Visând la…(a)casă

Casa copilăriei mele a fost…cât 3 case. Și cât 3 curți. La propriu și la figurat. Dinspre sud spre nord, era casa familiei noastre. In care locuiam eu cu mama. O casă construită la prin anii 40-50 cu bucătărie baie și beci în partea de jos și două dormitoare, sufragerie și balcon la etaj. Cu o curte nu foarte mare dar cu flori, căpșuni (pe care niciodată nu le-am mâncat în copilărie. Nu doar că nu-mi plăceau dar mai făceam și alergie de la ele:) ) și multă viță de vie. De cealaltă parte a curții, un garaj, o afacere de familie, și un cireș amar care dădea cea mai bună dulceață încercată de mine vreodată. O casă cu niște pereți din piatră, groși de 50 cm și o sobă care dădea multă căldură. 

Vecină la nord de noi era casa străbunicii. „Astăzi” (și când spun astăzi mă refer la copilăria mea) cu 2 camere transformate într-un magazin și alte 2 cu un mic holuleț și balcon. Străbunica murise nu demult, cu câțiva ani înainte, chiar în anul în care m-am născut eu. Plin de praf, cu un coșuleț de bebeluș, o pisică mare, albă, din pluș, o sobă, un pat și mult praf. „Ieri”, înainte ca eu să mă nasc, înainte ca străbunica să moară, înainte de orice, la mijlocul secolului XX, după ce războiul trecuse iar patronii fabricilor din micul nostru oraș aduseseră angajați din toate colțurile țării, în curtea străbunicii și în casa ei (care pe vremea aceea mai avea alte câteva camere în prelungirea celor existente) își găsiseră chirie familii de diverse naționalități. Polonezi, nemți, care mai de care își găsiseră locul lor în curtea…noastră. Fiecare cu obiceiurile lui, fiecare cu tradițiile lui și mai ales, fiecare cu familia lui. 

Mai la nord de străbunica, bunica, fiica ei. Mamaie, cum îi spuneam eu avea balcon deschis, pe care mai târziu l-a închis. 2 camere, o bucătărie mică, de iarnă și bucătăria mare, propriu-zisă. Avea magazie în curte, beci sub casă, leagănul în care am petrecut sute și mii de ore cu prietenele mele, țarcul cu găini și ditamai nucul. Nu cred că am văzut vreodată nuc mai mare. Și neapărat de precizat, din partea de față a curții și imensul trandafir roșu.

Cât privește grădina, această se întindea dintr-o parte într-alta a întregii proprietăți. (x3)

M-am întrebat într-o zi cum văd eu ideea de (a)casă. Casa mea. Deși am deja aproape 30 de ani, istoricul familiei mi-a dovedit faptul că pot trăi cu ușurință încă de 2 ori pe atât. Am trăit la mine acasă, am trăit câteva luni la Sibiu și am trăit câțiva ani la București. Unde îmi doresc totuși să locuiesc și să numesc acel loc (A)CASĂ? In primul rând mă văd muncind mult. Mult la jobul meu pentru a-mi permite o casă.

Apoi îmi văd casa la Sibiu. E locul în care mă văd trăind tot restul vieții. Locul în care lumea e mai frumoasă, mai vie, viața mai antrenantă. Un oraș despre cultură, oraș cu oameni muncitori și buni.

aia

Și pentru că deseori răsfoiesc de la site-uri de bănci, la anunțuri cu imobiliare și birouri de proiectare, așa am dat și peste cei de la AIA PROIECT – Birou de proiectare și servicii.

Pentru că de la părinți am învățat să fiu cât se poate de organizată și realistă, primul pas este angajarea unui evaluator ANEVAR . Știu, termenul este cât se poate de nou pentru fiecare. Mie mi-a luat ceva timp până am înțeles exact de ce am nevoie de un astfel de specialist.

Eu consider că este necesară angajarea unui astfel de evaluator pentru a afla valoarea de piață a imobilelor deținute în prezent de familia mea dar și pentru a stabili ulterior valorea de piață a proprietății în vederea cumpărării.

Tot pe site-ul celor de la Aia Proiect am găsit, la secțiunea proiecte case variante ce mi-au făcut cu ochiul. Aici găsiți de la proiecte de case de vacanță pentru zone de munte/mare/lac, la proiecte de casă pe un singur nivel, proiecte pentru iubitorii de locuințe mansardate sau pe 2-3 niveluri.

Mie mi-a atras atenția proiectul casei „Nufăr”. Este o casă de dimensiuni micuțe, așa cum îmi doresc eu și care, în același timp se poate mansarda. Proiectul este potrivit pentru o familie mică de 3-4 persoane iar principalul avantaj pe care consider că îl are (pentru mine, un mare avantaj este posibilitatea de mansardare dar, cum spuneam, când este vorba despre o casă, este necesar mai mult realism) este faptul că această construcție se poate adapta oricărei forme de teren: atât unuia lung, lat sau îngust.

Interiorul, în baza proiectului original ar cuprinde 2 camere, un living cu bucătărie open space și baia însă, cei de la AIA Proiect pot modifica planul inițial și adăuga și un subsol fie pe toată suprafața construcției, fie parțial.

Mansarda o văd ca pe un adevărat spațiu de relaxare.

Un alt avantaj este faptul că datorită faptului că această construcție nu ocupă mult spațiu, am la dispoziție suficient loc pentru o zonă cu două hamace în partea din spate a curții precum și loc pentru câteva tufe de lavandă, preferata mea. 

Dacă hotărâți să lucrați cu profesioniștii de la AIA Proiect, etapele unui proiect casă sunt: consultările inițiale, definitivarea și verificarea unui proiect casă și documentația de autorizare și construcție.

Așadar (a)casă poate să fie un vis. Iar cei de la AIA Proiect te pot ajuta să ți-l îndeplinești. Apropos, care e visul tău de casă?

Articolul a fost scris pentru ediția de toamna a SuperBlog 2017.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s