Tipii

La sfârșit de primăvară am avut câteva zile libere. M-am gândit ce aș putea face. Puteam să îmi îndeplinesc o dorință pe care o aveam de muuuulți mulți ani. Sau să merg la Andrei la Brașov, sau la Sibiu, sau la Timișoara. Asta spunea și profa mea preferată: să călătoresc. Cât mai mult. Profa se referea la străinătate dar …

Am ales Câmpina. Din foarte multe motive. Și chiar a fost destinația perfectă. Incepând cu trenul. In care am întâlnit un grup de indieni. Cărora li se explica faptul că pentru a ajunge la Sibiu, trebuie să coboare la Brașov și să se mute în oricare din primele 6 vagoane. Nașul le-a vorbit. N-au înțeles. Așa că le-a vorbit mai rar. Tot n-au înțeles. Eu mă uitam la ceilalți pasageri și niciunul nu le traducea și indienilor despre ce e vorba. Așa că, am apelat la engleza mea și le-am transmis eu. Am realizat cât de mișto e să ai un iubit din altă țară. Care să nu știe limba română. Invățați împreună. Pentru că vă iubiți. Și el îți explică de ce nu folosești corect un timp verbal și când îl folosești pe nu știu care. Iar tu faci același lucru. Și faceți greșeli și vă amuzați și râdeți împreună. Invățați împreună. Mătușa mea din Italia mi-a povestit ceva asemănător. Nici ea nu știa italiană dar a învățat de la Fausto, soțul ei:)

Deci am ajuns la Câmpina. De la povestea cu taică-mio, la cea cu bunică-mio (că amândoi au trăit mai mult sau mai puțin prin zonă), la faptul că eu nu-s cu iubi acolo, la live-uri în care nu se auzea vocea mea și arătam ca o dubioasă care vorbea și nu se auzea, la plimbări de zeci de km de colo colo, în fine.

Am ajuns la…mătușa mea. Adică e mătușa de a doua a maică-mii (o rudă, eu îi zic mătușă). Ii povestesc eu de fostul, îmi povestește și dânsa de-ale dânsei și văzându-mă că îmi doresc să fiu cu fostul acolo îmi propune un test. Incercăm testul și vedem la sfârșitul verii cum iese – îmi zice dânsa. Da, am fost de acord. Tocmai pentru că deși sunt acuzată că DRAMATIZEZ mereu, de fapt sunt opusul. Văd mereu lucrurile mai bune. (Asta m-a învățat Andrei. Acum 6 ani m-a întrebat de ce văd singurul lucru urât pe care l-a făcut dar nu le văd pe multele bune? Și de atunci m-am schimbat. 🙂 )

Seară de seară atât eu cât și mătușa trebuia să urmăm planul nostru. Nu l-am urmat mai mult de o săptpmână. Pentru că mi-am dat seama de diverse lucruri. Sunt o persoană foarte dificilă. Am luat lucrurile la analizat. Părțile bune: Păi au fost enorm de multe. De la pozele alea mișto pe care le vedeți pe facebook sau blog până la faptul că omul a ales să aibă mai puține zile alături de familie, ca să stea cu mine. Și multe multe altele. Apoi le-am luat pe cele urâte. Gestul urât de la mare și jignirea. Păi de fapt nu a fost vina lui. Il ținusem toată ziua în soare, noaptea mă băgam la somn la 20.30 (eram în COSTINEȘTI) și îl lăsam singur în cluburi. Apoi, ars de soare cum era l-am mai și mușcat. Normal că a reacționat urât din cauza mea. URÂT OBICEI SĂ MUȘC LUMEA!!

Apoi întoarcerea singură de la Constanța. Păi m-a întrebat dacă e ok să stea și cu ai lui la mare și să plec singură și i-am zis că….ok. Din nou a fost vina mea pentru că eu am fost cea care a spus OK. Apoi faptul că ai lui m-au invitat la masa în familie iar el a zis NU. Normal, nu mai eram împreună.

Ionuț, colegul de la muncă zice uneori Ulmanu, iar mănânci? Vezi că te părăsește iubitul dacă te îngrași! I-am dat replica spunând că iubitul chiar a făcut asta. Da, unul dintre motivele pentru care nu mai suntem împreună e și faptul că de la 58 de kg câte aveam când ne-am cunoscut, am ajuns să am 62. Clar, nu e un minus al lui faptul că are o problemă cu greutatea. E minusul meu. EU m-am îngrășat. (Are un corp atât de lucrat la sală și arată atât de bine încât mi se pare normal să își dorească același lucru la persoana de lângă el).

Alt motiv pentru care nu a mers a fost faptul că eu eram în România și el în Olanda. Mi-a spus că și-ar dori să fiu acolo și că mă ajută cu jobul și cazarea și toate cele. Mi-a fost rușine să îi zic că nu știu tocmai bine engleză. Eram la început și nah. Când i-am spus că nu știu, am promis să cheltui lunar câteva sute de lei ca să o învăț și să fim împreună. Nu aș putea locui cu cineva. Cu un EL. Nu sunt suficient de matură deși am 29 de ani. Dar ca și idee mi-a specificat că nu își dorește să locuiască cu mine. Pot sta în alt loc în Amsterdam sau în alt oraș chiar. Da…e ok. Adică înțeleg. Oricum minusul era al meu. Ăsta cu…orice! Ințelegeți. Te duci pentru iubitul tău în Olanda dar nu locuiești cu el. Perfect normal. Oricine ar face asta. 

************

Cam la astea și multe altele m-am gândit atunci, pe la mijlocul lui mai. Și am zis că nu așa îmi doresc o relație. Și mi-am amintit de o poveste de anul trecut.

Cel mai bun prieten se juca pe telefonul lui scump. A pierdut un joc pe care îl juca, s-a enervat și a trântit telefonul de gresie. Normal că s-a spart. E un telefon! E sticlă ecranul ăla. Și normal că s-a enervat și el. Orice om se enervează și aruncă cu un telefon de 2500 de lei când pierde un joc. Anul trecut l-am mușcat. Nu am mușcat absolut niciodată pe absolut nimeni atât de rău. Știți zona aia care se află de partea cealaltă a cotului? De unde asistentă îți ia sânge pentru analize? I-am smuls pielea cu dinții într-un mod în care nu credeam că pot. M-a lăsat în pace. Nu a trântit nimic, nu m-a jignit. S-a dus în balcon și nu a vorbit cu mine. L-am stresat cu întrebările. Nu mi-a răspuns la nimic. L-am lăsat în pace. Nu mi-a răspuns nimic. I-am spus că plec. Nu a spus nimic. După o oră ne scriam pe facebook. Glumeam. 

Eram acum aproape 2 ani. Fusesem în Militari. De acolo luasem cu o prietena un taxi până pe Colentina cred că îi zice străzii ăleia. Ea a coborât, eu am mai mers 500 m. Era miezul nopții și era frig. Persoana aia nu a apărut. Bani nu aveam la mine de taxi. Să stau până dimineața afară nu puteam. Să îi cer prietenei mele nu voiam iar baterie aproape nu aveam. Cu o singură liniuță la baterie am sunat-o și m-am împrumutat ca să ajung de la Colentina la Apărătorii Patriei. Am plâns mult de tot. Dar am primit un sms. In care mi se explica exact de ce lucrurile se întâmplaseră așa. Și le-am înțeles atunci. 

***************************

Tipul ok pentru mine nu există. Am crezut de 2 sau 3 ori că există. Nu e vorba că sunt toți niște fraieri care nu știu să o prețuiască pe prințesa Ana. 🙂 Da, repet, sunt foarte dificilă:)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s