Cum a fost la nutritionist

Pentru că în trecut am povestit despre vizita la endocrinolog, astăzi m-am gândit să vă povestesc  despre cea mai nouă vizită medicală și anume la nutriționist. Ca și specialitate medicală aceasta se numește Boli de nutriție și Diabet și trebuie să recunosc că o vizită la nutriționist este ceva mai scumpă decât un consult la alt specialist. 

Eu am fost la doamna doctor Gologan Mihaela, în clinica Regina Maria Dorobanți – consultul este de 330 de lei iar analiza corporală se achită încă 100 de lei. Doamna doctor este și medic în contract cu CAS pe ambele specialități, diferența de achitat este de 70 de lei pentru analiza corporală.

Primul consult durează aproximativ o oră și, cu toate că te gândești Ce aș putea să vorbesc o oră??? timpul trece foarte repede. 

Din experiența altor colege care au mers știam cam despre ce este vorba astfel că înainte cu 3 săptămâni am început să țin un jurnal alimentar. Ce-i drept nu i-am zis doctorului chiar „A fost ziua unui coleg și a adus bomboane Chokotoff, am luat 3 dar după 5 ore încă mai erau bomboane și am mai luat 4:)” dar îți e mult mai ușor să răspunzi medicului la întrebări. 

In general am fost întrebată informații despre orele la care mănânc și ce anume mănânc. Ce-i drept când m-am auzit spunând. Intre 14-16 mănânc fie 2 pachete de câte 2 napolitane Joe, fie un pachet de Joe + 150 gr turtă dulce + 1.5 l Cola + Snickers + tot felul de lucruri iar seara spre casă un meniu de la McDonalds, a sunat cam mult și cam ciudat. A apreciat în schimb faptul că măcar recunosc și mai ales că știu ce nu am voie dar și faptul că am promis să merg la sală 🙂

După câteva discuții mi s-a făcut analiza corporală de care spuneam – 2 minute stai pe un fel de cântar care îți calculează diferiti indicatori. Pentru greutatea mea de 1.63 a reieșit că o greutate ideală este cu 9 kg mai mică decât în prezent (63 de kg am acum). 

Muscle Fat Analysis sau mai pe românește analiza mușchi-grăsime nu arată tocmai ideal la mine întrucât în cazul masei mușchiului scheletic stau la limită (22 kg normal fiind 21.7-26.6) adică puțină masă musculară și am cam multă grăsime corporală, peste normal (22.1 kg în loc de 11.4-18.2 kg)

Partea de Obesity Diagnosis oferă date numerice pentru diagnosticarea gradului de obezitate și este împărțită în BMI (indexul masei corporale), PBF (Procentual Body Fat) – procentul de grăsimi corporale. Acesta în cazul meu ar trebui să fie între 18-28% dar pentru că … trebuie să mai dau jos kilograme, momentan îl am 35%.

WHR, al treilea indicator este proporția talie-șold, aflându-mă la limita superioară de 0.87 (normal fiind între 0.75-0.85). 

De la medic am primit și 2 foi – una cu alimentele de evitat și una cu alimentele pe care le pot consuma precum și o foaie cu variante – ce aș putea mânca doamna doctor fiind adepta unei diete de 1400 calorii. Dieta mi se pare foarte ușor de ținut în general însă mai dificil de ținut pentru mine (pentru că nu îmi plac: măsline, ciuperci, avocado, brocoli, migdale, caju, nuci și multe multe alte lucruri:) )

Am adresat și ceva întrebări generale, lucruri pe care le mai auzisem întâmplător nefiind o pasionată de diete sau informații despre diete. 

La capitolul Fructe am întrebat cum e povestea cu bananele și pepenele căci știam că ambele fructe trebuiesc evitate. Răspunsul mi-a fost oferit pe baza nevoilor mele și a faptului că nu am o greutate mare. Mi s-a spus că dacă tot merg la sală pot mânca o banană înainte iar pepenele într-adevăr este un fruct foarte dulce și nu neapărat trebuie evitat dar totuși să nu mănânc jumătate de pepene la o masă (o felie-două sunt în regulă).

Despre cireșe mi-a spus să mănânc maxim 500 g iar despre struguri că pot lua o boabă-două, jumătate de ciorchine dar nu mai mult.

I-am povestit despre Cola – că beau foarte mult ba chiar pentru a face economie nu cumpăr de la muncă 2 sticle de 500 ml (=6 lei) ci de 6 lei iau 2.5 l să am de unde bea din destul – cam 1.5 l pe zi 🙂 Mă așteptam să nu mai am voie însă mi-a recomandat eventual limonadă (bine, i-am și spus că am început să beau cam 1 l de Cola + 1.5 limonada). De asemenea mi-a dat voie să beau o doză și de preferat să fie Light sau Green. I-am zis că în niciun caz NU GREEN.

Peste o lună urmează să merg din nou și nu mă aștept să fiu cu 10 kg mai slabă însă sunt destul de curioasă, după o lună de mers la sală, care va fi analiza corporală.

Doamna doctor mi-a plăcut foarte mult, pentru colegii mei de la țară aș asemăna-o cu domnișoara de franceză din Generală (fiind un oraș mic se știe ce vreau să zic), iar pentru cei care habar n-au cine e domnișoara de franceză, o pot asemăna cu acel gen de profesor – pe care fiecare din noi îl are la un moment dat – care e foarte drăguț, care îți explică diverse lucruri, care e foarte permisiv și îți vorbește foarte cald.

 

nutrition

Ultimele produse cumparate

Pentru că este weekend m-am gândit să vă prezint ultimele produse cumpărate de care eu sunt foarte mulțumită. 

Acum un an am cumpărat la promoție 2 sticle de apă micelara de la La Roche Posay, 400 ml fiecare. Promoția a fost de 1+1 gratis = 50 lei. Așa că  timp de un an nu am avut probleme și mi-au ajuns 800 ml. Până de curând. 

Am mers la Farmacia Tei unde, prima oară mi-a atras atenția tot La Roche Posay de această dată 200 + 200 gratis la 35 de lei. Mai uitându-mă puțin însă am găsit o ofertă și mai bună. 65 de lei pentru uleiul bronzant de la Bioderma – Photoderm 200 ml și, cadou loțiune micelară la 500 ml de la Bioderma de asemenea. 

Singurul minus pe care l-am găsit (în ce privește preferințele mele) a fost faptul că uleiul bronzant are SPF 50+. In fiecare an folosesc SPF 15 maxim 20 (deși pentru tipul meu de piele se potrivește puțin mai mare) și niciodată nu am avut probleme până anul trecut la mare când mi-am ars pielea pe spate atât de rău încât mă ustura pielea și când îmi încheiam sutienul și când nu aveam nimic pe piele (Da, știu nu e deloc sănătos să stau de la 9 la 18 fără pauză. Însă fiecare avem marile noastre vicii 🙂 ) Anul acesta voi alterna așadar uleiul cu 50+ aplicat la orele de vârf cu o loțiune cu protecție mai mică. 

In rest mirosul produsului este…magnific. 😡 Pe sticluță este menționat că asigură o fotoprotecție înaltă și o textură 100% transparentă. Formula sa exclusivă stimulează, intensifică și prelungește bronzul natural. Formula fără alcool oferă o toleranță excelentă și nu usucă pielea. Hipoalergic. Non-comedogenic. Fotostabil. 

Pe site-ul celor de la Dona l-am găsit la prețul de 94 de lei (preț doar pentru uleiul brozant), iar prețul loțiunii, pe Aoro, 70 de lei. Asta înseamna un total de peste 160 iar eu sunt în mare avantaj cu prețul de 65 lei ambele produse 🙂

Următoarele produse sunt din categoria lenjeriei intime și le-am achiziționat de la Tezenis, magazinul meu preferat de costume de baie (în primul rând:) ). Tezenis are un singur magazin, la parterul AFI Cotroceni. Sutiene colorate am văzut la verișoara mea, în Italia, acum 4 ani și mi-au plăcut foarte mult așa încât mi-am cumpărat și eu unul albastru cu dantelă și unul bleumarin. Prețul a fost de 60 lei unul sau 80 lei două sutiene. 🙂

Și la Mango am început reducerile acum 2 zile. Reducerile fiind de până la 50%. Am cumpărat o rochie de blugi, albă. Deși mărimea XS-S, de mai mult timp am impresia că cei de la Mango au mărimi diferite de celelalte branduri. La început am fost sigură că mă voi coace în această rochie fiind confecționată dintr-un material gros însă am fost surprinsă să descopăr că mă simt foarte bine în ea. 

Eu am cumpărat-o cu 100 de lei, redusă de la 170. 

 

 

 

Tei

Locuiesc de 2 ani jumătate în București. Și dacă aș alege cea mai proastă zi avută, aș spune ca a fost cea de ieri. Până spre seară. Când m-am gândit să ies puțin la aer. Și m-am dus tocmai până în Parcul Tei. 

Da, îmi place să stau pe vreo bancă în Herăstrău sau pe iarbă lângă lac. Da, îmi place să merg în Moghioroș și să stau întinsă (oarecum pentru a mă bronza) pe băncile gen tribună. Da, îmi place IOR. E unul dintre cele mai frumoase parcuri în care am fost. Imi plac până și cele descoperite anul acesta – Brâncoveanu (ok, îmi plac băncile formate din creioane colorate și cam atât) și Tineretului. In principiu nu îl consider cine știe ce dar e un parc atât de mare încât n-ai cum să nu găsești să îți placă ceva. 

In toate am mers în 95% din cazuri (probabil) singură. Așa îmi place mie. Dar în TEI…cam în 95% din cazuri am mers însoțită.

Pentru a ajunge în Parcul Tei prefer 3 rute pe care le aleg în funcție de zile. Dacă merg într-o zi după ce ies de la muncă, lucrând în Pipera iau tramvaiul 16 sau 36 (sunt singurele care circulă în zonă) pentru 4 sau 5 stații ceea ce înseamnă că în maxim 15 minute (cu tot cu așteptatul până vine tramvaiul) sunt acolo.

A doua rută este de la Clădirea Charles de Gaulle de la Aviatorilor RATB 282. Prefer această rută în weekend. Sunt în jur de 10 stații probabil. Dar dacă ai ghinionul să mergi în timpul săptămânii la o oră de vârf …cu siguranță ajungeți pe jos mai repede.

A treia și cea mai folosită rută este metrou Obor – tramvai 21 până la Dristor Kebap iar de acolo, pe Teiul Doamnei 182.  

Ce îmi place în Tei? Parcul de distracții, amintirile, lacul și apusurile. Jeleurile, înghețata și vata de zahăr.:) Și avioanele.

 Avionul…nu mai știu cum făceam avion în copilărie. Oricum nu m-am priceput la lucruri de-astea practice niciodată. Nu știam să desenez steluțe, să fac broscuțe, avioane sau vapoare. Povestea cu avionul este că ne plictiseam într-o zi și primind un pliant el a făcut un avion. După care l-a „probat”. Erau 2 copii cu bunica lor care urmăreau cu atenție totul. Cum a fost construit avionul, cum era aruncat iar vântul îl plimba prin aer. Iar persoana care îl construise chiar părea de-o vârstă cu acei copii. Lăsând deoparte diferența de vârstă de vreo 25 de ani dintre ei:) Apoi am început să alerg după avion:) 

avionAșadar să încep cu pozele cu roata.

Prețul este de 20 de lei iar programul de funcționare este 10-21 în timpul săptămânii și 10-22 în weekend, capacitatea roții fiind de 352 de pasageri. Până acum nu m-am dat în această roată dar probabil apusurile sunt romantice și superbe.

inghetata2

Inghețata Betty Ice cu fructe de pădure este preferata mea. Iar în Parcul Tei este singurul loc în care am fost și am găsit-o la prețul de 2.5 lei cupa. In malluri, Tineretului și IOR este mai scumpă.

Și, bineînțeles, lacul 🙂

„Rochia”

Am avut o zi în principal plină. Am mers la muncă pentru 3-4 ore suplimentare dar pentru că activitatea de după job a suferit modificări, am lucrat 5 ore. După care n-am mai mers la Piață la Obor, am mers în parc.

De precizat că asta cu piața îmi place la nebunie. Nu știu de ce. Dar, la mine acasă e una dintre activitățile mele preferate. Sâmbătă de sâmbătă mulți ani mergeam cu mama. La bancă, la carne, la piață, la soră-mea, la Profi și-napoi. De când sunt la București am mers o singură dată la piață la Obor în weekend și mi-a plăcut. Dar cum spuneam, a avut loc o schimbare de planuri. Așa că am mers de la muncă 5 stații de tramvai. Poate Parcul Tei nu e cel mai frumos dar e drăguț și special pentru mine. 🙂

tiCiudat e că merg acolo de câțiva ani. Roata este de un an probabil dar mi-am dorit să mă dau în ea și nu am făcut-o. Iar în perioada următoare nu o să mai ajung în zonă. Asta a fost una din veștile mai puțin bune de azi. 

Am stat în parc mult timp. Poate de la oboseală sau de la căldură…am fost cam posomorâtă. Apoi am văzut o parte din meciul Simonei apoi…da, asta voiam să vă povestesc. E amuzant.

La shaorma cu cel mai bun prieten. Nu obișnuiesc să mănânc shaorma iar dacă mănânc mă gândesc că aș putea mânca d-aia la 12 lei, de ce să mânânc la 20?? Bun, eu dacă mănânc totuși, în majoritatea cazurilor mănânc în Colentina la shaormeria Dristor. Nu e o fiță ci e locul în care nu mănânc singură shaorma.

Ajung și văd o fată foarte frumoasă. Singură la o masă de afară. Cu un câine creț pe sub picioarele de la masă, tinerică (probabil de clasa aXII-a aș zice dar la cum arată astăzi tineretul poate foarte bine să fie a IX-a) și cu o rochie…Ah, rochia o descopăr apoi. Când să intru în shaormerie altă tipă, cu două porții de cartofi prăjiți și 2 sosuri de roșii iese și se duce lângă tipa de liceu. Uneori stau și mă întreb de ce lumea dă 10 lei pe o porție de cartofi prăjiți când de 10 lei poate mânca o săptămână cartofi prăjiți acasă. 🙂 (Deh, nebuniile și zgârceniile mele). 

Pentru că afară nu mai sunt locuri, mă așez întru exact în dreptul tipei frumoase. Il fac atent și pe el, cel mai bun prieten. Nu o vede. Este un panou mare, maro exact în dreptul lui și nu are cum să o admire pe tipă. Hmmm dar o văd eu. Și realizez că poartă acel model de rochie pe care de ani îl caut și eu. Cum să îl descriu? E ca un fel de hanorac. Dar normal, nu e hanorac. E rochie. Pentru că în partea de jos nu mai poartă nimic. E rochia-hanorac + sandalele. Și e așa slabă…oare așa arătam și eu acum 10 ani? (Mă apucă melancolia, știu). Cum să aflu de unde a cumpărat-o? Imi zic în gând că aș putea ieși să o întreb. DAr mi se pare în neregulă. In principiu rochie simplă. Gri deschis cu niște dungi galbene și scris Adidas.

hanorac1

Il întreb pe el cum să fac să cumpăr și eu una. Imi zice să merg să o întreb de unde e cumpărată. Ah, deci gândim la fel. Apoi îmi vine ideea pozei. Incerc să fac o poză după care o să pun poza pe vreo pagină de modă de facebook și întreb dacă cineva a văzut așa ceva undeva.

Iese o poză destul de ok spre bucuria mea. Dar îmi amintesc că pagina respectivă de facebook nu mai există. Și tot încerc să mă conving că e normal să merg la tipă. Ii zic LUI: Vrei să te bagi în seamă cu ea? Ai putea să mergi și să-i spui că surorii tale îi place rochia – arătând spre mine – și că ai vrea să afli de unde e cumpărată. Imi răspunde că nu face asta. Nu el își dorește rochia. Când văd că cealaltă tipă strânge resturile de mâncare îmi dau seama că e ultima mea șansă și ies mergând la ele. 

hanorac

Mă pierd toată dar reușesc să zic…Bună, nu te supăra, îmi place foarte mult…ăăăă (ea se ridică și realizez cât de scurtă e rochia)…rochia ta (și fac un semn ciudat cu degetul care parcă vrea să cuprindă toată rochia)…eram curioasă de unde ai cumpărat-o.

Ea, mirată, se uită spre partea în care scria ADIDAS. Și apucă să zică și ea un ĂĂĂĂĂĂ…

Ah, da, de la Adidas (zic eu). De fapt voiam să te întreb de la Adidas…de unde? De la un magazin sau…online…?

Iar ea…ea îmi dă răspunsul care mă face să rămân șocată.

De fapt nu e o rochie. E hanorac. Și nu știu de unde e cumpărat, e al prietenului meu.

Mda, nu ma așteptam la așa răspuns. Mi-a amintit de mine în perioada în care îmi plăceau tipii care purtau hanorac.

Mi-a amintit de mine când, în urmă cu 5 ani purtam vara numai bluzițe doar că eu le foloseam pe post de rochii.

După ce eu am întrat în shaormerie iar ea a traversat mi-a amintit de începuturile mele în București. Acea perioadă în care garderoba mea se îmbogățea săptămânal cu blugi boyfriend de la Lee Cooper sau hanorace de la…Adidas:)

Mi-a amintit de vremea aia în care aveam cele mai superbe picioare. 

Mi-a amintit de rolele mele care stau în balcon (după 2 căzături anul trecut care m-au dus, fiecare la 7 zile de antibiotic, locul lor a rămas pe balcon) 

…și de faptul că de 2 ani zic că încep să merg la sală. 🙂

eustef1

(Vedeti? Eram si eu draguta. 🙂 Imi pare rau ca nu e chiar cea mai clara poza:) )

Gama Schauma Nature Moments

Pentru că de mult timp nu am mai scris pe blog, m-am gândit că este un moment potrivit pentru a vă povesti despre gama Nature Moments de la Schauma. 

Țin minte că eram în primele clase primare când atât eu cât și Ramona, prietena mea, foloseam Schauma. Era mijlocul anilor 90 și apăreau și la noi, în micul oraș de provincie lucruri și produse de curățenie și îngrijire, din Occident.

Așadar, nu am putut decât să mă bucur atunci când, odată cu apariția noii game, Nature Moments, cei de la Schauma în colaborare cu BuzzStore au ales să aibă o campanie de testare a produselor.

Așadar, în urmă cu 2 luni de zile m-am trezit căutată la locul de muncă pentru a mi se înmâna o cutie cu produse. Bucuria a fost enormă cu atât mai mult cu cât, se știe că am o preferință deosebită pentru lavandă. In cutiuța pătrată, pe lângă un șampon și un balsam, mai primisem și patru săculeți cu lavandă, precum și o lumânare cu miros de măr pentru mine și prietenele mele și 6 broșuri de prezentare a gamei. 

Noua gamă de produse este realizată din esențe de origine 100% naturală, testată dermatologic, fără coloranți artificiali și fără siliconi.

schauma

In această gamă sunt acoperite 4 categorii de tip de păr.

Pentru păr uscat și fragil există gama cu miere și ulei de cactus. Acestea fortifică structura firului de păr și îl hrănesc pentru a preveni degradarea.

Pentru păr vopsit și deteriorat este gama cu zmeură și ulei de floarea soarelui. Uleiul de floarea soarelui fiind o importantă sursă de nutrienți iar zmeura având puterea de a purifica și conferi părului strălucire.

Pentru părul subțire și fără volum există șamponul cu lavandă și ierburi de Provence, șampon care curăță părul fără să îl încarce.

Pentru părul meu am ales gama șampon+balsam cu ulei de măsline și aloe vera, acesta adresându-se persoanelor care au probleme cu vârfurile despicate.

schauma1

Ca și impresie o să spun că a fost una foarte bună. De câțiva ani am o problemă cu vârfurile despicate. Și nu o dată am tăiat o mare parte din lungimea părului pentru a scăpa de această problemă. De fiecare dată, după mai puțin de o lună descopeream că vârfurile împărțite în 2 sunt tot acolo. Când am primit însă pachetul de la Schauma am hotărât să mă tund din nou. După aproximativ 2 luni în care am folosit exclusiv acest set cu șampon și balsam descopăr că părul meu arată foarte bine și sănătos. 

De asemenea, în cazul a două spălări, am avut senzația că nu reușește să îmi curețe foarte bine părul însă lucrul acesta s-a rezolvat repetând șamponarea. In rest, pe mine m-a mulțumit și cu siguranță îl voi mai cumpăra și, de asemenea, voi încerca și altă gamă, în funcție de nevoile părului meu. 

In ceea ce privește împărțirea cadourilor cu prietenele mele, recunosc sincer că am trișat puțin întrucât am referat să dau lumânarea parfumată unei prietene pentru a rămâne eu cu un săculeț de lavandă. 🙂

Mai jos aveți și imagini cu pachețelul meu de lavandă în curtea de la Fieni.  Lavanda – floarea care îmi amintește de una dintre cele mai frumoase perioade din viață:)

 

Imi plăcea la el partea de călătorii. Avea viața pe care noi, toți, ne-o dorim. Sau credem că ne-o dorim. Era propriu lui șef. Și asta ar putea suna nemaipomenit de bine. Avea un hobby imens. Era al doilea lui hobby de pe lista de hobby-uri. Și fix aia lucra. Ce să fie mai frumos de atât? 

Da, mi-l amintesc și pe Ciprian. Ii povesteam cât de mișto e frati-so. Cât de cool și cum întotdeauna am un subiect pe baza căruia să vorbesc (cu el). Ciprian s-a uitat mirat la mine și m-a întrebat Ce aș putea să vorbesc cu frati-so? Că frati-so habar n-are de nimic. Frati-so știe foarte bine domeniul în care s-a pregătit la școală și atât. Și fratele lui Ciprian e posibil să își facă jobul din plăcere. Dar în cazul LUI jobul era mai mult decât își putea dori. 

EL…câștiga bine. Și câștiga din jobul lui. Job la care își era propriul șef. A călătorit absolut unde a vrut. A locuit oriunde a vrut. A avut aproape tot ce a vrut. Africa, Asia, Europa, cele mai frumoase orașe din România, cele mai frumoase pensiuni, hoteluri și exclusiviste piscine. 

Era o zi ploioasă. Era atât de frig în ciuda lunii iulie. Mașina m-a lăsat lângă poarta lui, din 5 pași am fost în casă. Leoarcă. Deși aveam umbrelă. Mai târziu aveam să stau relaxată pe fotoliul de piele din sufragerie, cu o revistă de turism în brațe. Din fața monitorului mă întreabă ce revistă e aia. DE TURISM îi răspund. Și spune că nu înțelege sensul acestui fel de revistă. 

Ii spun pisicindu-mă că e mișto să călătorești. Să locuiești unde vrei, să cunoști, să explorezi, să te duci fără să știi unde. Imi dorisem odată, demult, să parcurgem împreună 3000 de km. Pe jos și cu bicicletele. Sună ciudat poate. Cum să parcurg 3000 de km așa? Și mai ales cum să îi parcurg eu, o persoană care nu poate merge pe bicicletă? Habar n-am!

Imi răspunde că n-are o problemă să călătorească. Are o problemă cu revistele și blogurile de turism. Mă uit la el și nu zic nimic. 

Acum un an, pe vremea asta purtam rochii scurte și maieuțe în Piața Mare. Imi doream să îl cunosc și să călătorim împreună. Imi doream să am cel mai frumos blog. El era omul care îmi putea oferi ce îmi doresc. La un moment dat am avut de ales însă între a-l cunoaște pe el și a avea blog creat de el. Am ales blogul. La sfârșit l-am ales pe EL. Și a fost alegerea câștigătoare:)

***

La un moment dat am povestit că ultima amintire cu el rămâne una oribilă. Nu am povestit niciodată, nimănui ultima amintire. Dar știu fiecare gest. Și da a fost un moment urât. Dar ulterior aveam să realizez că nu aia e ultima amintire.:) Ultima amintire e cu el plecând cu Anitza. Cum care? Nu-s mai multe. Așa că nu-mi rămâne decât să spun că ultima amintire e o…amintire. Ca oricare.:)

Lucrul pe care l-am învățat și mi-a rămas întipărit în minte? E despre viața dincolo de BANI.

V-am povestit despre al doilea cel mai mare hobby al lui. Jobul. Dar exista un singur lucru și mai important de atât. Cel mai mare hobby nu PRODUCEA. CI CHELTUIA. 

Cu salariul lui de Boss 🙂 își permitea să dea bani pentru hobby-ul lui. Și avea parte de CALITATE. Pentru că avea de unde plăti pentru el. Hobby-ul lui cel mai mare era ca o…prăjitură. La orice oră din zi sau noapte avea de unde alege. Căci cofetăriile fac și livrări la domiciliu. Alegea cea mai bună cofetărie, cea mai bună prăjitură și o comanda. Sincer eu nu-mi permit să comand înghețată de la Nirvana noaptea la 2. Și nici ciocolată de la Leonidas la aceeași oră. El își permitea.

 Era vară și era cald de astă dată. Mă aflam într-o curte unde avea loc o petrecere. Departe de centrul și agitația orașului. Din cealaltă parte a curții se auzeau melodii de la Vama, era aproape miezul nopții iau eu încercam să fac inventarul stelelor. Oare mai erau toate acolo? M-a întrerupt din numărat. 

Imi spune că-s frumoasă și elegantă. Mă surprinde. Port o fustă despre care colegii spun că arată ca perdea care ar putea să fie folosită dimineața pentru a nu mai intra razele soarelui pe geam. Port un corset care nu știu dacă mă avantajează și-s melancolică. Vama și stele-s de vină. Stau în fund pe treptele de la intrare iar el se întinde pe trepte și pune capul la mine pe picioare. Zâmbesc deși nu știu de ce. Și îl întreb despre cel mai mare hobby.

Costi, ai suficienți bani cât să îți satisfaci aproape orice dorință. Sau cât să ai de unde cheltui pentru hobby-ul tău cel mai mare. Te fac banii cu adevărat fericit? 

Imi răspunde că nu e un răspuns atât de simplu.

???!?!?!?

Imi spune că într-adevăr banii îl ajută să ducă o viață frumoasă căci fiind o persoană realistă nu o să spună că banii nu te fac fericit. Dar că vine un moment în care NU O CUTIE DE BOMBOANE SCUMPE ADUSA ÎNTR-UN AMBALAJ EXTRAORDINAR LA TINE LA UȘĂ TE FAC FERICIT.

Că uneori găsești o rețetă de ciocolată pe care să o prepari singur. Că nu are nici pe departe un gust atât de fin precum ciocolata belgiană sau elvețiană. E o ciocolată simplă. Ca oricare ciocolată de casă. Dar acea ciocolată simplă îți aduce satisfacție. Cam la fel și în cazul femeilor. Poți să ai grămezi de bani, să plătești femei sexy și să ai parte de tot ce îți dorești. Dar…uneori simți nevoia să investești mai mult decât bani. Simți nevoia unei femei care e pur și simplu drăguță fără să fie sexy. Dar care să te placă pentru ce ești ca bărbat. Nu pentru banii tăi 🙂 O femeie care să nu plece după două ore așa cum a venit. O femeie care să fie și mâine la 8 sau 15 sau când te trezești…lângă tine.

O femeie care să te placă așa cum ești. Cu un nas mare, cu coșuri, cu obsesii, cu timp liber prea puțin, o femeie matură dar în același timp care să râdă, o femeie cu, care să ai ce să vorbești.

Cum călătorim noaptea ieftin în București?

Ești tânăr și nu îți permiți să plătești în fiecare noapte în care vrei să ieși în oraș – 15-20 de lei pe taxiul care te-ar duce până acasă? O soluție e să ieși de fiecare dată numai cu prieteni care stau în aceeași zonă ca și tine. Sau a căror locuință e în drum spre a ta. Ați putea împărți costurile. Sau ați putea petrece până în zori că deh, ești tănâr. Și astea sunt cele mai frumoase momente. Să admiri apusul zilei de astăzi și răsăritul zilei de mâine. Căci la 5 dimineața mijloacele de transport din București își încep programul

SAU…

Cum facem dacă vrei să ajungi la ora 2-3 noaptea acasă? Și dacă prietenii tăi locuiesc unul în Berceni, unul în Vitan, unul la 1 Decembrie, iar altul în Drumul Taberei pe când tu în Bucureștii Noi?

An de an tineretul capitalei dorește metrou. Metrou care să circule noaptea. Tineretul vrea să se distreze și să dea acei 15 lei în plus pe distracție și nu pe taxiul până acasă. Tineretul (și nu numai) vrea transport ieftin. Noaptea!

Bucureștiul are câteva linii speciale, de noapte, sub formă de autobuze care te pot duce  până acasă cam indiferent de zona în care locuiești. 

Poate nu este întotdeauna cea mai bună alegere. Aveam o cunoștință care prezenta oripilată dezavantajele RATB-ului comparativ cu METROREX-ul. Căci la metrou nu intră așa orice neavenit, orice urât mirositor sau hoț de buzunare. Pentru metrou trebuie să ai bilet. In RATB merge și fără – spunea ea. Da, cu siguranță merge și fără, cu siguranță metroul este mai curat dar astăzi prezint liniile de noapte ale RATB ca alternativă.

Trebuie să știți următoarele:

PREȚUL. Este același pe care îl plătiți și pe timp de zi. In plus: dacă aveți abonament pentru toate liniile puteți să îl folosiți și pe  timp de noapte. Dacă aveți abonament pe o linie sau două, este valabil și noaptea dar strict pe aceleași 1-2 rute.

Dacă de obicei circuli cu metroul sau mașina personală și nu ai călătorii/abonament, este deschis centrul de reîncărcare de la Unirii – zona Hotel Horoscop, Unirii1. Programul este între 22.30-6.00.

Dacă vă gândiți că e noapte iar controlul dorme noaptea, cel mai probabil așa este. Insă CINEVA nu doarme. Este vorba de șoferul autobuzului. Noaptea el devine, pe lângă șofer și controlor. Și să nu vă mire dacă primiți amendă pentru nevalidarea călătoriei:)

Accesul se realizează pe la linia 1.

ratb

Aceasta este harta traseelor speciale, de noapte. In general sunt 2 sau 3 curse pentru fiecare dintre trasee. Ceea ce mi se pare suficient. Pentru detaliere și orele la care aceste mijloace de transport circulă, găsiți informații pe site-ul RATB .

Personal nu am circulat niciodată pe timp de noapte cu RATB-ul în România. Am făcut-o în schimb de câteva ori în Franța. Ce-i drept atmosfera era destul de diferită în comparație cu timpul zilei. Dar…este și aceasta o alternativă.

Voi ați călătorit noaptea în București cu RATB-ul?

noapte

Turismul balnear în România – Topul stațiunilor balneare

Așa-i că ați auzit cel puțin odată propoziția Turismul balnear din România a ajuns în paragină? ori Eheeee pe vremea mea, nepoate, mergeam la băi. Era frumos, curat, minunat. Acum nu mai e nimic. Clădirile sunt lăsate de izbeliște, turiștii nu mai vin, de investit nu mai investește nimeni? Cred că fiecare dintre noi a auzit pe la televizor, radio ori a citit în ziar despre cum s-a ajuns. Și despre Felix și despre Herculane și toate celelalte stațiuni.

Personal vă pot povesti despre 2 dintre stațiuni. Ocna Sibiu și despre nordul județului Argeș – stațiunile Călimănești-Căciulata.  

Intreabă-mă la orice oră din zi sau noapte ce loc din România aleg din punct de vedere al peisajului și o să aleg Valea Oltului 🙂 E locul meu preferat din România iar stațiunile Călimănești și Căciulata sunt amplasate exact acolo. In urmă cu 3 ani am locuit în Sibiu și preferam să aleg traseul Târgoviște-Pitești-Rm Vâlcea-Călimănești-Sibiu. Nu am văzzut nici măcar un hotel în paragină. Mi s-a părut o stațiune curată, cu unități de primire foarte…primitoare și cu un peisaj minunat așa cum spuneam. 

Ocna Sibiului a fost o stațiune în care am și profitat de ceea ce oferă. Stațiunea se află la 20 de minute de mers cu trenul și este formată din mai multe lacuri sărate, fiecare având o anumită concentrație. Unii o mai numesc Litoralul Ardealului și personal da, aș alege-o în schimbul Mării Negre. Faptul că am mers cu trenul nu mi-a permis să văd cât de multe locuri de cazare sunt, nu mi se pare o stațiune atât de mare și cu un asemenea renume precum Herculane sau Felix însă după modernizarea din urmă cu ceva ani, arată interesant. Plus că, pe lângă lacurile sărate există și lacuri cu nămol. Mda, lumea încerca să mă convingă să renunț la…colac deoarece apa este suficient de sărată încât să nu mă înec dar nu am fost convinsă 🙂 

Nu o să spun că pentru o persoană care preferă luxul este cea mai bună alegere însă este  o bună alegere pentru cei cărora le place plaja, soarele, bronzul, apa, liniștea și relaxarea. Cât privește salinitatea – aceasta pornește de la câteva zeci de grame de sare/l până la peste 300 gr/litru.

Atestarea documentară este din jurul anului 1200 deși zona a fost locuită de pe vremea dacilor. Vă postez și câteva poze de pe site-ul Lacuri Ocna Sibiu

Dincolo de aceste 2 stațiuni, Asociația Română de Balneologie a prezentat topul celor mai primitoare stațiuni din România. La baza acestui top au stat 10 criterii. Fiecare criteriu a putut fi notat cu valori între 1 și 10. Așadar maximul posibil care era posibil a fi obținut de o stațiune balneară putea să fie de 100 puncte.

Cel mai mare punctaj a fost, din păcate, de 65 de puncte, câștigătoare fiind stațiunea Techirghiol. Aceasta este urmată de Băile Tușnad (60), Govora (55), Călimănești-Căciulata (54), Covasna (53), Băile Felix (52), Sovata (51), Turda (50). Mai jos aveți și restul de 22 de stațiuni care compun topul celor mai primitoare stațiuni balneare din România. 

descărcare

In ceea ce privește cele 10 criterii, care au compus nota finală, acestea au fost

  1. Accesibilitate, infrastructura, patrimoniu public, management urbanistic;
  2. Structuri de educaţie şi cercetare ştiinţifică aflate în legătură cu centre universitare, existenţa unui nucleu de cercetare – lucrari stiintifice;
  3. Promovare externă a staţiunii: spoturi, situri web în limba engleză, participarea la targuri si congrese internaţionale, articole ştiinţifice în limba engleză, legaturi externe, prezenţa unor tour-operatori intarnţionali;
  4. Promovarea internă a staţiunii: organizarea unor evenimente balneare – congrese, conferinte, burse de turism, participarea la targuri interne de turism;
  5. Calitatea factorilor naturali de cură utilizaţi în staţiune, certificare, elemente de cercetare ştiinţifică a factorilor naturali, diversitatea factorilor naturali utilizaţi;
  6. Calitatea serviciilor turistice şi medicale din cadrul staţiunii, nivelul de calificare a resurselor umane, prezenţa animatorilor de staţiune, necesar personal;
  7. Strategii de dezvoltare a staţiunii identificate prin planuri ale autorităţilor locale şi ale operatorilor din staţiunea balneară analizată ;
  8. Nivelul investiţiilor în baze de tratament şi unităţi de cazare la nivelul staţiunii, numarul locurilor de cazare din statiune, gradul de ocupare al locurilor de cazare;
  9. Disponibilitate la dialog a factorilor de decizie locali şi a investitorilor / operatorilor economici din staţiune, participarea la Congresul National de Balneologie, comunicarea cu Asociatia Romana de Balneologie;
  10. Premii ştiinţifice, medalii, menţionări ale staţiunii în documente ale autorităţilor centrale, vizibilitate a nivelului de excelenţă al staţiunii balneare.

Informațiile au fost preluate de pe site-ul bioclima.ro iar topul a fost prezentat în cadrul Congresului Național de Balneologie.

Te scot la o prajitura?

Faptul că am fost crescută printre oameni mari (vecinii mei având, toți, vârste cu mult mai mari decât a mea) și că inclusiv în familie am majoritatea rudelor de asemenea de vârste mult mai înainte, m-a făcut să fiu întrebată mai degrabă: Ați ieșit și voi la o cofetărie, să mâncați o prăjitură? în loc de Și cum a fost în club? Dansează mai bine pe hip hop sau pe latino sau…măcar dansează? Bea? Bea mult sau puțin? 

Totuși întotdeauna mi s-a părut atât de demodat să ies la cofetărie. Serios? Doar nu eram pe vremea lui Ceaușescu. 🙂 

Eram în clasa a XIIa când necunoscând orașul Târgoviște întrebată fiind de George S unde vreau să ieșim i-am zis că lângă XXL, la cofetăria de acolo. Era un spațiu care mirosea dubios, nemodernizat, cu scaune oribile și fără pic de muzică. Ulterior aveam să aflu că deși lucra la biserică, tipului îi plăcea Rockul (așa cum a lucrat la biserică, câțiva ani mai târziu a lucrat și la un post de radio axat pe rock) și cafenelele care își găsiseră locația în diverse case construite cu sute de ani în urmă, case cu arhitecturi deosebite.

Sincer, pentru mine, definiția cofetăriei este locul în care găsești amandine, savarinele, eclere și pișcoturi de șampanie. Deh. Fiecare cu nebunia lui. Dar asta înseamna pentru mine în principal COFETĂRIE. 

Iar astăzi vreau să vă povestesc despre 2 cofetării de provincie. Cu prăjituri ieftine, bune, proaspete. 

Acum 2 ani eram în Pitești. Persoana de lângă mine voia să îmi demonstreze cât de bună poate să fie 🙂 și cât de mult te poate impresiona. Inchiriase o sală de cinema 🙂 pardon, luase bilete la un film la care am fost singurii spectatori 🙂 și pentru că urma să fie o surpriză trebuia să ne ocupăm timpul până începea filmul.

Hai să mâncăm o prăjitură la cofetărie, îmi zice el.

Eu: (serios? Mă crezi nebună? Te plimbi cu mașini scumpe, te duci la hoteluri de 4 sau mai multe stele, la cele mai bune și scumpe piscine și cluburi din România dar îmi propui să mănânc o prăjitură la…cofetărieeeee?) Hmmm, nu știu ce să zic. Cofetărie sună cam…

Hai că știu eu cea mai bună cofetărie din Pitești, îmi zice. E chiar aici.

Da, cofetăria se numește UN BĂIAT ȘI O FATĂ și e în centru. In interior nu pare neapărat cine știe ce dar important e că are prăjituri foarte bune la prețuri bune de asemenea. Eu am luat o prăjitură care a costat 5 lei și nici nu am putut să o mănânc pe toată. Deci o prăjitură e suficient cât să vă săturați.

Afară însă are 5 sau 6 măsuțe din lemn cu băncuțe de o parte și de alta. Chiar mi se pare foarte drăguț. In plus și cu alte ocazii când am mers acolo m-am oprit pentru ceva dulce. 

Cei de la UN BĂIAT ȘI O FATĂ au mai multe locații, toate în județul Arges. In Câmpulung Muscel, Mioveni și Pitești. 

Cea de-a doua cofetărie se află în centrul orașului Câmpina. Se numește Cofetăria Delice iar prăjiturile sunt delicioase 🙂

Aici am mâncat în prima zi o Pădurea Neagră care costă 4.5 lei. Ce-i drept din cauza hârtiuței nu am văzut că prăjitura are și un strat alb (era o cremă ceva) – la fel ca și în cazul prăjiturii de la Pitești. Totuși așa cum cea de la Pitești mi-a plăcut, și cea din Câmpina la fel. Ba, la Câmpina avea și vișine. Nici acelea nu-mi plac de obicei însă în acest caz nu a mai rămas nimic în farfurie 🙂

A doua zi am mâncat un ecler care a costat 3.5 sau 4 lei. De asemenea foarte delicios și proaspăt. 

Pe lângă terasă au și un spațiu foarte mare înauntru. Și unele dintre cele mai confortabile canapenele pe care am stat vreodată. 🙂

 

Poate nu ajungeți neapărat prin aceste orașe dar dacă ajungeți totuși, vreodată, vă recomand să faceți și pe la aceste cofetării un popas. Sigur se găsește ceva pentru orice gust.

Ce mai face iubi? Bine. La (POIANA) Câmpina

Bine. A fost la Câmpina!

Când m-am gândit ce titlu să dau postării acesteia mi-a venit în minte un print screen primit acum un an. Prietenul meu din acea vreme era întrebat de prietenul lui CE MAI FACE IUBI. Pentru mine a fost o bucurie imensă. Pentru că nu îmi place să am o relație, nu îmi doresc o relație.  Așa sunt eu. Dar în acel caz CE MAI FACE IUBI a sunat bine. 

În acea zonă a județului Prahova am rude din 2 părți. Dacă în Câmpina fix în centru stă sora mamei într-o casă superbă, de dincolo, din Poiana Câmpina e tatăl meu. 

Ca să ajungi din București până acolo e foarte simplu. Prețul biletelor este între 13 și 26 de lei. Biletul la „personal” e 13 și ajungi după 1:45h iar la „Săgeată” 26 și ajungi cu 30 de minute mai repede. Eu am plecat cu unul și am venit cu altul. Cu siguranță nu se merită să plătești cei 26 de lei. Mai există și trenuri particulare al căror preț este în jur de 20 de lei sau maxitaxi cu un preț între 14 și 18 lei în funcție de firma de transport. Mai exact, orice tren merge pe ruta București Nord-Brașov trece prin Câmpina sau…aproape.

In Câmpina nu există gară. Și deși vezi scris, mare, pe tăblița din gară CÂMPINA, de fapt aceea este Poiana Câmpina. Un sat de lângă orașul propriu-zis. La o distanță de 6-7 km se află oricum centrul Câmpinei. Prețul unui bilet la autobuz nu mi s-a părut mare pentru mine însă pentru „poienari” (numele dat locuitorilor Poiana Câmpina), mi se pare destul de piperat. 3 lei.

In cazul meu, problema a fost că știind că în Câmpina nu există gară am fost surprinsă să citesc…Câmpina. Am întrebat controlorul dacă ne aflăm în Câmpina sau Poiana Câmpina. S-a uitat ciudat și mirat la mine și mi-a răspuns.

Câmpina, domnișoară. Nu vedeți că scrie mare? Ce e aia Poiana Câmpina?

I-am mulțumit și-am zis că d-aia e netul ieftin în România. Ca să avem toți nelimitat și să verificam pe google maps. Dar nici n-a fost nevoie să caut căci curând am ieșit din gară și pe o plăcuță din dreptul străzii scria: Sat Poiana Câmpina, nr. 98. Deci era clar unde mă aflu. 

Da, cred că mi-ar fi plăcut și mie să am prieteni acolo, să am parte de sărbătorile de care aveau ai mei parte acum zeci de ani. Să am parte de Revelioane. Cu familia, cu prietenii, cu iubi. Nu neapărat cel de la începutul postării. In general, cu iubi.:) Și să îmi facă poze. Multe. 🙂

Nu o să spun că a fost o perioadă în care să nu îmi fie bine. Mi-a fost bine acasă, la mama, unde am avut tot ce am vrut. Mi-a fost bine la Târgoviște, mi-a fost bine în Sibiu pentru că a fost cel mai mare vis al meu la un moment dat. Vis realizat. Mi-a fost bine până la urmă și în Franța. Nu am știut să folosesc resursele pe care le aveam la îndemână dar gândindu-mă la ce a fost și la modul în care cunoștințele făcute atunci au adus lucruri frumoase în viața mea da, și aia a fost o perioadă frumoasă. Iar despre ultimii 2 ani jumătate de când stau în București pot să spun numai lucruri frumoase 🙂 Și totuși petrecându-mi o zi în acea zonă am început să îmi doresc să am și eu o casă micuță acolo. 

Rudele mele stau la 3 minute de mers pe jos de la gară. E foarte frumos. Da, nu trece Oltul (e râul meu preferat Oltul:) ), nu-s munți și nici palate. Străduța familiei mele nici măcar nu e asfaltată. Râul…da, râul există. Se numește Prahova 🙂 și trece pe la 50-100 de m de casa rudelor. Dacă strada nu e asfaltată, păi să vedeți râul. Atâtea mizerii și gunoaie și lucruri urâte!!! Și totuși…ACOLO mi-aș dori o căsuță. Nu pe o stradă poleită cu aur. Și nici pe malul Oltului 🙂

TRENUL? Poate e plictisitor, obositor, enervant. Poate e ORICUM să auzi zi de zi, la aceeași oră, același sunet. Incepând cu ora 3.30 noaptea când primul tren oprește în gară și tot așa de peste 20 de ori pe zi. (Sau poate de peste 40 de ori dacă mă gândesc că trenul zornăie și când ajunge și când pleacă) dar da. E SUNETUL CARE MI-AR PLĂCEA SĂ MĂ TREZEASCĂ. In fiecare zi:)

Și îmi mai place STRADA. Principală sau cea de unde locuiește familia mea. Cum ieși de la gară și mergi în stângă sunt câteva străduțe. Acolo locuiește probabil 20% din populația satului. Și numai pe partea dreapta. Pentru că pe stânga sunt tot felul de vagoane și în general șina de cale ferată. Iar de acolo până la ultima casă e o distanță de maxim 1 km. Toate celelalte case sunt, cum ieși de la gară în dreapta. Mergi probabil 1 km, e un pod, treci pe sub el și undeva, de cealaltă parte a căii ferate este restul satului. Acesta este motivul pentru care în acel colț de sat al familiei mele, fiind puține case și numărul mașinilor este scăzut. Din ce am văzut trece câte una la 10-15 minute. 

Ieșirea de la gară mă face să mă gândesc la mine alergând FIX PE MIJLOCUL STRĂZII cu zmeie în mână sau suflând în soluție de făcut baloane ori alergând cu 10-20 de baloane făcute „buchet”. Pentru mine e despre COPILĂRIE locul acela. Nu copilăria mea. Bunica mea murind înainte de a împlini 4 ani, am fost foarte rar acolo. Probabil de 4 ori în viață. 

E despre copilăria de la 28 de ani. Despre copilăria altora, despre copilăria …copilului meu. 🙂 E despre dragoste. Despre râsete, despre melancolie. E despre oameni buni, despre case joase și frumoase. Despre case cu uși de lemn și un romb din sticlă. Despre oameni deștepți. Despre oameni frumoși. Fizic. Sau sufletește. E despre case cu 2 ieșiri. Și despre emoție. 🙂

pc

Gara din (POIANA) Câmpina

pc1

Se vede ce scrie pe indicator, DA?

PERFECT