Eu unde ma mut?

Dacă aș alege un lucru care îmi lipsește și pe care îl aveam acum câțiva ani, acela ar fi Sibiul. La Sibiu am fost atât de fericită și am trăit și visat atât de frumos cum nu își poate imagina cineva. Știți toate lucrurile alea frumoase care se spun despre acel oraș? Așa e! Cum se spune!

La acea vreme, când am locuit acolo, îmi plăcea să spun că dacă el, sibianul șef 🙂 se mută în centrul Bucureștiului, mă mut și eu. Și ne-am mutat amândoi. El la Cotroceni, eu în Berceni :)))

In aproape 3 ani de București am fost foarte fericită. Mi-am făcut prieteni, am făcut tot felul de nebunii, m-am apropiat de unii oameni cum nu credeam că o să o fac vreodată și le-am cunoscut alte laturi. Am plâns, m-am bucurat, am râs, m-am plimbat, am făcut foarte multe lucruri frumoase și emoționante în București. M-am simțit iubită, îndrăgită, răsfățată. In jumătate din timp am avut un job la care am câștigat suficient de bine încât să nu duc lipsă de nimic și am avut un salariu care m-a ajutat să îmi cumpăr tot felul de lucruri. Am muncit mult și am câștigat suficient 🙂 

iohanis

Lăsându-l pe politicanul meu preferat de-oparte (ăla pe care l-am urmărit o grămadă ca să îl prind în poză:) ) a mai fost băiatul de la ȘTEFĂNEȘTI. Acum 3 veri eram la Sibiu și speram să se întoarcă din Thailanda și să ne cunoaștem la Sibiu. Imi dorisem dinainte de a avea orașul statutul de Capitală Culturală să locuiesc acolo însă Costi mă convinsese cu adevărat să mă îmi urmez visul. Costi crescuse undeva în Vâlcea. Apoi urmase liceul la București, facultatea în Germania și Anglia, se mutase înapoi în Timișoara, apoi în Sibiu și acum în Thailanda. Da, era programator și își permitea să lucreze și de pe un vârf de munte iar când zăpada are 2 m. Trăia cum își dorea și am zis că și eu pot. La 1 iunie m-am hotărât să mă mut în Sibiu și pe 5 iulie plecam spre Transilvania. 🙂

Nu l-am cunoscut acolo. Nu în anul acela. L-am cunoscut la Ștefănești vara următoare. De ce m-am mutat înapoi acasă dintr-un loc atât de minunat precum Sibiul? Era frig. Din orice punct de vedere. Casa-garsonieră în care locuiam deși îmi oferea multe, nu era izolată. Și era august și ger. Odată cu sosirea lui septembrie îmi era și mai frig. Trebuia să mă mut de acolo. Dar îmi era greu să o iau de la capăt și să caut chirie. Jobul. Deși am cunoscut oameni minunați acolo, zi de zi îmi venea să mă dau cu capul de toți  pereții. Poate pentru că era primul job sau nu știu de ce, mi-a fost foarte greu. Team leaderul mi-a spus să mai aștept puțin pentru că mă voi obișnui. Nu părea că se va întâmpla vreodată asta. Așa că mi-am depus preavizul. Și am așteptat așa 20 de zile lucrătoare. Era septembrie, renunțasem la chirie, colega mea își căuta altă colegă și am realizat că încep să mă obișnuiesc la acel job. Ba mai mult, găsisem un alt job care eram sigură că îmi va plăcea cu adevărat. Dar am crezut că e prea târziu să mai rămân. 

Apoi erau oameni de acasă de care îmi era dor. De la mine din oraș sau din orașe apropiate. Voiam să mă apropii mai mult de ele și nu o puteam face de la Sibiu. Știam că a mă întoarce pentru ele este o nebunie. Și am crezut mult timp lucrul ăsta. Până am descoperit că nu era nicio nebunie. 🙂 Până am realizat că am făcut o alegere bună să mă întorc. 🙂

Intoarsă în București, acum 2 ani l-am cunoscut pe tipul de care ziceam. Pe Costi. Care a trăit de la Drăgășani în toată România, în toată Europa și toată Asia.

A fost acum 2 ani și uneori mă mai gândesc la Sibiu. Dar sunt și aici foarte fericită. Vara trecută mi-am petrecut 2 zile din concediu în Sibiu. Era la fel. Același tren care te duce din Brașov până la Sibiu. Aceeași gară, aceiași oameni drăguți și aceiași oameni șui 🙂 Aceiași oameni care spun ORA DOI și nu ORA DOUĂ, același cer albastru și aceleași străduțe și terase. Aceeași piață. Și comentariul LUI: Nu te potrivești cu Bucureștiul. Te potrivești cu Sibiul 🙂 

Am schimbat și la București vreo 3 joburi. Clar cel mai bun ultimul. Unde am cunoscut-o și pe ea, fata din Ștefănești. Același Ștefănești din Argeș. Mi-a povestit astăzi despre Cluj. Despre cum avea lumea ei de basm, despre orele de călărie, despre orele de sală, despre lucrurile și oamenii care îi plăceau. Și mi-am amintit și eu câteva lucruri:

Mi-am amintit Piața Cibin – un fel de piața Obor. De unde luam oricând tot felul de lucruri. De la fructe, legume, ori brânză de Sibiu și unde pozam iepurii, hamsterii sau ce se mai vindea.

Mi-am amintit de casa în care am stat cu chirie. Era exact lângă clădirea Facultății de Științe (așa se numea Facultatea asta care însuma specialitățile de Matematică, Informatică, Chimie. Nebunii care îmi displac dar care abundă în tipi drăguți și tocilari)

Mi-a amintit de fabrica Scandia și cum mergeam eu să cumpăr Pate. Da, era puțin mai scump decât în magazine, dar în niciun alt oraș nu mai luai pateul de la sursă direct 🙂

Mi-a amintit de fiecare weekend când în Piața Mare erau spectacole, concursuri sau festivalul organizate.

Mi-a amintit de curtea Pieței Huet (cred) și de Vinerea Verde când se organiza târgul de produse bio.

Mi-a amintit de Rășinari…

…și de Păltiniș.

Mi-a amintit de magazinele cu produse nemțești…

…și de Music Pub – pubul meu preferat.

Mi-a amintit de coada de la gogoșile de pe Bălcescu, de unde cumpăram gogoși cu 3 lei care aveau atâta ciocolată de te murdăreai cu totul.

Mi-a amintit de turnuri și biserici înalte.

Mi-a amintit de Muzeul ASTRA.

Mi-a amintit de Sibiul Vesel. Proiectul și oamenii care făceau parte din el.

Mi-a amintit cât de mult am căutat – timp de o săptămână terasa No6 de pe strada Prahovei.

Mi-a amintit de mallul făcut cu cap – la ieșire din oraș.

Mi-a amintit cum visam la ședințe foto pe Valea Oltului.

Mi-a amintit cât de aproape stăteam de centru. Și de parc. Și cam de orice.

Mi-a amintit că nu o sufeream pe vecina noastră care la acea vreme avea peste 90 de ani și căreia i-am promis că o să îi scriu. Anul trecut am trecut prin zonă și i-am spus LUI: Uite, vezi, aici stăteam eu. Și în partea asta din față stătea o femeie pe care nu o prea plăceam. Dar mi-e dor de ea. O mai trăi?

Mi-a amintit de second handuri.

Mi-a amintit de fiecare drum pe care îl făceam. 

Și de faptul că eram foarte fericită acolo 🙂

Mi-a amintit de băile la lacurile de la Ocna Sibiului

Și de tot felul de magazine descoperite pe tot felul de străzi întortocheate.

Și de faptul că o glugă poate să fie un bun marsupiu pentru pisici.

mmarsupiu

Pozele următoare sunt făcute de el și nu au voie să fie furate:)) 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s