Cativa oameni din oras

Pentru că e ziua surorii mele şi nu de 2 ori în viaţă împlineşte jumătate de secol şi pentru că a fost şi ziua oraşului, am decis ca în acest weekend să vin acasă.

In general vin cam o dată la 2 luni şi de fiecare dată încerc să îmi amintesc cum era posibil să stau NUMAI în oraş şi să nu mă plictisesc iar acum, când ajung vinerea seară şi plec duminica să mă plictisesc îngrozitor.

Eh, de această dată a fost mai diferit. Iar locurile şi oamenii întâlniţi mi-au amintit câteva lucruri „din copilarie”.

Ei sunt Cristi, domnul cu educaţia, profa de română, Cristi (băiatul cu pokerul:) ), Ciprian, sfatul de la doamna A şi tipul de pe Dr Ştefănescu.

  1. CRISTI. Cristi e unchiul meu. Sau vărul. Acum 4 ani aveam să realizez că nu e rudă cu mine. Soră-mea mi-a zis CRISTI nu e rudă cu Sorin. Toată rudele din familia lui Sorin mi-au zis CRISTI NU E RUDĂ CU NOI! Mama mi-a zis că nu, Cristi nu e rudă cu SORIN. Aşa deci. In primii 25 de ani am fost sigură că suntem rude. Poate pentru că îl vedeam zilnic (lucra vis-a-vis de mine) şi ţin minte că atunci când şi-a luat maşină eram impresionată că are ca şi număr de înmatriculare numele soţiei – mi s-a părut foarte mişto. Trecea cu maşina îl salutam. Mă saluta şi el. Zâmbeam. Zâmbea şi el. Pe la 25 de  ani m-am dus în Italia şi încep să zic cât de mişto e Cristi. Dar, chiar. E verişorul vostru primar sau mai îndepărtat? Mătuşile şi tatăl meu s-au uitat şi mi-au zis CRISTI NU E RUDĂ CU NOI! Suntem vecini! Am fost sigură că făceau glume cu mine. Apoi am realizat că nu. Da, Cristi e foarte mişto şi îi mulţumesc pentru cât de drăguţ e de fiecare dată când mă vede:) Şi felicitări pentru funcţia actuală 🙂
  2. Domnul cu educaţia m-a surprins cu un gest făcut ieri. Merg după amiază în parc. Recunosc că m-am dus pentru că speram să îl întâlnesc şi să îi transmit anumite lucruri. Mă aşez pe o bancă lângă zidul de la parc (în partea exterioară a parcului) şi mă uit în stânga, în dreapta, în faţă. In faţă, dincolo de lanţurile şi nebuniile pentru copii, lângă garduleţul viu, 3 băieţi. Probabil în clasele de sfârşit de liceu. Domnul cu educaţia opreşte maşina vis-a-vis de parc. Pare că o să treacă prin dreapta mea, mă uit în telefon să nu am ruj roşu pe dinţi şi aştept. In ultimul moment omul se răzgândeşte şi se duce la cei 3 băieţi. Zâmbeşte. Dă mâna cu ei (ah, se cunosc, zic). Eu cu ochii cât cepele să văd mai departe. Domnul ia o plasă de pe gardul viu (tocmai fusese lăsată acolo când eu îmi verificam rujul de pe buze) şi o întinde tânărului. Care o ia şi o duce la coş. 🙂 Cel mai probabil am rămas cu gura căscată. Felicitări:) Ulterior am şi discutat cu domnul în cauză însă nu pe această temă. 🙂 Şi mi-a spus că a văzut ultimele poze postate. E foarte drăguţ.
  3. Profa de română. Mi-au plăcut toţi profii mei de română. De la femei puternice până la femei sensibile (asta neînsemnând că cele puternice nu-s şi sensibile). In generală am avut 3 profesori. De la profa care a fost un model pentru mine şi de la care mi-am dorit să învăţ rusă (are dublă specialitate. Şi oricât de grea e rusa de la o profă ca dânsa cred că avea succes în a învăţa), la doamna care mi-a predat un semestru (fiind în rest învăţătoare) şi care m-a cucerit de la prima compunere pe care ne-a dat-o ca şi lucrare de control (cred ca ne-a zis să povestim o întâmplare petrecută la o oră de la şcoală. Am ales la acea vreme o întâmplare petrecută la ora soţului dânsei. Şi am scris-o foarte frumos:) ) sau, profa de la sfârşit de generală. Bunica profei era doamna care avea iepuri în curte. PE strada cu grădina noastră. Iar eu mereu mă opream să mă uit cum mănâncă iepurii iarbă. Profa are un păr maxim de creţ 🙂 şi cred că pe parcursul anilor ce trec e genul care devine şi mai frumoasă:) Pe vremea şcolii mele generale era foarte tânără şi era foarte cool. Dincolo de exigenţă. Fiind apropiată de vârsta noastră ne înţelegeam bine. Nu avea o problemă cu a ţipa 🙂 şi a fost prima personă pe care am văzut-o purtând inel pe degetul mare de la mână:) Era energică, razna (într-un mod foarte drăguţ) şi o plăceau chiar şi colegii care aveau o problemă cu toţi ceilalţi profesori. Apoi…mi-au plăcut toţi profesorii de română. Proful de latină, franceză (engleză, italiană, spaniolă, germană…etc etc, română), doamna micuţă şi cu ochelari pe care nu mai ştiu cum o cheamă. Profesoarele din liceu inclusiv doamna noastră. Profesoara care e verişoara mea şi e cu un an mai mare decât mine. Da, predă engleză la grădiniţă particulară dar dragostea ei e şi româna. Şi e o tipă minunată. DAR: EXISTĂ O MARE EXCEPŢIE. Am petrecut cu ea aproape două săptămâni. Indiferent cine mă judecă şi indiferent ce gândeşte nu mă interesează. Un lucru pe care îl ştie MAMA şi OANA şi pe care îl aflaţi toţi este că după o postare urâtă la adresa tatălui meu, postare care a impresionat pe foarte multă lume, inclusiv pe oamenii pe care ERAM SIGURĂ că nu i-ar mişca nimic, m-a sunat să îmi ureze LA MULŢI ANI! NU I-AM RĂSPUNS. Şi nici nu l-am sunat de ziua lui să îi urez. Tocmai pentru că mi-a părut rău. Dar clar, ştiu că EL ŞTIE că sunt născută pe 8 decembrie. Pe lângă povestea cu telefonul a fost una şi mai şi. Venisem în martie acasă şi merg la supermarketul de la noi din oraş. Când să intru în magazin dau cu nasul de el. El la rând la casă, eu la intrare. Habar n.am dacă m-a văzut dar mi-a fost atât de ruşine de el încât am luat-o la fugă afară din magazin. A fost alegerea şi decizia mea! Nu cea mai potrivită dar alegerea de moment. Şi, pentru că vor ajunge anumite informaţii din postarea asta şi la urechile lui ţin să afle că anul trecut mi-am dorit foarte mult ca prietenul meu de pe vremea aia să îl cunoască. După ce Vlad a cunoscut-o pe Oana a zis că e incredibil cât de mult pot semăna cu ea. Deloc fizic dar caractere identice. I-am spus atunci că dacă l-ar cunoaşte pe Sorin ar rămâne surprins cât de mult poate avea un copil CARACTERUL IDENTIC al mamei şi fizicul izbitor al tatălui 🙂 Şi trecând de această imensă paranteză o să spun că în multitudinea de profesori de română minunaţi pe care îi cunosc există EXCEPŢIA – ca în orice altceva. O profesoară de română bine pregătită (sau nu. N-a fost profesoara mea deci nu pun la îndoială calităţile psihopedagogice) dar cu un caracter greu de exprimat în cuvinte. După ce a încercat 2 săptămâni să mă învenineze cu răutăţile ei, după ce s-a luat de fizicul meu şi după ce mi-a povestit despre viaţa sexuală pe care o are cu soţul, întâmplarea a făcut ca în staţia de autobuz să ne întâlnim cu profa mea din clasa a VIIIa şi cu această doamnă care pentru mine rămâne o excepţie. Profa mea începe. Vai, Ana, la fel de frumoasă ca întotdeauna. Şi ai fost un elev atât de bun! Când m-am uitat pe jos, cuiva îi picase faţa. Bravo, Profa! Revenind la seara de ieri, mi-a făcut mare plăcere să o revăd pe profa de română. Ah, şi uitasem să zic un lucru despre Cristi. Eram tot în Italia când am aflat despre o alegere făcută de el acum 25 de ani probabil. Ce să zic? RESPECT! Am descoperit o  alegere din tinereţea ta care m-a bucurat mult.
  4. Cristi băiatul cu pokerul. Tot plimbându-mă prin oraş, ajungând în dreptul casei lui mă uit lung pe balcon. El acolo. Mă salută şi îl salut şi eu. Cu un BUNĂ rostit atât  de tare încât s-a auzit probabil de la blocuri:) O oră mai târziu povestindu-i mamei că l-am salutat pe Cristi mi-a zis că a avut o problemă de sănătate. Şi zic…aaaa ce trist. Ne oprim la el la poartă să îl întrebam cum se simte. Când am trecut iar pe la poartă, nu mai era acolo. Sper că e ok 🙂 Iar legat de poker. Îl numesc băiatul cu pokerul pentru că acum mulţi ani am petrecut un 1 mai cu niscaiva prietene pe deal. Pe acelaşi deal unde l-am întâlnit pe Cristi cu prietenii lui. Iar Cristi şi Ciprian (despre care voi scrie mai jos) aveau nişte corpuri. Hmmm…într-un mare fel. Cred că era mai degrabă 8 martie pentru noi decât 1 mai 🙂 Apoi am ieşit în altă zi la stadion. Noi, fetele, şi ei. Ne-a prins ploaia iar eu locuind în apropiere i-am cazat pe toţi. Le-am dat geci, pături, pantaloni ;)) şi am jucat poker. AU JUCAT POKER. Eu am zis că nu vreau să învăţ. Dar Cristi, Cristi ştie  că eu voiam să învăţ de la un tip super şmecher :p
  5. Ciprian. Cristi poate să creadă că Ciprian e tipul super şmecher cu pokerul. Nu. Ciprian e celălalt tip cu un corp wow de pe deal. Ajungând acasă vineri seară m-a întrebat pe facebook CE FACI PISY? Pisi? Hmmm da, eu le zic PISI amicilor mei care nu iubesc pisicile (cum să existe oameni care nu iubesc pisicile? Şi eu tot asta mă întreb. Dar îi şi cunosc. Nu, nu le urăsc. Nu le bat dar…nu le iubesc) iar porecla dată de fostul meu era PISI dar Ciprian nu ştia de PISI:) Trecând seara de vineri, ieri îl văd în faţa locului lui de muncă. Ii zic mamei: Uite, nu m-a văzut Ciprian. Apoi îl văd la volan făcându-mi cu mâna. Ieeeeeeei! M-a văzut!
  6. Doamna A se bucură mult când mă vede prin oraş. Şi de fiecare dată mă întreabă de ce vin atât de rar. Apoi mă întreabă de prieten. Mă înroşesc şi spun că nu am. Imi dă ca sfat să mă uit la pieptul lui. (Şi încep să mă gândesc la Ciprian. Şi la Cristi) Apoi adaugă. Să aibă în buzunarul de la piept cât mai mare teancul de bani. Eu mă ruşinez. Continuă. Caracterul nu e întotdeauna ce pare să fie. Şi oricum nu o să îţi dai seama de caracter decât după mulţi, mulţi ani. Partea asta e ca o loterie. Măcar bani să aibă. Da, doamna glumise. Iar eu, eu n-aş face niciodată asta.
  7. Tipul de pe Dr. Ştefănescu. Asta e o stradă de la noi din oraş. Dr.Ştefănescu nu tipul de pe dr. Stefănescu:) E un om care nu o să spun că mi-a plăcut. Hmmm ba da, mi-a plăcut dar nu am fost îndrăgostită de el. Mi-am dorit timp de câţiva ani să îl cunosc. Mi se părea că viaţa lui e ATÂÂÂT de cool! Când am descoperit ce viaţă are am realizat că nu m-am înselat. Ca şi fizic, atitudine, experienţă era total opus faţă de cum e GENUL MEU. Un tip matur cu un fizic de adolescent şi care m-a făcut să realizez că era omul care era datorită EXPERIENŢEI. Am realizat că felul în care trăise până la acel moment îl făcea să fie omul care era atunci. Uneori obişnuia să spună că m-aş potrivi perfect cu vecinul lui de etaj. Tipul care stătea în acelaşi bloc la etajul 1. Când am plecat ultima oră de la tipul de pe dr. Ştefănescu i-am zis. Orice tipă şi-ar dori un iubit ca tine. Eu sunt îndrăgostită de celălalt tip de la etajul 1 (sau, mai nou, etajul 8:) ) Probabil voia să mă trosnească dar îmi spusese odată, demult, că el nu dă în femei.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s