De ce am plecat de la Sibiu?

Sibiul e … frumos. 🙂 Incerc să îmi amintesc vreun lucru care nu mi-a plăcut și pot să spun că-i…hmmm…nu știu. 🙂 Nu e niciunul. 

Mi-am dorit să ajung acolo. Și apoi am venit acasă.

MUZICA

Da. Imi doream să port paltonul cambrat al Cristinei pe mine atunci când aveam să îl întâlnesc pe X. Tipul care pentru moment era plecat până colea la peste 11000 de km depărtare.

Imi doream să lucrez la Eximtur.

Sau la Humanitas. Nu neapărat la librărie, era ok și barul.

Era ok și dacă vindeam înghețată în centru sau, pentru câteva luni eram ospătar la No6. Nu știți No6, așa-i? Păi vă spun ceva. Când am ajuns în Sibiu am întrebat în stânga și-n dreapta unde-i No6. Și nu știa nimeni. N-am plecat până n-am găsit-o. 🙂 No6 e un restaurant-terasă undeva foarte departe de centru. Am găsit-o extrem de greu. E lângă două blocuri de lux 🙂 De unde auzisem de No6? Din același loc de unde auzisem și de Conacul Brătienilor și de Muzeul Vinului, Isărescu, Valeriu Stoica (de fapt … despre locurile care îi unesc pe cei doi), de liceul Dinu Lipatti din Argeș, de…lucrurile astea.

Imi doream să lucrez și la Yves Rocher în mall.

Ori poate, cu un pic de succes pe la Astra

ori poate pe la vreo recepție.

Sau, la magazinul Gerovital de la intrare în centru (pardon, pe vremea aia nu exista magazinul Gerovital 🙂 )

Imi doream să fac parte în continuare din voluntarii de la Sibiul Vesel

și să intru în politică. Politica Sibiului cu femeia aia frumoasă și blondă 🙂 (în traducere Raluca Turcan) Țin minte acea primă vizită a mea la Sibiu în anul 2015. Era început de iulie iar la radioul din maxitaxi, pe surse se discuta despre principalul partid de opoziție care nu are candidat pentru președenție dar care, se părea, în măsură extrem de mare, avea să îl susțină pe omul care conducea de ani buni orașul din care atunci, în momentul acela, plecam spre casă. 🙂

E cel mai frumos oraș 🙂 Multă lume m-a întrebat de ce am plecat de acolo. M-a întrebat lumea care iubește la rându-i Sibiul. Ea, lumea, în locul meu, nu mai pleca niciodată. M-a întrebat și lumea care nu iubește Sibiul. Sunt ceva motive despre care nu știu dacă am mai scris.

Ultimele 3 discuții despre Sibiu au fost cu 1. Fostul. Eram după o ședință foto în parc și îmi zice: Cred că Amsterdam ți-ar lăsa aceeași impresie ca și Sibiul. Il întreb ce vrea să zică și îmi răspunde: Că e plictisitor. Am rămas mirată. Nu am plecat din Sibiu pentru că mă plictisisem!

2. Mama îmi spune: De ce vrei să mergi înapoi la Sibiu dacă nu ți-a plăcut acolo? Dacă nu mi-a plăcut???? Și mă întreabă mereu: Atunci de ce ai plecat de acolo?

3. Săptămâna trecută am plecat de la muncă împreună cu o colegă. Vorbim despre Sibiu, despre imobiliare, masterate și mă întreabă de ce vreau înapoi la Sibiu dacă am fost acolo, am stat și totuși am plecat. I-am răspuns că am plecat dintr-un motiv prostesc. Nu a crezut că e atât de prostesc și a întrebat de ce. Vocea anunța: Stația Unirii cu peronul pe partea.…iar eu am apucat să mai zic atât: ERAM ÎNDRĂGOSTITĂ, inainte ca acea colegă să coboare din metrou.

Ordinea e aleatorie. Sau e descrescătoare. De la cel mai important motiv, la cel mai puțin important. Sau e…contează cum e?

Am plecat pentru că eram îndrăgostită. Imi depusesem cu un an înainte dosarul pentru un masterat acolo. Cu o licență de nota 10 nu se punea problema să nu intru la buget. Era luni seară iar pentru miercuri vorbisem cu familionul să ne urcăm toți în mașină și să mergem pentru confirmare. Marți seară am zis: NU POT SĂ MERG ACOLO!  SUNT ÎNDRĂGOSTITĂ! Eram atât de îndrăgostită de cineva de acasă !!!! 🙂 El nu era. Probabil îl atrăgeam puțin când purtam pantaloni scurți și sandale înalte dar el căuta ceva dincolo de asta 🙂 Ah, de fapt nu căuta nimic pentru că avea ceea ce îi trebuia. Avea o relație. 🙂

Dar mi-am propus ca vara viitoare să mă mut la Sibiu. Primăvara a venit și am realizat că eu am uitat de Sibiu. Până pe 1 iunie când am zis: Eu la 1 iulie mă mut la Sibiu. Și m-am mutat pe 5 iulie 🙂 Am venit acasă înainte de Sfânta Maria și am realizat că eu…eu eram îndrăgostită! Nu știu dacă el avea o relație dar clar nu era îndrăgostit de mine. Dar…ÎMI PLĂCEA. 🙂 Așa că…în ambele situații am revenit acasă pentru că eram îndrăgostită. 🙂 

Cum s-a terminat povestea asta? Frumos. Nu am avut niciodată o relație așa cum o doream eu atunci. Dar experiențele pe care le-am avut împreună cu acea persoană m-au făcut să spun că SIBIUL E SUPERB DAR TIMPUL PETRECUT CU ACEA PERSOANĂ ÎN ANII CE AU URMAT A FOST DE 10000 DE ORI MAI SUPERB 🙂 Băiatul ăla a făcut niște lucruri superbe pentru mine.

Dacă s-a meritat să las în urmă Sibiul pentru un băiat de care eram îndrăgostită știind că el nu o să fie niciodată de mine? Oricărei persoane din jur o să îi zic SĂ NU FACĂ ASTA! Dar în cazul meu a fost alegerea norocoasă 🙂

DENTISTUL. Avem 32 de dinți. Noi, ca și oameni. Atunci când avem întreaga dantură. In funcție de cum îi îngrijești mai pierzi câte unul cu timpul. Sau câte mai mulți. La 25 de ani eram poate la mijlocul vieții sau poate nu. Dar cu siguranță la mijlocul…danturii da. Toată viața mea până la 16 ani am avut probleme cu dantura și am mers extrem de des la stomatolog. Până nu am mai mers. Până au început durerile. La început în stânga sus și doar iarna. Apoi în stânga sus și stânga jos iarna. Apoi stânga sus, stânga jos, dreapta sus și dreapta jos iarna. Apoi stânga-dreapta-sus-jos primăvara, toamna și iarna. Apoi…apoi…antibioticul abia își mai făcea efectul. Iar ultima oară, după 9 zile de Augmentin, zile în care indiferent de calmantele folosite, durerile nu treceau, am oprit antibioticul. A doua zi m-am trezit cu ambii obraji umflați. Am căutat un stomatolog bun în Sibiu. De fapt am căutat dar n-am găsit. Nu aveam de unde să știu care e bun și care nu. Și am găsit-o pe Diana. Absolvise aceeași școală generală ca și mine, avea cu 2 ani mai mult decât mine și…NU ERA DOCTOR ÎN SIBIU. Era în Târgoviște. Chiar a fost un motiv serios pentru care nu am mai putut rămâne în Sibiu. 

FRIGUL ȘI CHIRIA. Foarte puține persoane se pot bucura de condițiile avute de mine la Sibiu. De acasă și până în centrul orașului făceam mai puțin de 10 minute pe jos. Pentru cei care știu Sibiul la modul de locuitori ai orașului, stăteam lângă Facultatea de Științe. Pe Coșbuc, în clădirea în care este magazinul Sorry. Era o casă la curte. Plăteam 60 de euro chirie pe lună și împărțeam o cameră mare cu o fată din Slatina. Care avea iubit în Drăgășani. Și un palton de iarnă pe care plănuiam să îl port când îl voi cunoaște pe…alt Xulescu …tot din Drăgășani (feblețea mea:) ) Și cu toate că îmi era atât de bine acolo și eram aproape de tot ce e mai frumos în oraș, a venit toamna. Era un îngheț încât indiferent câte haine purtam noaptea tot înghețam. Era o cameră bătrânicioasă cu găuri prin care intra frigul. Era oribil de frig. Aveam de ales să caut altă chirie sau să plec. Și având în vedere problema cu …corasonul și cu dințișorii am făcut bagajul și…am revenit acasă.

Astăzi…păi astăzi e cam așa.

Astăzi băiatul de care eram îndrăgostită e cel mai bun prieten al meu (cu toate că e un mare fraier și un mare om nașpa uneori :))) ) și avem milioane de amintiri comune. 

Astăzi dantura mea este pe jumătate dar măcar știu un stomatolog bun și nici nu mă mai doare nimic 🙂

Astăzi locuiesc foarte departe de centrul orașului (București) dar iarna dorm în pantaloni scurți. Sau cămăși de noapte sexy de vară. Și uneori mai deschid și geamul de cald ce îmi este.

Astăzi iubesc Sibiul la fel de mult ca atunci când nici măcar nu ajunsesem să îl vizitez. Și ca atunci când l-am vizitat. Și ca atunci când am plecat de acolo 🙂

Astăzi pot spune că îl cunosc pe Xulescu din Drăgășani fără ca măcar la prima întâlnire să am acel palton sexy pe mine.

Astăzi pot spune că o cunosc pe Corina de la Yves Rocher. Și pe Doina. Și pe doamna de la asigurari din Carefour Vulcan. 

Astăzi pot povesti despre George de la Orange. 

Astăzi pot povesti despre…prietena mea Ana. Cristi și Nada Florilor. Despre Florentina. Despre Mariana care ar oferi tot ce are celor din jur. Despre Ana care a iubit Clujul. Căreia Clujul i-a oferit tot ce avea mai frumos dar care a renunțat la acel loc al ei de suflet pentru … iubirea sufletului ei. Despre Ionuț care…e drăguț 🙂 Despre Florentina cealaltă și Planet Spa 🙂 Despre …fata care e slabă și mică și stă cu picioarele sub ea. Pentru că așa mi-o amintesc de acum 2 ani de când m-am angajat. Și o să rămână așa în mintea mea. Despre Vărsătoarea aia la care apelez chiar și când nu-i la muncă și alături de care n-am și eu o poză măcar. Despre fata care îmi place pentru că seamănă cu o … pisică. Și o vulpe. În același timp (iar mie îmi plac și pisicile și vulpile). Și despre doamna cu TE PUPĂCESC pentru că … o pupăcesc și care e super drăguță:) Și despre chicotelile mele zilnice cu Dorin care nu mai sunt zilnice. I-a ajuns și lui la un moment dat și s-a mutat (glumesc:) )

Astăzi pot povesti despre Vlad. Vlad care e fostul meu. Și pentru care am făcut multe eforturi. 🙂 Dar el nu e tocmai conștient. 🙂 Și care deseori mă jignește cu, cuvintele pe care le foloșește. Și care mi-a oferit momente superbe și poze și mai superbe. 🙂 Cu, care mă cert aproape zilnic iar alteori de mai multe ori pe zi. Căruia tocmai i-am povestit (iar) despre mătușa mea Ica și despre care am concluzionat că e O BABETĂ FOARTE SIMPATICĂ. Iar el…el mi-a zis AȘA O SĂ FII ȘI TU. (babeta = un alint pentru oamenii cu minim 15 ani mai mare decât mine și maxim…cât vor ei) Și chiar e drăguț ca fostul să îți spună că atunci când vei ajunge o babetă (de 84 de ani cât are mătușa Ica) vei fii simpatică.:)

Anunțuri

Cum a fost la nutritionist

Pentru că în trecut am povestit despre vizita la endocrinolog, astăzi m-am gândit să vă povestesc  despre cea mai nouă vizită medicală și anume la nutriționist. Ca și specialitate medicală aceasta se numește Boli de nutriție și Diabet și trebuie să recunosc că o vizită la nutriționist este ceva mai scumpă decât un consult la alt specialist. 

Eu am fost la doamna doctor Gologan Mihaela, în clinica Regina Maria Dorobanți – consultul este de 330 de lei iar analiza corporală se achită încă 100 de lei. Doamna doctor este și medic în contract cu CAS pe ambele specialități, diferența de achitat este de 70 de lei pentru analiza corporală.

Primul consult durează aproximativ o oră și, cu toate că te gândești Ce aș putea să vorbesc o oră??? timpul trece foarte repede. 

Din experiența altor colege care au mers știam cam despre ce este vorba astfel că înainte cu 3 săptămâni am început să țin un jurnal alimentar. Ce-i drept nu i-am zis doctorului chiar „A fost ziua unui coleg și a adus bomboane Chokotoff, am luat 3 dar după 5 ore încă mai erau bomboane și am mai luat 4:)” dar îți e mult mai ușor să răspunzi medicului la întrebări. 

In general am fost întrebată informații despre orele la care mănânc și ce anume mănânc. Ce-i drept când m-am auzit spunând. Intre 14-16 mănânc fie 2 pachete de câte 2 napolitane Joe, fie un pachet de Joe + 150 gr turtă dulce + 1.5 l Cola + Snickers + tot felul de lucruri iar seara spre casă un meniu de la McDonalds, a sunat cam mult și cam ciudat. A apreciat în schimb faptul că măcar recunosc și mai ales că știu ce nu am voie dar și faptul că am promis să merg la sală 🙂

După câteva discuții mi s-a făcut analiza corporală de care spuneam – 2 minute stai pe un fel de cântar care îți calculează diferiti indicatori. Pentru greutatea mea de 1.63 a reieșit că o greutate ideală este cu 9 kg mai mică decât în prezent (63 de kg am acum). 

Muscle Fat Analysis sau mai pe românește analiza mușchi-grăsime nu arată tocmai ideal la mine întrucât în cazul masei mușchiului scheletic stau la limită (22 kg normal fiind 21.7-26.6) adică puțină masă musculară și am cam multă grăsime corporală, peste normal (22.1 kg în loc de 11.4-18.2 kg)

Partea de Obesity Diagnosis oferă date numerice pentru diagnosticarea gradului de obezitate și este împărțită în BMI (indexul masei corporale), PBF (Procentual Body Fat) – procentul de grăsimi corporale. Acesta în cazul meu ar trebui să fie între 18-28% dar pentru că … trebuie să mai dau jos kilograme, momentan îl am 35%.

WHR, al treilea indicator este proporția talie-șold, aflându-mă la limita superioară de 0.87 (normal fiind între 0.75-0.85). 

De la medic am primit și 2 foi – una cu alimentele de evitat și una cu alimentele pe care le pot consuma precum și o foaie cu variante – ce aș putea mânca doamna doctor fiind adepta unei diete de 1400 calorii. Dieta mi se pare foarte ușor de ținut în general însă mai dificil de ținut pentru mine (pentru că nu îmi plac: măsline, ciuperci, avocado, brocoli, migdale, caju, nuci și multe multe alte lucruri:) )

Am adresat și ceva întrebări generale, lucruri pe care le mai auzisem întâmplător nefiind o pasionată de diete sau informații despre diete. 

La capitolul Fructe am întrebat cum e povestea cu bananele și pepenele căci știam că ambele fructe trebuiesc evitate. Răspunsul mi-a fost oferit pe baza nevoilor mele și a faptului că nu am o greutate mare. Mi s-a spus că dacă tot merg la sală pot mânca o banană înainte iar pepenele într-adevăr este un fruct foarte dulce și nu neapărat trebuie evitat dar totuși să nu mănânc jumătate de pepene la o masă (o felie-două sunt în regulă).

Despre cireșe mi-a spus să mănânc maxim 500 g iar despre struguri că pot lua o boabă-două, jumătate de ciorchine dar nu mai mult.

I-am povestit despre Cola – că beau foarte mult ba chiar pentru a face economie nu cumpăr de la muncă 2 sticle de 500 ml (=6 lei) ci de 6 lei iau 2.5 l să am de unde bea din destul – cam 1.5 l pe zi 🙂 Mă așteptam să nu mai am voie însă mi-a recomandat eventual limonadă (bine, i-am și spus că am început să beau cam 1 l de Cola + 1.5 limonada). De asemenea mi-a dat voie să beau o doză și de preferat să fie Light sau Green. I-am zis că în niciun caz NU GREEN.

Peste o lună urmează să merg din nou și nu mă aștept să fiu cu 10 kg mai slabă însă sunt destul de curioasă, după o lună de mers la sală, care va fi analiza corporală.

Doamna doctor mi-a plăcut foarte mult, pentru colegii mei de la țară aș asemăna-o cu domnișoara de franceză din Generală (fiind un oraș mic se știe ce vreau să zic), iar pentru cei care habar n-au cine e domnișoara de franceză, o pot asemăna cu acel gen de profesor – pe care fiecare din noi îl are la un moment dat – care e foarte drăguț, care îți explică diverse lucruri, care e foarte permisiv și îți vorbește foarte cald.

 

nutrition

Cum călătorim noaptea ieftin în București?

Ești tânăr și nu îți permiți să plătești în fiecare noapte în care vrei să ieși în oraș – 15-20 de lei pe taxiul care te-ar duce până acasă? O soluție e să ieși de fiecare dată numai cu prieteni care stau în aceeași zonă ca și tine. Sau a căror locuință e în drum spre a ta. Ați putea împărți costurile. Sau ați putea petrece până în zori că deh, ești tănâr. Și astea sunt cele mai frumoase momente. Să admiri apusul zilei de astăzi și răsăritul zilei de mâine. Căci la 5 dimineața mijloacele de transport din București își încep programul

SAU…

Cum facem dacă vrei să ajungi la ora 2-3 noaptea acasă? Și dacă prietenii tăi locuiesc unul în Berceni, unul în Vitan, unul la 1 Decembrie, iar altul în Drumul Taberei pe când tu în Bucureștii Noi?

An de an tineretul capitalei dorește metrou. Metrou care să circule noaptea. Tineretul vrea să se distreze și să dea acei 15 lei în plus pe distracție și nu pe taxiul până acasă. Tineretul (și nu numai) vrea transport ieftin. Noaptea!

Bucureștiul are câteva linii speciale, de noapte, sub formă de autobuze care te pot duce  până acasă cam indiferent de zona în care locuiești. 

Poate nu este întotdeauna cea mai bună alegere. Aveam o cunoștință care prezenta oripilată dezavantajele RATB-ului comparativ cu METROREX-ul. Căci la metrou nu intră așa orice neavenit, orice urât mirositor sau hoț de buzunare. Pentru metrou trebuie să ai bilet. In RATB merge și fără – spunea ea. Da, cu siguranță merge și fără, cu siguranță metroul este mai curat dar astăzi prezint liniile de noapte ale RATB ca alternativă.

Trebuie să știți următoarele:

PREȚUL. Este același pe care îl plătiți și pe timp de zi. In plus: dacă aveți abonament pentru toate liniile puteți să îl folosiți și pe  timp de noapte. Dacă aveți abonament pe o linie sau două, este valabil și noaptea dar strict pe aceleași 1-2 rute.

Dacă de obicei circuli cu metroul sau mașina personală și nu ai călătorii/abonament, este deschis centrul de reîncărcare de la Unirii – zona Hotel Horoscop, Unirii1. Programul este între 22.30-6.00.

Dacă vă gândiți că e noapte iar controlul dorme noaptea, cel mai probabil așa este. Insă CINEVA nu doarme. Este vorba de șoferul autobuzului. Noaptea el devine, pe lângă șofer și controlor. Și să nu vă mire dacă primiți amendă pentru nevalidarea călătoriei:)

Accesul se realizează pe la linia 1.

ratb

Aceasta este harta traseelor speciale, de noapte. In general sunt 2 sau 3 curse pentru fiecare dintre trasee. Ceea ce mi se pare suficient. Pentru detaliere și orele la care aceste mijloace de transport circulă, găsiți informații pe site-ul RATB .

Personal nu am circulat niciodată pe timp de noapte cu RATB-ul în România. Am făcut-o în schimb de câteva ori în Franța. Ce-i drept atmosfera era destul de diferită în comparație cu timpul zilei. Dar…este și aceasta o alternativă.

Voi ați călătorit noaptea în București cu RATB-ul?

noapte

Turismul balnear în România – Topul stațiunilor balneare

Așa-i că ați auzit cel puțin odată propoziția Turismul balnear din România a ajuns în paragină? ori Eheeee pe vremea mea, nepoate, mergeam la băi. Era frumos, curat, minunat. Acum nu mai e nimic. Clădirile sunt lăsate de izbeliște, turiștii nu mai vin, de investit nu mai investește nimeni? Cred că fiecare dintre noi a auzit pe la televizor, radio ori a citit în ziar despre cum s-a ajuns. Și despre Felix și despre Herculane și toate celelalte stațiuni.

Personal vă pot povesti despre 2 dintre stațiuni. Ocna Sibiu și despre nordul județului Argeș – stațiunile Călimănești-Căciulata.  

Intreabă-mă la orice oră din zi sau noapte ce loc din România aleg din punct de vedere al peisajului și o să aleg Valea Oltului 🙂 E locul meu preferat din România iar stațiunile Călimănești și Căciulata sunt amplasate exact acolo. In urmă cu 3 ani am locuit în Sibiu și preferam să aleg traseul Târgoviște-Pitești-Rm Vâlcea-Călimănești-Sibiu. Nu am văzzut nici măcar un hotel în paragină. Mi s-a părut o stațiune curată, cu unități de primire foarte…primitoare și cu un peisaj minunat așa cum spuneam. 

Ocna Sibiului a fost o stațiune în care am și profitat de ceea ce oferă. Stațiunea se află la 20 de minute de mers cu trenul și este formată din mai multe lacuri sărate, fiecare având o anumită concentrație. Unii o mai numesc Litoralul Ardealului și personal da, aș alege-o în schimbul Mării Negre. Faptul că am mers cu trenul nu mi-a permis să văd cât de multe locuri de cazare sunt, nu mi se pare o stațiune atât de mare și cu un asemenea renume precum Herculane sau Felix însă după modernizarea din urmă cu ceva ani, arată interesant. Plus că, pe lângă lacurile sărate există și lacuri cu nămol. Mda, lumea încerca să mă convingă să renunț la…colac deoarece apa este suficient de sărată încât să nu mă înec dar nu am fost convinsă 🙂 

Nu o să spun că pentru o persoană care preferă luxul este cea mai bună alegere însă este  o bună alegere pentru cei cărora le place plaja, soarele, bronzul, apa, liniștea și relaxarea. Cât privește salinitatea – aceasta pornește de la câteva zeci de grame de sare/l până la peste 300 gr/litru.

Atestarea documentară este din jurul anului 1200 deși zona a fost locuită de pe vremea dacilor. Vă postez și câteva poze de pe site-ul Lacuri Ocna Sibiu

Dincolo de aceste 2 stațiuni, Asociația Română de Balneologie a prezentat topul celor mai primitoare stațiuni din România. La baza acestui top au stat 10 criterii. Fiecare criteriu a putut fi notat cu valori între 1 și 10. Așadar maximul posibil care era posibil a fi obținut de o stațiune balneară putea să fie de 100 puncte.

Cel mai mare punctaj a fost, din păcate, de 65 de puncte, câștigătoare fiind stațiunea Techirghiol. Aceasta este urmată de Băile Tușnad (60), Govora (55), Călimănești-Căciulata (54), Covasna (53), Băile Felix (52), Sovata (51), Turda (50). Mai jos aveți și restul de 22 de stațiuni care compun topul celor mai primitoare stațiuni balneare din România. 

descărcare

In ceea ce privește cele 10 criterii, care au compus nota finală, acestea au fost

  1. Accesibilitate, infrastructura, patrimoniu public, management urbanistic;
  2. Structuri de educaţie şi cercetare ştiinţifică aflate în legătură cu centre universitare, existenţa unui nucleu de cercetare – lucrari stiintifice;
  3. Promovare externă a staţiunii: spoturi, situri web în limba engleză, participarea la targuri si congrese internaţionale, articole ştiinţifice în limba engleză, legaturi externe, prezenţa unor tour-operatori intarnţionali;
  4. Promovarea internă a staţiunii: organizarea unor evenimente balneare – congrese, conferinte, burse de turism, participarea la targuri interne de turism;
  5. Calitatea factorilor naturali de cură utilizaţi în staţiune, certificare, elemente de cercetare ştiinţifică a factorilor naturali, diversitatea factorilor naturali utilizaţi;
  6. Calitatea serviciilor turistice şi medicale din cadrul staţiunii, nivelul de calificare a resurselor umane, prezenţa animatorilor de staţiune, necesar personal;
  7. Strategii de dezvoltare a staţiunii identificate prin planuri ale autorităţilor locale şi ale operatorilor din staţiunea balneară analizată ;
  8. Nivelul investiţiilor în baze de tratament şi unităţi de cazare la nivelul staţiunii, numarul locurilor de cazare din statiune, gradul de ocupare al locurilor de cazare;
  9. Disponibilitate la dialog a factorilor de decizie locali şi a investitorilor / operatorilor economici din staţiune, participarea la Congresul National de Balneologie, comunicarea cu Asociatia Romana de Balneologie;
  10. Premii ştiinţifice, medalii, menţionări ale staţiunii în documente ale autorităţilor centrale, vizibilitate a nivelului de excelenţă al staţiunii balneare.

Informațiile au fost preluate de pe site-ul bioclima.ro iar topul a fost prezentat în cadrul Congresului Național de Balneologie.

De luna viitoare as invata engleza daca as avea timp…

Te-ai gândit vreodată să înveți limba mandarină? Este cea mai vorbită limbă din lume! Dar engleza? Da, fiecare dintre noi, cei care nu știm engleza sau nu o știm atât de bine precum ne-am dori ne gândim să încercăm să ne îmbunătățim nivelul acestei limbi atât de comună în Europa dar și pe restul continentelor. Doar că ba n-avem timp, ba nu știm unde găsim un profesor bun, un manual bun, ba avem un profesor bun dar se afla prea departe de noi. Și zi după zi ne spunem că învăț engleza de luna viitoare, de anotimpul viitor sau de…anul viitor.

Cele mai noi estimări arată că mai bine de 1 miliard din populația globului vorbește limba engleză aceasta este cea mai vorbită limbă din Uniunea Europeană iar la nivel de planetă, 53 de state o au ca și limbă oficială.

O limbă străină cunoscută și cu atât mai mult engleza o să îți deschidă alte uși. Dacă ești pasionat de călătorii, limba engleză îți va fi de un mare ajutor. Dacă vorbești limba engleză îți poți găsi un loc de muncă mai bun și mai bine plătit în România dar mai ales te poate ajuta în aplicarea la un job dincolo de hotarele țării.

Era o zi de vară, plecam cu prietena mea de la muncă spre casă când i-am spus despre ocazia de a lucra în străinătate. Aveam un prieten care locuia în Olanda și se gândise să îmi propună să îmi încerc norocul în vest. Suna foarte bine. Era cineva care deja locuia acolo de câțiva ani și se oferea să mă ajute în căutarea jobului și a chiriei. Ba chiar plănuiam frumos lucrurile. Un an îl petreceam acomodându-mă iar de anul următor poate mă înscriam și la un masterat acolo. Era o singură problemă. Hmmm limba. Și nu olandeza aceea atât de dificilă. Ci engleza. In Olanda 89% din populație este vorbitoare de engleză. Se părea că eu nu eram una din acele persoane 🙂 In București eram venită de curând, profesor bun de la care să iau meditații de engleză nu cunoșteam, munca îmi ocupa mare parte a zilei și nu aveam timp de pregătiri prin cine știe ce colț de București.

De atunci au trecut câțiva ani iar de curând am descoperit cursurile de engleză ale celor de English for All.

Engleza pentru toți se adresează nouă, persoanelor care nu au timp, au nevoie de flexibilitate în ceea ce privește timpul dedicat învățării limbii străine, celor care avem joburi ori copii. Modalitățile de învățare ale limbii engleze sunt diferite, de la cele individuale, de câte 2 persoane, dar și engleză online pe skype sau pe platformă de elearning. Astfel, ai posibilitate să înveți engleza de acasă. Ai nevoie de un calculator și poți învăța engleza când ai timp. Dimineața, în pauza de prânz, seara sau chiar după miezul nopții. In funcție de programul tău.

De asemenea accesând site-ul lor îți poți testa gratuit nivelul de engleză tocmai pentru a ști de unde pleci și care este cursul care ții se potrivește. 

Sperând că v-am trezit curiozitatea vă invit să vizitați și voi site-ul și blogul Profei de Engleză și să descoperiți cum puteți învăța engleza zâmbind. Pentru că…spune Petruța, ea pleacă de la ideea că indiferent de timpul disponibil și locul în care ne aflăm, nu există persoană care să nu poată învăța engleza.

Postarea a fost scrisă pentru ediția de primăvară a SuperBlog dar cu siguranță mă voi înscrie și eu la unul din cursuri. Căci poate Olanda nu mai este cea mai bună alegere dar nu se știe ce întrebuințare voi găsi unei limbi atât de folosite ca engleza.

English-3

 

Cum fac fata unei zile in Bucuresti?

M-am mutat aici în urmă cu 2 ani. Inainte stătusem 25 de ani într-un mic oraș de provincie unde singura preocupare era învățatul. Să fac piața, să spăl, calc, pregătesc masa, niciuna nu intra în atribuțiile mele. Job n-aveam. Ne descurcam eu împreună cu mama. 

După primul sfert de secol am hotărât să îmi aleg ca prim job unul de vară. In orașul meu preferat. Sibiul. Cum sunt ardelenii? Și sibienii în general? Exact cum se spune, exact cum îi vedeți la televizor, exact cum vă imaginați. Oameni calmi, atenți cu ceilalți, înceți uneori, tăcuți sau cel puțin vorbesc atunci când e cazul. Nu o să vedeți prea des ardelean care fuge după autobuz. Știe că o să vină altul. 🙂 

Și apoi m-am mutat în București. Nu se compară cu nimic ceea ce am găsit aici. Nebunie, agitație, cerințe exagerate. Toată lumea fuge, toată lumea se împinge.

Iar viața mea…s-a schimbat. 

Acum, după 2 ani de când m-am mutat mă trezesc în continuare la 6. Dar spre deosebire de momentele când eram acasă, aici încep munca la 8. Locuiesc aproape de capăt de linie și lucrez…la celălalt capăt de linie al…magistralei albastre. Să lucrezi în Pipera. Știți ce presupune lucrul acesta? Să ajungi deja obosit la muncă. Lumea te-a împins, te-a călcat pe picioare, ai avut „norocul” de a asculta și copii țipând în brațele părinților atunci când au luat metroul spre grădiniță. Aaa și probabil ai prins loc în picioare. Dacă l-ai prins.

La coborâre e la fel de greu ca la urcarea în metrou. O mare de lume care încearcă să își facă loc spre ieșire. Iar odată ieșiți alte grupuri întinse pe metri buni. Unul la patiserii și alții la magazinele ori aparatele de cafea.

In rest primele două zile ale săptămânii sunt pline. Cel mai mare volum de muncă. Cele mai multe ore petrecute la muncă. Și, în cele 11 ore, vorbești cu tot felul de persoane, încerci să le ajuți, trimiți emailuri, răspunzi la altele. 

Pe lângă aceste ore petrecute la muncă, pe lângă nebunia de la metrou, mai ai și propria viață. In care te ocupi de ceea ce îți place sau ceea ce ai nevoie pentru sufletul tău. Ai o relație de care trebuie să te ocupi, ai prieteni pe care îi asculți când le e greu sau îi ajuți (căci de-aia sunteți prieteni). In unele zile merg la un curs pentru a învăța o limbă străină iar în altele fac voluntariat ori merg la sală. Trebuie să și arătăm bine, nu-i așa? Să nu mai vorbim de faptul că trebuie să fac piața. Lucrul acesta presupunând vizite la supermarket, la piața propriu-zisă și în general în malluri.

Deseori mă întreabă lumea care este secretul de-s atât de fresh. Cu zâmbetul pe buze. Să îmi placă atât de mult locul de muncă. CUM E POSIBIL SĂ NU OBOSEȘTI NICIODATĂ?

SECRETUL nu este de fapt un secret. Dar dacă tot îl numim secret, acesta se află la muncă. Unde găsesc lucrurile de care este nevoie pentru a avea zile fericite.

Dacă la început ne era asigurată nevoia de a consuma lichide firma noastră având contract cu La Fântâna, care ne furniza apă la birou, în ultimul timp adevăratul secret este cafeaua Kafune .

La Fântâna se află în fruntea furnizorilor de servicii în ceea ce privește aprovizionarea cu apă și cafea pentru companii.

Apa La Fântâna este extrasă și adusă din Serbia dintr-o regiune muntoasă departe de poluare și aglomerații urbane. 

sticle pet pe fond alb impreuna

Astfel, apa și cafeaua sunt acel duo care mă ajută să fac față și să mă bucur de fiecare zi.

LFA_pachet_Kafune_sat_on_white.png

Articolul a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Tu? Cum faci față provocării de a locui într-un oraș mare?

erou

 

 

Martisoare care inving autismul

In urmă cu două săptămâni, într-o zi de duminică în jurul prânzului am pornit să văd despre ce este vorba în cadrul atelierului de mărțișoare hand made de la Asociația Invingem Autismul.

Cu o zi înainte colindasem orașul pentru șabloane și fetru căci nepricepându-mă la astfel de lucruri m-am gândit că nu-i frumos să le folosesc oamenilor materialul și să mai iasă și ceva oribil pe deasupra.

Așa am descoperit un magazin foarte interesant la 2 stații de Romană, pe Calea Griviței.

In ceea ce privește această asociație, o descoperisem în urmă cu ceva ani. Intr-unul din acele momente în care cauți una pe internet și găsești cu totul altceva. Pe vremea aceea nu eram mutată în București. După ceva timp, când deja locuiam în București, mi-a trecut prin minte să văd unde ar avea sediul. Și surpriză. Se afla la mai puțin de 10 minute de mers pe jos de casa mea. Deseori am vrut să merg, să deschid ușa și să întreb dacă așa, fără studii în acest sens dar cu optimism, energie și voie bună aș putea să ajut. Pe cineva, oricine, pe cineva care își dorește un partener de joacă poate???

Insă am avut o perioadă nebună. Cu multă muncă, momente în care mijlocul meu preferat de transport era tramvaiul 1 până la Obor, apoi perioada de 2 luni în care am adorat vestul capitalei și călătoriile pe A1. Iar apoi dorința de a munci cât mai mult și a strânge bani pentru mutări sau călătorii.

Asta până în februarie. Când, pe pagina asociației văd anunțul despre care povesteam la început de postare. Workshopul de mărțișoare handmade. 

Am considerat-o o șansă de a cunoaște persoane noi, de a mă relaxa, de a ajuta puțin niște copii (banii strânși din vânzarea mărțișoarelor au fost folosiți pentru reamenajarea spatiului de joaca din centrul Invingem Autismul). Povesteam în altă postare faptul că acei copii sunt AI CUIVA. Nu-s abandonați ori orifani însă sunt copii și cu siguranță își doresc un loc în care să se poată juca, să aibă tot sprijinul și confortul. Un loc nou. 

Ajungând acolo mi-am amintit de grădinița la care am fost eu. Nu, nu arăta așa grădinița și clar spațiul era mult mai mic dar la acel loc m-a dus gândul. O senzație foarte drăguță dealtfel. 

Muzica…muzica m-a dus cu gândul la povestea cu filmul franțuzesc văzut la Cinema Trivale. In care eram singura spectatoare într-o sală imensă. Așa și muzica. Fie era un playlist anume, fie melodiile se succedau însă erau atât de pe gustul meu!! Mi-ar plăcea să am și eu acel playlist (în caz că citește cineva important postarea 🙂 ) Și cum mă gândeam eu la multe și diverse începe să cânte formația IMAGINE DRAGONS. 🙂

In fine, ca și concluzie mi-a plăcut foarte mult acolo. Atmosfera, ceea ce am făcut, faptul că am putut ajuta atât cât m-am descurcat, emoțiile avute. 

Și, ca în poveste, pentru că a fost un eveniment de poveste, în prima repriză de „mărțișorit” au fost create 1001 de mărțișoare.

 

Ce fac cand nu lucrez

Postarea de astăzi este despre mine. Despre ce fac când nu sunt la muncă, ce fac în pauzele de la muncă, ce fac în general. 

M-am gândit astăzi destul de mult la această postare și la faptul că este una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea. In general sunt optimistă și îmi place să consider că fiecare zi a mea e minunată însă acum, pe toate planurile îmi merge…atât de bine!!

Să vă povestesc întâi ce fac când nu sunt la muncă. Ar putea să pară că nu prea am ce face. 2 zile pe săptămână lucrez 10 h30 la care se adaugă cel puțin 2 drumul dus-întors. Apoi 3 zile cu 8 h 30 (+2 drumul) și weekenduri – uneori lucrez sâmbăta sau duminica. Dar…îmi place. Și de fapt am timp de multe lucruri. In principiu par poate plictisitoare, ciudate, obișnuite. Dar mie îmi plac atât de mult!!!

Păi…

In weekenduri merg la Cărturești. Acolo, în Centrul Vechi. De câțiva ani de când lucrez nu îmi place să susțin pirateria. Fie că este vorba de filme, muzică sau cărți. Știu că nu e frumos să merg acolo și să citesc o carte când, de fapt, o pot cumpăra. De fapt atunci când o carte mă impresionează mult o cumpăr. Dar, sunt și momente în care mă așez pe un scaun și citesc. Până la urmă…e spațiu, e cald, e wireless, e muzică, e Cărturești. Imi place mult acolo.

Văd filme franțuzești. Am început să merg la Cinema Elvira Popescu. Se află pe Bulevardul Dacia și au filme…franțuzești. Prețurile sunt asemănătoare cu cele din mall-uri (de fapt ceva mai mici) iar filmele…mișto.:)

Merg la sală. Pentru o persoană care stă în zona Apărătorii Patriei-Piața Sudului și un tip care stă la Gorjului, lucrează în zona Cișmigiu și mai trece și pe la Universitate, a fost greu la început să găsim o sală care să ne mulțumească. Și-apoi am venit eu cu idee pe care o am demult. O sală de la Piața Sudului foarte mișto. Merg de 2 ori la sală (acum pentru că-s și foarte răcită) dar pe viitor voi merge de 4 sau măcar de 3 ori.

Invăț engleză. Nu am dorit în mod deosebit vreodată să o învăț. Dar acum aproape 2 ani am ratat ocazia unui viitor mai bun tocmai pentru că nu știam limba atât de bine cum îmi doream. Acum o învăț …nu știu dacă pentru a mai pleca în altă țară. O învăț pentru că e ENGLEZĂ. Și pentru că oricât de mult îmi place franceza…tot engleza rămâne baza încă.

Ajut. In oraș la mine sunt 2 copii cu o mică…problemă. Când zic copii mă refer că-s copiii cuiva. Căci altfel ambii sunt mai mari ca vârstă decât mine. De fapt nu îmi place să o numesc problemă, nu e nici handicap. Pur și simplu poate s-au născut așa sau poate un vaccin le-a schimbat viața. Ințeleg că pentru boala lor nu există o certitudine – de unde și de ce au luat-o – o au pur și simplu. Când eram mică mă emoționau, nu știam cum să reacționez, mă întristau. Mi-ar fi plăcut să mă joc cu ei pentru că…nu se joacă și cu ei nimeni. Sunt singuri. Dar nu știam cum să o fac. Sunt ei. Sunt singuri (adică au părinți. Care îi iubesc foarte mult, bineînțeles). Acum 2 ani găsisem 3 organizații din București care încearcă să le ofere o viață mai roz și mi-am dorit să mă alătur ca voluntar. Numai că nu mai eram sigură la acel moment dacă vreau să fac lucrurile respective pentru EI sau pentru MINE. Acum, 2 ani mai târziu, îmi doresc în continuare să ajut. Lucru pe care urmează să îl și fac.

Oameni. Nu am fost niciodată foarte prietenoasă. Dar am o viață minunată și datorită oamenilor cu, care interacționez. Lucrând alături de o echipă ce numără în jur de 100 de persoane, existând persoane de vârste diferite și comportamente diferite, sunt câteva care-mi sunt dragi. Și așa realizezi că deși cu Ana C. ești prietenă de pe vremea când tu habar n-aveai de nimic și la fiecare 30 de secunde întrebai ceva ce era simplu, de acum mai bine de un an, acum te împrietenești și cu pitica aia careia îi spuneai mai ieri FATĂ, E BĂRBATUL PERFECT, ȘTII CE E AIA PERFECT? INTREABĂ PE X DACĂ NU AȘA E. Și ea întreabă la rândul ei și primște răspuns: NU, NU E! Sau Venera care se miră că pleacă înaintea mea de la muncă. Sau Cati, Cristina, Gilda. Sau Adriana care a fost „vecina mea” și îmi pare rău că a plecat și o să îmi fie dor de ea. Nicoleta care încearcă să nu greșească ceva și îmi mai cere sfaturi. Sau fata nou angajată. Nici măcar nu îi mai știu numele. M-a auzit vorbind despre sala și mi-a povestit că și ea mergea la aceeași. Ne-am pus pe povestit de parcă suntem prietene de mult timp. Și Tatiana și doamna Mariana. Știu că ele nu îmi citesc blogul dar sunt minunate. Sau…cea mai frumoasă fată. Am vrut de 2 ori să îi dedic o postare. Nu o să îi da numele. Dar e superbă. Mama spune că seamănă cu Grace de Monaco. Și asta e o calitate, bineînțeles. E…atât de frumoasă. Mi-a plăcut din prima zi. Asta întâmplându-se imediat după ce am împlinit 27 de ani. 🙂 Îmi place fata pe care, acum 1 an, când am cunoscut-o reușea să stea cu piciorul pe scaun. Il ținea cumva pe sub ea și mă întrebam: CUM POATE SĂ FIE ATÂT DE SLABĂ și mică???

happy1

Mai sunt apoi oamenii din afara jobului. George. De la Orange. Nu ținem legătura dar e …genial. Cristi. Care nu mă cunoaște așa cum sunt. Imi știe parte dubioasă. In care sunt rea, răzbunătoare, vulgară. De fapt sunt mult mai mult de-atât. E omul care mă știe cât de direct pot să vorbesc, cât de ușor pot face tot felul de tâmpenii. E Ioana, verișoara mea. Nu am avut nevoie în mod neapărat de ajutor. Dar cred că oricând când aș avea nevoie m-ar ajuta cu mare plăcere. 

Și e Andrei. Andrei m-a ajutat când am venit în București. Cândva m-am întrebat dacă de fapt m-a ajutat pe mine sau pe el. Când eram rea spuneam că pe el. De fapt cred că n-a stat să se gândească. A avut ocazia să mă ajute, a vrut să o facă și…a făcut-o. Acum ceva timp circulau niște nenorociți care se ocupau de înșelătorii. Ii sunau pe oamenii în vârstă spunându-le că fiul lor a dat cu mașina peste cineva, îl îmbârligau, aveau sufiente informații despre familia în cauză, modificau pe calculator vocea persoanei în cauză și îți cereau sute de milioane ca să nu îți ajungă copilul la închisoare. Și un membru al familiei mele a pățit așa ceva. Andrei…Andrei e ajutorul meu. Pentru a nu i se întâmpla mamei așa ceva.

Andrei este omul care avea 1000 de motive să se supere pe mine și nu a făcut-o. Poate pentru că nu i-a păsat. Poate pentru că a ignorat. Dar, de ceva timp m-am schimbat. Sunt directă, sunt deschisă – ar spune mulți. Am tupeu și sunt vulgară. Între acești oameni Andrei este singurul care nu vede asta. El știe că-s copil cuminte, inocent, drăguț. El știe ce și cum sunt. Și nimic nu poate schimba asta (nimic în afară de bunii lui prieteni atunci când sunt în zonă – asta e gluma noastră veche). E omul care atunci când comentariile și lucrurile urâte îmi sunt aruncate în față, râde. Râde de fraierul care comentează aiurea. Știe că ĂLA e un frustrat. Că eu sunt…așa cum m-a cunoscut.:)

Sunt fericită pentru lucrurile minunate care se întâmplă uneori. A fost prin octombrie o seară superbă. Am fost acasă și am ieșit cu un prieten pe care nu îl mai văzusem demult. Ne-am plimbat cu mașina. Mult. 50 de km dus și 50 întors. Am râs, am glumit, am făcut complimente, am fost razna. Și apoi am oprit la munte. Era trecut de ora 23 și ne-am uitat la stele. Nu e un om romantic. Nu îmi plac oamenii romantici. E …neromantic incurabil. Dar ne știm de la început de liceu. Și face uneori lucruri frumoase. Foarte rar. Dar să mă scoată cineva la ora aia din casă pentru a admira la munte stelele e…superb. 

Ce mai fac când nu lucrez? 

Păi mă ocup de AVON. Da, sunt reprezentant. Imi place la nebunie, fac calcule, car produse, lipesc prețuri. Afacerea asta cu AVON îmi aduce și ceva bani în plus dar mă și apropie de oameni. Da, nu-s prietenoasă, așa cum spuneam. Dar de când sunt reprezentant și am motiv să intru în vorbă cu niște colegi cărora în primul an la job nu le adresasem niciun cuvânt, totul e mult mai roz 🙂 

Joc Farmville. Știu, să-mi fie rușine. Pot să fac ceva mai interesant. Mie îmi ziceți? Joc din anul 3 de Jurnalism – asta se întâmpla acum 8 ani. Și am jucat cu o singură pauză. De 1 an. Atât. E ca un drog. Și nu pot să nu joc. La început îmi plăcea mai mult Treasure Isle dar după 2 ani l-au scos. Așa că am rămas cu Farmville.

Mă joc…cu puzzleuri. Da, e un domn care obișnuiește să îmi scrie comentarii vulgare pe la postări. In principiu, știindu-mă că nu-s o persoană care ține lucruri pentru ea ci le împărtășeste în stânga și  în dreapta pe toate, s-a gândit că nu o să realizez cine e EL. De fapt, am învățat să nu mai spun totul în gura mare. El e un frustrat pe care îl macină faptul că nu am avut o relație. Și oricâte indicii îmi lasă pentru a mă gândi că e persoana care vorbește cu făcui mâncai mersei fusei …și oricâte ip-uri de Ștefănești își pune la comentarii…degeaba se dă cine nu poate să fie. Situația e amuzantă. La fiecare comentariu râd la muncă alături de Ana de mă prăpădesc. Așa că, dragule, îți mulțumesc. Iar dacă vreodată o să fiu tristă iar tu vei crede că un comentariu mă va întrista și mai mult, o să îl sun pe Andrei. Care o să mă asigure că eu sunt tipa pe care o știe el. Nu pe care crezi tu că o știi!:)

happy

Se cauta jucator de tenis

Sau cum nu mai voiam să plec astăzi de la sală. 

In urmă cu mai mulți ani am văzut o poză cu un jucător de tenis. Un om al cărui hobby este tenisul și nu un jucător care are din tenis, pe lângă hobby, o meserie. 

Câțiva ani mai târziu, în primăvara lui 2014 eram în parcul din Pucioasa și m-am întrebat. Oare cea mai bună parte a unui jucător de tenis sunt mâinile? In poză…așa părea…

DAR:

In Ajun de Sfântul Andrei când pare-se că-ți visezi ursitul…am visat un jucător de tenis. E jucător în timpul liber. Și la muncă. Nu știu cum de-am vizat fix așa ceva. Mai în glumă, mai în serios, m-am amuzat la muncă împreună cu fetele. Am început să ne spunem părerea. Dacă e frumos, dacă nu. (DA. E!!!!)

2 săptămâni mai târziu cu papornițele mă întorceam de acasă. Veneam spre București cu mâncare, reviste, dulciuri, fructe, haine și câte și mai câte. Trebuia să ajung repede acasă pentru a lăsa lucrurile și să am și timp să mă întorc până în Centrul Vechi. Că-și lansa un tenismen cartea. M-am grăbit prea rău. Sau … prea încet. Am urcat în mijlocul de transport nepotrivit, n-am bifat cardul de călătorii și surpriză. 50 de lei în minus amendă. Am plâns. Tot drumul până acasă. Mi-am dat cu tone de apă rece pentru a arăta cât de cât ok – lucru ce nu s-a întâmplat – și repede în centru. 

Am cumpărat cartea, am luat autograful și…iar discuții alături de colege. Nu doar că visasem un tenismen de Sfântul Andrei, luasem și un autograf de la unul.

Astăzi…mă gândeam la mersul la sală ca la ceva plictisitor. Am mai fost de 3 ori în București (în 2 ani și ceva de când sunt aici:) ) la sală. Plecam după 30 de minute. Probabil așa avea să fie și acum. Intru în sală. Fiecare bandă de alergat avea în față câte un televizor. Frumos. Cel la care m-am așezat era dat pe Digi Sport 1. Nu apucasem foarte bine să văd ce era pe respectivul post. Imediat…pauză. Exact când m-am pus eu pe alergat. Dar ceva m-a făcut să nu schimb postul. Oricum era…TENIS. Am descoperit că postul are foarte puțină publicitate. Iar tenisul…era la dublu masculin. Juca România. Același tenismen. 🙂

Am mers pe banda aia de m-a luat naiba. Niciodată n-am mers atât. Deh. Coincidență. Frumoasă:)

Nu e roz. E verde, portocalie, mov, galbena

Când eram acasă jucam Farmville. De la 6 dimineața până la 12 noaptea. Zi de zi. An de an:) Unii beau, alții fumează, alții fac cine mai știe ce. Asta era obsesia, viciul și hobby-ul meu. Mâncam jucându-mă, mă uitam la filme în timp ce mă jucam…Eram toată un zâmbet. Cine n-ar fi dacă asta s-ar întâmpla să îi ocupe toată ziua???

La Sibiu apoi zâmbeam toată ziua. Era orașul meu preferat. Și nimic în acel loc nu m-ar putea întrista. 

La București…știu că era o dimineață de luni. Lucram de la o firmă de telefonie. Mă întâlnisem la metrou cu un coleg care abia mergea de somn. Eu radiam, țopăiam, vorbeam o grămadă. S-a uitat la mine mirat și a întrebat dacă-s dependentă de cafea. Câte căni ai băut de dimineață de ai atâta energie? m-a întreabat.

I-am spus că nu beau cafea. Niciodată. Dar că am energie. Intotdeauna. Mi-a spus că n-a mai văzut o astfel de persoană. Mi-a spus că lunea la 7.30 NIMENI nu are energia mea. Nici măcar oamenii care beau muuultă cafea. 

Apoi, într-o altă dimineață de vineri mi-a spus același lucru. Bine, el era pe genul club/hip-hop. Știa că eu nu ies în cluburi așa că presupusese totuși că-n weekend mă odihnesc de-s așa fresh lunea dar…vineri? Cum eram atât de plină de energie și vinerea?

Așa-s eu. Plină de viață, râd mereu și mult. Din tot sufletul. Pot să dorm de la ora 23 la 7 a doua zi. Sau de la 5 dimineața până la 7 – 2 ore mai târziu. Aceeași energie o am. Pentru că știu să strâng lucrurile pozitive.

Mă înconjor de culori. Haine colorate, machiaj colorat. Camera mea e un turcoaz aprins și am fluturi albaștrii cu sclipici lipiti pe pereți. Totul pentru mine e CULOARE. Am învățat să apreciez mai mult lucrurile care mă fac fericită și să nu îmi mai pese de lucrurile urâte sau negative. In fiecare lucru mai puțin plăcut găsesc câte ceva foarte amuzant. Din fiecare moment petrecut cu oameni dragi aleg ceva – un anumit gest, lucru sau cuvânt pentru sertărașul cu lucruri frumoase. Le înmagazinez iar la nevoie apelez la memorie. Memoria mea de elefant 🙂

Și pentru că povesteam că sfârșitul de an a fost puțin mai dificil și m-am cam enervat, o să vă spun și că această primă săptămână a continuat puțin în același mod. Până azi când am realizat că nu trebuie să mă gândesc la faptul că trebuie să renunț la niște dorințe pe care le aveam, niște povești în care mă vedeam cumpărând flori, purtând fustă, locuind în mansardă sau într-un apartament șmecher. Ultima oară când am exclamat extaziată WOW CE APARTAMENT/GARSONIERĂ MIȘTO!!! a fost când am aflat că intrai în cameră apoi, urcai din cameră niște trepte iar sus era un pat. Atât. Patul. Și din el aveaio imagine asupra întregii camere. Iar dușul. Vaaai cum arăta dușul!!! Țin minte comentariul meu: VREAU ȘI EU ÎN ACEA ȚARĂ! Dar aflasem că respectivul chiriaș se mutase. (Ionuuuuuț am auzit că ai avut o garsonieră superbă!)

Da, trebuie să modific ceva lucruri în viața mea. Dar nu mă plâng. Pentru că am niște oameni carora le sunt atât de dragă încât oricât aș displăcea cuiva…nu poate compensa lucrurile drăguțe pe care mi le oferă oamenii speciali. 

Și pentru că tot povesteam de culori, în urmă cu un an jumătate am cumpărat din Olanda o vedere. Am vrut să i-o trimit profesoarei mele preferate. Dar apoi mi s-a părut prea colorată pentru o persoană atât de sobră și seri0asă precum profa mea.

Acum, un an jumătate mai târziu respectiva felicitare a ajuns la mine. E motivul meu acea felicitare.

Motivul de a zâmbi.

De a mă bucura.

De a îmi începe zilele în cel mai frumos mod și de a le încheia fericită

 E …culoarea care îmi amintește de lucrurile frumoase din viața mea.

Nu e roz. Poate nici nu am o viață roz. Pentru că a avea totul în jurul meu ROZ m-ar putea plictisi la un moment. Cine ar dori să vadă totul în roz?  E verde, portocalie, mov, galbena. Fiecare culoare reprezintă o emoție.

poza-profil

Imi amintește că există oameni care mă ajută. Cu localizări de semnal, cu sfaturi, cu o plimbare prin București de la Victoriei până la Apărătorii Patriei pe jos, oameni care mă ascultă (vorbind 10 ore fără să mă mai opresc), oameni care merg cu mine prin blocuri să ciocănim la uși și apoi să fugim, oameni care merg în locații dubioase și în principal de care n-a auzit nimeni (nah! A auzit careva de Trestieni, județul Giurgiu??? Eram sigură că nu!!) oameni în fața cărora mă prostesc, strâmb sau știu eu ce mai fac iar ei…ei sunt acolo. Și le e drag de mine!