WIZZ AIR…vrea sa ma intorc la Sibiu

In urmă cu niscaiva luni am povestit eu care-s motivele care m-au făcut să plec din Sibiu ca să nu mai stau să explic fiecărei persoane în parte 🙂 însă dacă aș avea posibilitatea aș pleca oricând înapoi. Cam tot ce mi-am propus pentru București am obținut 🙂 deci sunt mulțumită și fericită.

Totuși, când m-am întors de la Sibiu îi povesteam lui Andrei (nu „fostul cel mai bun prieten”:))) ) faptul că din Sibiu e mai greu să călătorești. Dacă o să fiu în București o să călătoresc de colo-colo. Fie că este vorba de tren, avion ori maxi-taxi, blablacar sau mai știu eu în ce fel.

Ce să vezi? De anul viitor (din vară mai exact) WIZZ Air introduce 5 noi destinații cu plecare de pe aeroportul din Sibiu.

Este vorba de următoarele orașe.

Copenhaga – Nu mi-am dorit în mod deosebit să vizitez Danemarca sau Copenhaga în special. Mătușa mea a fost însă pe la vârsta de 70 de ani acolo și i-a plăcut foarte mult. In Copenhaga se va ateriza pe aeroportul principal iar compania va opera 3 curse pe săptămână.

Basel – Toată copilăria mi-au plăcut Elveția și Germania și Toblerone-ul (Heidi – desenul – niciodată). Aeroportul secundar cel ales de companiile low-cost deservește 3 orașe din 3 țări diferite Basel (Elvetia – 7 km distanță), Mulhouse (Franta – 38 km) și Freiburg (Germania – 75 km). Pe ruta Sibiu-Euro Aeroport Basel vor exista 2 curse pe săptămână.

Bruxelles-Charleroi. Așa cum Elveția și Germania sunt sinonime pentru mine cu ciocolata, la fel este și Belgia. Aș merge acolo, m-aș așeza în centru și aș începe să mănânc ciocolată :)) In plus din Belgia merge și o călătorie cu trenul până în Olanda. Că-i la o aruncătură de băț. Către Belgia vor exista zboruri de 3 ori pe săptămână.

Paris-Beauvais. Pe aeroportul din Beauvais am fost și eu de 4 ori. Se află la 100-120 de km de Paris iar autobuzele ce se află la ieșirea din aeroport fac legătura între cele 2 orașe prețul unui bilet până la Paris – Port Maillot fiind de aproximativ 20 de euro. M-aș reîntoarce la Paris primăvara căci toamna și iarna am văzut orașul 🙂

Cea de a cincea destinație din Sibiu este către Hahn. Mai exact dacă vrei să ajungi în capitala bancar-economică a Germaniei, Frankfurt poți zbura către Hahn – aeroport ce se află ca și în cazul Paris-Beauvais la aproximativ 120 km depărtare de oraș. 

Cred că cineva le-a spus sibienilor că am plecat de acolo pentru că nu existau suficiente legături aeriene. Și pentru că le era dor de mine ce-au zis? Să le spună celor de la WizzAir să rezolve problema. 🙂

wizz

 

 

Anunțuri

Cum a fost la nutritionist

Pentru că în trecut am povestit despre vizita la endocrinolog, astăzi m-am gândit să vă povestesc  despre cea mai nouă vizită medicală și anume la nutriționist. Ca și specialitate medicală aceasta se numește Boli de nutriție și Diabet și trebuie să recunosc că o vizită la nutriționist este ceva mai scumpă decât un consult la alt specialist. 

Eu am fost la doamna doctor Gologan Mihaela, în clinica Regina Maria Dorobanți – consultul este de 330 de lei iar analiza corporală se achită încă 100 de lei. Doamna doctor este și medic în contract cu CAS pe ambele specialități, diferența de achitat este de 70 de lei pentru analiza corporală.

Primul consult durează aproximativ o oră și, cu toate că te gândești Ce aș putea să vorbesc o oră??? timpul trece foarte repede. 

Din experiența altor colege care au mers știam cam despre ce este vorba astfel că înainte cu 3 săptămâni am început să țin un jurnal alimentar. Ce-i drept nu i-am zis doctorului chiar „A fost ziua unui coleg și a adus bomboane Chokotoff, am luat 3 dar după 5 ore încă mai erau bomboane și am mai luat 4:)” dar îți e mult mai ușor să răspunzi medicului la întrebări. 

In general am fost întrebată informații despre orele la care mănânc și ce anume mănânc. Ce-i drept când m-am auzit spunând. Intre 14-16 mănânc fie 2 pachete de câte 2 napolitane Joe, fie un pachet de Joe + 150 gr turtă dulce + 1.5 l Cola + Snickers + tot felul de lucruri iar seara spre casă un meniu de la McDonalds, a sunat cam mult și cam ciudat. A apreciat în schimb faptul că măcar recunosc și mai ales că știu ce nu am voie dar și faptul că am promis să merg la sală 🙂

După câteva discuții mi s-a făcut analiza corporală de care spuneam – 2 minute stai pe un fel de cântar care îți calculează diferiti indicatori. Pentru greutatea mea de 1.63 a reieșit că o greutate ideală este cu 9 kg mai mică decât în prezent (63 de kg am acum). 

Muscle Fat Analysis sau mai pe românește analiza mușchi-grăsime nu arată tocmai ideal la mine întrucât în cazul masei mușchiului scheletic stau la limită (22 kg normal fiind 21.7-26.6) adică puțină masă musculară și am cam multă grăsime corporală, peste normal (22.1 kg în loc de 11.4-18.2 kg)

Partea de Obesity Diagnosis oferă date numerice pentru diagnosticarea gradului de obezitate și este împărțită în BMI (indexul masei corporale), PBF (Procentual Body Fat) – procentul de grăsimi corporale. Acesta în cazul meu ar trebui să fie între 18-28% dar pentru că … trebuie să mai dau jos kilograme, momentan îl am 35%.

WHR, al treilea indicator este proporția talie-șold, aflându-mă la limita superioară de 0.87 (normal fiind între 0.75-0.85). 

De la medic am primit și 2 foi – una cu alimentele de evitat și una cu alimentele pe care le pot consuma precum și o foaie cu variante – ce aș putea mânca doamna doctor fiind adepta unei diete de 1400 calorii. Dieta mi se pare foarte ușor de ținut în general însă mai dificil de ținut pentru mine (pentru că nu îmi plac: măsline, ciuperci, avocado, brocoli, migdale, caju, nuci și multe multe alte lucruri:) )

Am adresat și ceva întrebări generale, lucruri pe care le mai auzisem întâmplător nefiind o pasionată de diete sau informații despre diete. 

La capitolul Fructe am întrebat cum e povestea cu bananele și pepenele căci știam că ambele fructe trebuiesc evitate. Răspunsul mi-a fost oferit pe baza nevoilor mele și a faptului că nu am o greutate mare. Mi s-a spus că dacă tot merg la sală pot mânca o banană înainte iar pepenele într-adevăr este un fruct foarte dulce și nu neapărat trebuie evitat dar totuși să nu mănânc jumătate de pepene la o masă (o felie-două sunt în regulă).

Despre cireșe mi-a spus să mănânc maxim 500 g iar despre struguri că pot lua o boabă-două, jumătate de ciorchine dar nu mai mult.

I-am povestit despre Cola – că beau foarte mult ba chiar pentru a face economie nu cumpăr de la muncă 2 sticle de 500 ml (=6 lei) ci de 6 lei iau 2.5 l să am de unde bea din destul – cam 1.5 l pe zi 🙂 Mă așteptam să nu mai am voie însă mi-a recomandat eventual limonadă (bine, i-am și spus că am început să beau cam 1 l de Cola + 1.5 limonada). De asemenea mi-a dat voie să beau o doză și de preferat să fie Light sau Green. I-am zis că în niciun caz NU GREEN.

Peste o lună urmează să merg din nou și nu mă aștept să fiu cu 10 kg mai slabă însă sunt destul de curioasă, după o lună de mers la sală, care va fi analiza corporală.

Doamna doctor mi-a plăcut foarte mult, pentru colegii mei de la țară aș asemăna-o cu domnișoara de franceză din Generală (fiind un oraș mic se știe ce vreau să zic), iar pentru cei care habar n-au cine e domnișoara de franceză, o pot asemăna cu acel gen de profesor – pe care fiecare din noi îl are la un moment dat – care e foarte drăguț, care îți explică diverse lucruri, care e foarte permisiv și îți vorbește foarte cald.

 

nutrition

Cum călătorim noaptea ieftin în București?

Ești tânăr și nu îți permiți să plătești în fiecare noapte în care vrei să ieși în oraș – 15-20 de lei pe taxiul care te-ar duce până acasă? O soluție e să ieși de fiecare dată numai cu prieteni care stau în aceeași zonă ca și tine. Sau a căror locuință e în drum spre a ta. Ați putea împărți costurile. Sau ați putea petrece până în zori că deh, ești tănâr. Și astea sunt cele mai frumoase momente. Să admiri apusul zilei de astăzi și răsăritul zilei de mâine. Căci la 5 dimineața mijloacele de transport din București își încep programul

SAU…

Cum facem dacă vrei să ajungi la ora 2-3 noaptea acasă? Și dacă prietenii tăi locuiesc unul în Berceni, unul în Vitan, unul la 1 Decembrie, iar altul în Drumul Taberei pe când tu în Bucureștii Noi?

An de an tineretul capitalei dorește metrou. Metrou care să circule noaptea. Tineretul vrea să se distreze și să dea acei 15 lei în plus pe distracție și nu pe taxiul până acasă. Tineretul (și nu numai) vrea transport ieftin. Noaptea!

Bucureștiul are câteva linii speciale, de noapte, sub formă de autobuze care te pot duce  până acasă cam indiferent de zona în care locuiești. 

Poate nu este întotdeauna cea mai bună alegere. Aveam o cunoștință care prezenta oripilată dezavantajele RATB-ului comparativ cu METROREX-ul. Căci la metrou nu intră așa orice neavenit, orice urât mirositor sau hoț de buzunare. Pentru metrou trebuie să ai bilet. In RATB merge și fără – spunea ea. Da, cu siguranță merge și fără, cu siguranță metroul este mai curat dar astăzi prezint liniile de noapte ale RATB ca alternativă.

Trebuie să știți următoarele:

PREȚUL. Este același pe care îl plătiți și pe timp de zi. In plus: dacă aveți abonament pentru toate liniile puteți să îl folosiți și pe  timp de noapte. Dacă aveți abonament pe o linie sau două, este valabil și noaptea dar strict pe aceleași 1-2 rute.

Dacă de obicei circuli cu metroul sau mașina personală și nu ai călătorii/abonament, este deschis centrul de reîncărcare de la Unirii – zona Hotel Horoscop, Unirii1. Programul este între 22.30-6.00.

Dacă vă gândiți că e noapte iar controlul dorme noaptea, cel mai probabil așa este. Insă CINEVA nu doarme. Este vorba de șoferul autobuzului. Noaptea el devine, pe lângă șofer și controlor. Și să nu vă mire dacă primiți amendă pentru nevalidarea călătoriei:)

Accesul se realizează pe la linia 1.

ratb

Aceasta este harta traseelor speciale, de noapte. In general sunt 2 sau 3 curse pentru fiecare dintre trasee. Ceea ce mi se pare suficient. Pentru detaliere și orele la care aceste mijloace de transport circulă, găsiți informații pe site-ul RATB .

Personal nu am circulat niciodată pe timp de noapte cu RATB-ul în România. Am făcut-o în schimb de câteva ori în Franța. Ce-i drept atmosfera era destul de diferită în comparație cu timpul zilei. Dar…este și aceasta o alternativă.

Voi ați călătorit noaptea în București cu RATB-ul?

noapte

De luna viitoare as invata engleza daca as avea timp…

Te-ai gândit vreodată să înveți limba mandarină? Este cea mai vorbită limbă din lume! Dar engleza? Da, fiecare dintre noi, cei care nu știm engleza sau nu o știm atât de bine precum ne-am dori ne gândim să încercăm să ne îmbunătățim nivelul acestei limbi atât de comună în Europa dar și pe restul continentelor. Doar că ba n-avem timp, ba nu știm unde găsim un profesor bun, un manual bun, ba avem un profesor bun dar se afla prea departe de noi. Și zi după zi ne spunem că învăț engleza de luna viitoare, de anotimpul viitor sau de…anul viitor.

Cele mai noi estimări arată că mai bine de 1 miliard din populația globului vorbește limba engleză aceasta este cea mai vorbită limbă din Uniunea Europeană iar la nivel de planetă, 53 de state o au ca și limbă oficială.

O limbă străină cunoscută și cu atât mai mult engleza o să îți deschidă alte uși. Dacă ești pasionat de călătorii, limba engleză îți va fi de un mare ajutor. Dacă vorbești limba engleză îți poți găsi un loc de muncă mai bun și mai bine plătit în România dar mai ales te poate ajuta în aplicarea la un job dincolo de hotarele țării.

Era o zi de vară, plecam cu prietena mea de la muncă spre casă când i-am spus despre ocazia de a lucra în străinătate. Aveam un prieten care locuia în Olanda și se gândise să îmi propună să îmi încerc norocul în vest. Suna foarte bine. Era cineva care deja locuia acolo de câțiva ani și se oferea să mă ajute în căutarea jobului și a chiriei. Ba chiar plănuiam frumos lucrurile. Un an îl petreceam acomodându-mă iar de anul următor poate mă înscriam și la un masterat acolo. Era o singură problemă. Hmmm limba. Și nu olandeza aceea atât de dificilă. Ci engleza. In Olanda 89% din populație este vorbitoare de engleză. Se părea că eu nu eram una din acele persoane 🙂 In București eram venită de curând, profesor bun de la care să iau meditații de engleză nu cunoșteam, munca îmi ocupa mare parte a zilei și nu aveam timp de pregătiri prin cine știe ce colț de București.

De atunci au trecut câțiva ani iar de curând am descoperit cursurile de engleză ale celor de English for All.

Engleza pentru toți se adresează nouă, persoanelor care nu au timp, au nevoie de flexibilitate în ceea ce privește timpul dedicat învățării limbii străine, celor care avem joburi ori copii. Modalitățile de învățare ale limbii engleze sunt diferite, de la cele individuale, de câte 2 persoane, dar și engleză online pe skype sau pe platformă de elearning. Astfel, ai posibilitate să înveți engleza de acasă. Ai nevoie de un calculator și poți învăța engleza când ai timp. Dimineața, în pauza de prânz, seara sau chiar după miezul nopții. In funcție de programul tău.

De asemenea accesând site-ul lor îți poți testa gratuit nivelul de engleză tocmai pentru a ști de unde pleci și care este cursul care ții se potrivește. 

Sperând că v-am trezit curiozitatea vă invit să vizitați și voi site-ul și blogul Profei de Engleză și să descoperiți cum puteți învăța engleza zâmbind. Pentru că…spune Petruța, ea pleacă de la ideea că indiferent de timpul disponibil și locul în care ne aflăm, nu există persoană care să nu poată învăța engleza.

Postarea a fost scrisă pentru ediția de primăvară a SuperBlog dar cu siguranță mă voi înscrie și eu la unul din cursuri. Căci poate Olanda nu mai este cea mai bună alegere dar nu se știe ce întrebuințare voi găsi unei limbi atât de folosite ca engleza.

English-3

 

Cum fac fata unei zile in Bucuresti?

M-am mutat aici în urmă cu 2 ani. Inainte stătusem 25 de ani într-un mic oraș de provincie unde singura preocupare era învățatul. Să fac piața, să spăl, calc, pregătesc masa, niciuna nu intra în atribuțiile mele. Job n-aveam. Ne descurcam eu împreună cu mama. 

După primul sfert de secol am hotărât să îmi aleg ca prim job unul de vară. In orașul meu preferat. Sibiul. Cum sunt ardelenii? Și sibienii în general? Exact cum se spune, exact cum îi vedeți la televizor, exact cum vă imaginați. Oameni calmi, atenți cu ceilalți, înceți uneori, tăcuți sau cel puțin vorbesc atunci când e cazul. Nu o să vedeți prea des ardelean care fuge după autobuz. Știe că o să vină altul. 🙂 

Și apoi m-am mutat în București. Nu se compară cu nimic ceea ce am găsit aici. Nebunie, agitație, cerințe exagerate. Toată lumea fuge, toată lumea se împinge.

Iar viața mea…s-a schimbat. 

Acum, după 2 ani de când m-am mutat mă trezesc în continuare la 6. Dar spre deosebire de momentele când eram acasă, aici încep munca la 8. Locuiesc aproape de capăt de linie și lucrez…la celălalt capăt de linie al…magistralei albastre. Să lucrezi în Pipera. Știți ce presupune lucrul acesta? Să ajungi deja obosit la muncă. Lumea te-a împins, te-a călcat pe picioare, ai avut „norocul” de a asculta și copii țipând în brațele părinților atunci când au luat metroul spre grădiniță. Aaa și probabil ai prins loc în picioare. Dacă l-ai prins.

La coborâre e la fel de greu ca la urcarea în metrou. O mare de lume care încearcă să își facă loc spre ieșire. Iar odată ieșiți alte grupuri întinse pe metri buni. Unul la patiserii și alții la magazinele ori aparatele de cafea.

In rest primele două zile ale săptămânii sunt pline. Cel mai mare volum de muncă. Cele mai multe ore petrecute la muncă. Și, în cele 11 ore, vorbești cu tot felul de persoane, încerci să le ajuți, trimiți emailuri, răspunzi la altele. 

Pe lângă aceste ore petrecute la muncă, pe lângă nebunia de la metrou, mai ai și propria viață. In care te ocupi de ceea ce îți place sau ceea ce ai nevoie pentru sufletul tău. Ai o relație de care trebuie să te ocupi, ai prieteni pe care îi asculți când le e greu sau îi ajuți (căci de-aia sunteți prieteni). In unele zile merg la un curs pentru a învăța o limbă străină iar în altele fac voluntariat ori merg la sală. Trebuie să și arătăm bine, nu-i așa? Să nu mai vorbim de faptul că trebuie să fac piața. Lucrul acesta presupunând vizite la supermarket, la piața propriu-zisă și în general în malluri.

Deseori mă întreabă lumea care este secretul de-s atât de fresh. Cu zâmbetul pe buze. Să îmi placă atât de mult locul de muncă. CUM E POSIBIL SĂ NU OBOSEȘTI NICIODATĂ?

SECRETUL nu este de fapt un secret. Dar dacă tot îl numim secret, acesta se află la muncă. Unde găsesc lucrurile de care este nevoie pentru a avea zile fericite.

Dacă la început ne era asigurată nevoia de a consuma lichide firma noastră având contract cu La Fântâna, care ne furniza apă la birou, în ultimul timp adevăratul secret este cafeaua Kafune .

La Fântâna se află în fruntea furnizorilor de servicii în ceea ce privește aprovizionarea cu apă și cafea pentru companii.

Apa La Fântâna este extrasă și adusă din Serbia dintr-o regiune muntoasă departe de poluare și aglomerații urbane. 

sticle pet pe fond alb impreuna

Astfel, apa și cafeaua sunt acel duo care mă ajută să fac față și să mă bucur de fiecare zi.

LFA_pachet_Kafune_sat_on_white.png

Articolul a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Tu? Cum faci față provocării de a locui într-un oraș mare?

erou

 

 

Martisoare care inving autismul

In urmă cu două săptămâni, într-o zi de duminică în jurul prânzului am pornit să văd despre ce este vorba în cadrul atelierului de mărțișoare hand made de la Asociația Invingem Autismul.

Cu o zi înainte colindasem orașul pentru șabloane și fetru căci nepricepându-mă la astfel de lucruri m-am gândit că nu-i frumos să le folosesc oamenilor materialul și să mai iasă și ceva oribil pe deasupra.

Așa am descoperit un magazin foarte interesant la 2 stații de Romană, pe Calea Griviței.

In ceea ce privește această asociație, o descoperisem în urmă cu ceva ani. Intr-unul din acele momente în care cauți una pe internet și găsești cu totul altceva. Pe vremea aceea nu eram mutată în București. După ceva timp, când deja locuiam în București, mi-a trecut prin minte să văd unde ar avea sediul. Și surpriză. Se afla la mai puțin de 10 minute de mers pe jos de casa mea. Deseori am vrut să merg, să deschid ușa și să întreb dacă așa, fără studii în acest sens dar cu optimism, energie și voie bună aș putea să ajut. Pe cineva, oricine, pe cineva care își dorește un partener de joacă poate???

Insă am avut o perioadă nebună. Cu multă muncă, momente în care mijlocul meu preferat de transport era tramvaiul 1 până la Obor, apoi perioada de 2 luni în care am adorat vestul capitalei și călătoriile pe A1. Iar apoi dorința de a munci cât mai mult și a strânge bani pentru mutări sau călătorii.

Asta până în februarie. Când, pe pagina asociației văd anunțul despre care povesteam la început de postare. Workshopul de mărțișoare handmade. 

Am considerat-o o șansă de a cunoaște persoane noi, de a mă relaxa, de a ajuta puțin niște copii (banii strânși din vânzarea mărțișoarelor au fost folosiți pentru reamenajarea spatiului de joaca din centrul Invingem Autismul). Povesteam în altă postare faptul că acei copii sunt AI CUIVA. Nu-s abandonați ori orifani însă sunt copii și cu siguranță își doresc un loc în care să se poată juca, să aibă tot sprijinul și confortul. Un loc nou. 

Ajungând acolo mi-am amintit de grădinița la care am fost eu. Nu, nu arăta așa grădinița și clar spațiul era mult mai mic dar la acel loc m-a dus gândul. O senzație foarte drăguță dealtfel. 

Muzica…muzica m-a dus cu gândul la povestea cu filmul franțuzesc văzut la Cinema Trivale. In care eram singura spectatoare într-o sală imensă. Așa și muzica. Fie era un playlist anume, fie melodiile se succedau însă erau atât de pe gustul meu!! Mi-ar plăcea să am și eu acel playlist (în caz că citește cineva important postarea 🙂 ) Și cum mă gândeam eu la multe și diverse începe să cânte formația IMAGINE DRAGONS. 🙂

In fine, ca și concluzie mi-a plăcut foarte mult acolo. Atmosfera, ceea ce am făcut, faptul că am putut ajuta atât cât m-am descurcat, emoțiile avute. 

Și, ca în poveste, pentru că a fost un eveniment de poveste, în prima repriză de „mărțișorit” au fost create 1001 de mărțișoare.

 

Se cauta jucator de tenis

Sau cum nu mai voiam să plec astăzi de la sală. 

In urmă cu mai mulți ani am văzut o poză cu un jucător de tenis. Un om al cărui hobby este tenisul și nu un jucător care are din tenis, pe lângă hobby, o meserie. 

Câțiva ani mai târziu, în primăvara lui 2014 eram în parcul din Pucioasa și m-am întrebat. Oare cea mai bună parte a unui jucător de tenis sunt mâinile? In poză…așa părea…

DAR:

In Ajun de Sfântul Andrei când pare-se că-ți visezi ursitul…am visat un jucător de tenis. E jucător în timpul liber. Și la muncă. Nu știu cum de-am vizat fix așa ceva. Mai în glumă, mai în serios, m-am amuzat la muncă împreună cu fetele. Am început să ne spunem părerea. Dacă e frumos, dacă nu. (DA. E!!!!)

2 săptămâni mai târziu cu papornițele mă întorceam de acasă. Veneam spre București cu mâncare, reviste, dulciuri, fructe, haine și câte și mai câte. Trebuia să ajung repede acasă pentru a lăsa lucrurile și să am și timp să mă întorc până în Centrul Vechi. Că-și lansa un tenismen cartea. M-am grăbit prea rău. Sau … prea încet. Am urcat în mijlocul de transport nepotrivit, n-am bifat cardul de călătorii și surpriză. 50 de lei în minus amendă. Am plâns. Tot drumul până acasă. Mi-am dat cu tone de apă rece pentru a arăta cât de cât ok – lucru ce nu s-a întâmplat – și repede în centru. 

Am cumpărat cartea, am luat autograful și…iar discuții alături de colege. Nu doar că visasem un tenismen de Sfântul Andrei, luasem și un autograf de la unul.

Astăzi…mă gândeam la mersul la sală ca la ceva plictisitor. Am mai fost de 3 ori în București (în 2 ani și ceva de când sunt aici:) ) la sală. Plecam după 30 de minute. Probabil așa avea să fie și acum. Intru în sală. Fiecare bandă de alergat avea în față câte un televizor. Frumos. Cel la care m-am așezat era dat pe Digi Sport 1. Nu apucasem foarte bine să văd ce era pe respectivul post. Imediat…pauză. Exact când m-am pus eu pe alergat. Dar ceva m-a făcut să nu schimb postul. Oricum era…TENIS. Am descoperit că postul are foarte puțină publicitate. Iar tenisul…era la dublu masculin. Juca România. Același tenismen. 🙂

Am mers pe banda aia de m-a luat naiba. Niciodată n-am mers atât. Deh. Coincidență. Frumoasă:)

Nu e roz. E verde, portocalie, mov, galbena

Când eram acasă jucam Farmville. De la 6 dimineața până la 12 noaptea. Zi de zi. An de an:) Unii beau, alții fumează, alții fac cine mai știe ce. Asta era obsesia, viciul și hobby-ul meu. Mâncam jucându-mă, mă uitam la filme în timp ce mă jucam…Eram toată un zâmbet. Cine n-ar fi dacă asta s-ar întâmpla să îi ocupe toată ziua???

La Sibiu apoi zâmbeam toată ziua. Era orașul meu preferat. Și nimic în acel loc nu m-ar putea întrista. 

La București…știu că era o dimineață de luni. Lucram de la o firmă de telefonie. Mă întâlnisem la metrou cu un coleg care abia mergea de somn. Eu radiam, țopăiam, vorbeam o grămadă. S-a uitat la mine mirat și a întrebat dacă-s dependentă de cafea. Câte căni ai băut de dimineață de ai atâta energie? m-a întreabat.

I-am spus că nu beau cafea. Niciodată. Dar că am energie. Intotdeauna. Mi-a spus că n-a mai văzut o astfel de persoană. Mi-a spus că lunea la 7.30 NIMENI nu are energia mea. Nici măcar oamenii care beau muuultă cafea. 

Apoi, într-o altă dimineață de vineri mi-a spus același lucru. Bine, el era pe genul club/hip-hop. Știa că eu nu ies în cluburi așa că presupusese totuși că-n weekend mă odihnesc de-s așa fresh lunea dar…vineri? Cum eram atât de plină de energie și vinerea?

Așa-s eu. Plină de viață, râd mereu și mult. Din tot sufletul. Pot să dorm de la ora 23 la 7 a doua zi. Sau de la 5 dimineața până la 7 – 2 ore mai târziu. Aceeași energie o am. Pentru că știu să strâng lucrurile pozitive.

Mă înconjor de culori. Haine colorate, machiaj colorat. Camera mea e un turcoaz aprins și am fluturi albaștrii cu sclipici lipiti pe pereți. Totul pentru mine e CULOARE. Am învățat să apreciez mai mult lucrurile care mă fac fericită și să nu îmi mai pese de lucrurile urâte sau negative. In fiecare lucru mai puțin plăcut găsesc câte ceva foarte amuzant. Din fiecare moment petrecut cu oameni dragi aleg ceva – un anumit gest, lucru sau cuvânt pentru sertărașul cu lucruri frumoase. Le înmagazinez iar la nevoie apelez la memorie. Memoria mea de elefant 🙂

Și pentru că povesteam că sfârșitul de an a fost puțin mai dificil și m-am cam enervat, o să vă spun și că această primă săptămână a continuat puțin în același mod. Până azi când am realizat că nu trebuie să mă gândesc la faptul că trebuie să renunț la niște dorințe pe care le aveam, niște povești în care mă vedeam cumpărând flori, purtând fustă, locuind în mansardă sau într-un apartament șmecher. Ultima oară când am exclamat extaziată WOW CE APARTAMENT/GARSONIERĂ MIȘTO!!! a fost când am aflat că intrai în cameră apoi, urcai din cameră niște trepte iar sus era un pat. Atât. Patul. Și din el aveaio imagine asupra întregii camere. Iar dușul. Vaaai cum arăta dușul!!! Țin minte comentariul meu: VREAU ȘI EU ÎN ACEA ȚARĂ! Dar aflasem că respectivul chiriaș se mutase. (Ionuuuuuț am auzit că ai avut o garsonieră superbă!)

Da, trebuie să modific ceva lucruri în viața mea. Dar nu mă plâng. Pentru că am niște oameni carora le sunt atât de dragă încât oricât aș displăcea cuiva…nu poate compensa lucrurile drăguțe pe care mi le oferă oamenii speciali. 

Și pentru că tot povesteam de culori, în urmă cu un an jumătate am cumpărat din Olanda o vedere. Am vrut să i-o trimit profesoarei mele preferate. Dar apoi mi s-a părut prea colorată pentru o persoană atât de sobră și seri0asă precum profa mea.

Acum, un an jumătate mai târziu respectiva felicitare a ajuns la mine. E motivul meu acea felicitare.

Motivul de a zâmbi.

De a mă bucura.

De a îmi începe zilele în cel mai frumos mod și de a le încheia fericită

 E …culoarea care îmi amintește de lucrurile frumoase din viața mea.

Nu e roz. Poate nici nu am o viață roz. Pentru că a avea totul în jurul meu ROZ m-ar putea plictisi la un moment. Cine ar dori să vadă totul în roz?  E verde, portocalie, mov, galbena. Fiecare culoare reprezintă o emoție.

poza-profil

Imi amintește că există oameni care mă ajută. Cu localizări de semnal, cu sfaturi, cu o plimbare prin București de la Victoriei până la Apărătorii Patriei pe jos, oameni care mă ascultă (vorbind 10 ore fără să mă mai opresc), oameni care merg cu mine prin blocuri să ciocănim la uși și apoi să fugim, oameni care merg în locații dubioase și în principal de care n-a auzit nimeni (nah! A auzit careva de Trestieni, județul Giurgiu??? Eram sigură că nu!!) oameni în fața cărora mă prostesc, strâmb sau știu eu ce mai fac iar ei…ei sunt acolo. Și le e drag de mine! 

Ultimele cumparaturi de pe Elefant.ro

Pentru că tot a venit vremea de toamnă  şi probabil stăm toate în casă la căldură (cine are:) ) am zis să vă prezint ultima comandă primită de pe Elefant.ro (sunt sigură că într-o săptămână o să vină iar căldura. Anul trecut eram la sfârşit de octombrie şi luam masa în curte, la ţară purtând un maieu şi pantaloni 3/4).

Aşadar, deşi am spus că nu mai dau banii pe niciun fel de produs cosmetic pentru că oricum nu mai am loc de ele şi nici măcar nu le folosesc, nu m-am putut abţine când am văzut reducerile de săptămâna ce tocmai se încheie de pe Elefant.ro.

Am cumpărat două produse iar preţul ambelor a fost de 58 de lei în comparaţie cu preţul întreg – 114 lei.

Ambele produse sunt de la Revlon. In primul rând avusesem vechea formula a fondului de ten Colorstay care era nuanţa 180 – Sand Beige. Nu pot spune că era o diferenţă mare între culoarea tenului meu şi acea nuanţă însă ea exista. Odată cu apariţia noii game, cea cu pompiţă, am decis să cumpăr o nuanţă mai deschisă iar 150 Buff este, cu siguranţă, nuanţa care mi se potriveşte. 

Ce am remarcat la noul fond de ten? Este mult mai lichid, lucru care nu mi se pare neapărat un beneficiu însă parcă acoperă chiar mai bine decât fostul Colorstay şi sunt mai mulţumită în rest de el (probabil şi datorită nuanţei:) ). Iar raportul calitate-preţ (40 lei) mi se pare chiar foarte bun.

Al doilea produs a fost pudra compactă nuanţa Light Medium – 830. Deşi am un ten foarte gras, nu am fost adepta pudrelor până la primul job în Bucureşti la firma Yves Rocher (unde mă machiam cât era ziua de lungă). Aşadar prima mea pudră a fost o minunăţie de la YR. Cuţia este împărţită în 2 părţi, într-una fiind cu blush cu sclipici şi efect bronzant, în cealaltă o pudră compactă o nuanţă mult prea închisă pentru mine (cu excepţia verii).

Aşadar, datorită preţului de 18 lei, a nuanţei deschise şi a brandului care m-a convins am adăugat în coş pudra de la Revlon.

Aceasta are un design foarte simpatic şi deşi nu ai crede că are şi oglindă, nu doar că are însă are şi un bureţel pentru aplicarea pudrei (eu folosesc pensulă dar e o pudră care…arată mişto:) ) 

Pot spune că nu m-a dezamăgit nici pe departe. Este un produs de calitate care fixează machiajul şi împiedică strălucirea feţei.

Ambele produse arată foarte natural pe faţă şi nici nu sesizezi că sunt acolo.

Voi aţi încercat aceste produse? Care sunt produsele voastre preferate pentru ten? Ce alte produse de la Revlon îmi recomandaţi?

 

Ultimele dulciuri cumparate

Pentru că în weekendul acesta am musafiri şi ştiu că o să mănânc o tonă de dulciuri, încă de luni mi-am zis că nu cumpăr nimic până joi. Ieri însă nu am mai putut răbda şi, cu 2 LIDL-uri în apropiere (700 m distanţă între ele), un Carefour şi un Selgros şi am zis: PÂN-AICI!

Deşi am plecat cu gândul să cumpăr din raionul dedicat dulciurilor un produs din fiecare, am luat, până la urmă, 3 produse pe care în trecut le mai cumpărasem şi care îmi plac.

Produsele sunt acestea

d

Turta dulce are un preţ de 3 lei iar în cutie sunt aproximativ 15 bucăţi. Eu prima oară am gustat această turtă dulce la muncă, în urmă cu un an, cu ocazia zilei de naştere a unei colege.

Deşi nu am cumpărat-o de multe ori şi nu e chiar cea  din copilărie trebuie să recunosc că îmi place mult.

Dropsurile – acestea au fost cumpărate pentru prima oară, în trecut cumpărând dropsuri cu o altă aromă. Fiind din cele cu interior lichid se consumă foarte repede.

Aromele dropsurilor sunt zmeură, piersică, portocală şi lămâie.

d1

Despre al treilea dulce pot scrie oricât. Chiar un articol separat. Deşi nu îmi place sportul şi îl ocolesc încă din şcoala generală, există şi un sport exceptie. Ritter Sport!

Chiar dacă nu este o ciocolată olandeză, mie îmi aminteşte de această ţară. Să vă povestesc. De mulţi mulţi ani am început să văd această ciocolată pe rafturile magazinelor. In ciuda ambalajului atât de colorat şi a tabletei pătrăţoase nu am cumpărat-o niciodată.

Apoi, anul trecut am ajuns în Amsterdam. Când ai prieteni care nu iubesc dulciurile partea bună e că: 1. când cumperi „ceva bun”, ai mai mult produs pentru tine netrebuind să îi împarţi 🙂 Dacă e ziua acelei persoane şi îi rămân de la aniversare tort, prăjituri, dulciuri, de fapt îţi rămân ţie. 

Cred că unul dintre primele lucruri făcute odată ajunsă cu bagajele la destinaţie a fost să deschid dulapul cu dulciuri şi să zâmbesc la ele. In acea zi nu am văzut ciocolata respectivă. După câteva zile, când eram îngheţată de frig (mă aşteptasem să fie mult mai cald în Rijksmuseum) şi mai oprisem (bicicleta o oprisem) şi în parc şi…mai eram şi leşinată de foame, el a scos o ciocolată Ritter Sport din rucsac;)

Nu mi-a trecut nici frigul, nici foamea dar a fost foarte bună.

In România o găsiţi la principalele supermarketuri la un preţ între 5.5 şi 6 lei iar la Lidl la 4.5 lei.

Nu am gustat multe sortimente însă preferata mea rămâne clar, cea cu biscuite.

V-o recomand!

d2

Dulciurile voastre preferate care sunt?