eram si eu draguta. 🙂 Imi pare rau ca nu e chiar cea mai clara poza:) )

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s