Cum călătorim noaptea ieftin în București?

Ești tânăr și nu îți permiți să plătești în fiecare noapte în care vrei să ieși în oraș – 15-20 de lei pe taxiul care te-ar duce până acasă? O soluție e să ieși de fiecare dată numai cu prieteni care stau în aceeași zonă ca și tine. Sau a căror locuință e în drum spre a ta. Ați putea împărți costurile. Sau ați putea petrece până în zori că deh, ești tănâr. Și astea sunt cele mai frumoase momente. Să admiri apusul zilei de astăzi și răsăritul zilei de mâine. Căci la 5 dimineața mijloacele de transport din București își încep programul

SAU…

Cum facem dacă vrei să ajungi la ora 2-3 noaptea acasă? Și dacă prietenii tăi locuiesc unul în Berceni, unul în Vitan, unul la 1 Decembrie, iar altul în Drumul Taberei pe când tu în Bucureștii Noi?

An de an tineretul capitalei dorește metrou. Metrou care să circule noaptea. Tineretul vrea să se distreze și să dea acei 15 lei în plus pe distracție și nu pe taxiul până acasă. Tineretul (și nu numai) vrea transport ieftin. Noaptea!

Bucureștiul are câteva linii speciale, de noapte, sub formă de autobuze care te pot duce  până acasă cam indiferent de zona în care locuiești. 

Poate nu este întotdeauna cea mai bună alegere. Aveam o cunoștință care prezenta oripilată dezavantajele RATB-ului comparativ cu METROREX-ul. Căci la metrou nu intră așa orice neavenit, orice urât mirositor sau hoț de buzunare. Pentru metrou trebuie să ai bilet. In RATB merge și fără – spunea ea. Da, cu siguranță merge și fără, cu siguranță metroul este mai curat dar astăzi prezint liniile de noapte ale RATB ca alternativă.

Trebuie să știți următoarele:

PREȚUL. Este același pe care îl plătiți și pe timp de zi. In plus: dacă aveți abonament pentru toate liniile puteți să îl folosiți și pe  timp de noapte. Dacă aveți abonament pe o linie sau două, este valabil și noaptea dar strict pe aceleași 1-2 rute.

Dacă de obicei circuli cu metroul sau mașina personală și nu ai călătorii/abonament, este deschis centrul de reîncărcare de la Unirii – zona Hotel Horoscop, Unirii1. Programul este între 22.30-6.00.

Dacă vă gândiți că e noapte iar controlul dorme noaptea, cel mai probabil așa este. Insă CINEVA nu doarme. Este vorba de șoferul autobuzului. Noaptea el devine, pe lângă șofer și controlor. Și să nu vă mire dacă primiți amendă pentru nevalidarea călătoriei:)

Accesul se realizează pe la linia 1.

ratb

Aceasta este harta traseelor speciale, de noapte. In general sunt 2 sau 3 curse pentru fiecare dintre trasee. Ceea ce mi se pare suficient. Pentru detaliere și orele la care aceste mijloace de transport circulă, găsiți informații pe site-ul RATB .

Personal nu am circulat niciodată pe timp de noapte cu RATB-ul în România. Am făcut-o în schimb de câteva ori în Franța. Ce-i drept atmosfera era destul de diferită în comparație cu timpul zilei. Dar…este și aceasta o alternativă.

Voi ați călătorit noaptea în București cu RATB-ul?

noapte

Turismul balnear în România – Topul stațiunilor balneare

Așa-i că ați auzit cel puțin odată propoziția Turismul balnear din România a ajuns în paragină? ori Eheeee pe vremea mea, nepoate, mergeam la băi. Era frumos, curat, minunat. Acum nu mai e nimic. Clădirile sunt lăsate de izbeliște, turiștii nu mai vin, de investit nu mai investește nimeni? Cred că fiecare dintre noi a auzit pe la televizor, radio ori a citit în ziar despre cum s-a ajuns. Și despre Felix și despre Herculane și toate celelalte stațiuni.

Personal vă pot povesti despre 2 dintre stațiuni. Ocna Sibiu și despre nordul județului Argeș – stațiunile Călimănești-Căciulata.  

Intreabă-mă la orice oră din zi sau noapte ce loc din România aleg din punct de vedere al peisajului și o să aleg Valea Oltului 🙂 E locul meu preferat din România iar stațiunile Călimănești și Căciulata sunt amplasate exact acolo. In urmă cu 3 ani am locuit în Sibiu și preferam să aleg traseul Târgoviște-Pitești-Rm Vâlcea-Călimănești-Sibiu. Nu am văzzut nici măcar un hotel în paragină. Mi s-a părut o stațiune curată, cu unități de primire foarte…primitoare și cu un peisaj minunat așa cum spuneam. 

Ocna Sibiului a fost o stațiune în care am și profitat de ceea ce oferă. Stațiunea se află la 20 de minute de mers cu trenul și este formată din mai multe lacuri sărate, fiecare având o anumită concentrație. Unii o mai numesc Litoralul Ardealului și personal da, aș alege-o în schimbul Mării Negre. Faptul că am mers cu trenul nu mi-a permis să văd cât de multe locuri de cazare sunt, nu mi se pare o stațiune atât de mare și cu un asemenea renume precum Herculane sau Felix însă după modernizarea din urmă cu ceva ani, arată interesant. Plus că, pe lângă lacurile sărate există și lacuri cu nămol. Mda, lumea încerca să mă convingă să renunț la…colac deoarece apa este suficient de sărată încât să nu mă înec dar nu am fost convinsă 🙂 

Nu o să spun că pentru o persoană care preferă luxul este cea mai bună alegere însă este  o bună alegere pentru cei cărora le place plaja, soarele, bronzul, apa, liniștea și relaxarea. Cât privește salinitatea – aceasta pornește de la câteva zeci de grame de sare/l până la peste 300 gr/litru.

Atestarea documentară este din jurul anului 1200 deși zona a fost locuită de pe vremea dacilor. Vă postez și câteva poze de pe site-ul Lacuri Ocna Sibiu

Dincolo de aceste 2 stațiuni, Asociația Română de Balneologie a prezentat topul celor mai primitoare stațiuni din România. La baza acestui top au stat 10 criterii. Fiecare criteriu a putut fi notat cu valori între 1 și 10. Așadar maximul posibil care era posibil a fi obținut de o stațiune balneară putea să fie de 100 puncte.

Cel mai mare punctaj a fost, din păcate, de 65 de puncte, câștigătoare fiind stațiunea Techirghiol. Aceasta este urmată de Băile Tușnad (60), Govora (55), Călimănești-Căciulata (54), Covasna (53), Băile Felix (52), Sovata (51), Turda (50). Mai jos aveți și restul de 22 de stațiuni care compun topul celor mai primitoare stațiuni balneare din România. 

descărcare

In ceea ce privește cele 10 criterii, care au compus nota finală, acestea au fost

  1. Accesibilitate, infrastructura, patrimoniu public, management urbanistic;
  2. Structuri de educaţie şi cercetare ştiinţifică aflate în legătură cu centre universitare, existenţa unui nucleu de cercetare – lucrari stiintifice;
  3. Promovare externă a staţiunii: spoturi, situri web în limba engleză, participarea la targuri si congrese internaţionale, articole ştiinţifice în limba engleză, legaturi externe, prezenţa unor tour-operatori intarnţionali;
  4. Promovarea internă a staţiunii: organizarea unor evenimente balneare – congrese, conferinte, burse de turism, participarea la targuri interne de turism;
  5. Calitatea factorilor naturali de cură utilizaţi în staţiune, certificare, elemente de cercetare ştiinţifică a factorilor naturali, diversitatea factorilor naturali utilizaţi;
  6. Calitatea serviciilor turistice şi medicale din cadrul staţiunii, nivelul de calificare a resurselor umane, prezenţa animatorilor de staţiune, necesar personal;
  7. Strategii de dezvoltare a staţiunii identificate prin planuri ale autorităţilor locale şi ale operatorilor din staţiunea balneară analizată ;
  8. Nivelul investiţiilor în baze de tratament şi unităţi de cazare la nivelul staţiunii, numarul locurilor de cazare din statiune, gradul de ocupare al locurilor de cazare;
  9. Disponibilitate la dialog a factorilor de decizie locali şi a investitorilor / operatorilor economici din staţiune, participarea la Congresul National de Balneologie, comunicarea cu Asociatia Romana de Balneologie;
  10. Premii ştiinţifice, medalii, menţionări ale staţiunii în documente ale autorităţilor centrale, vizibilitate a nivelului de excelenţă al staţiunii balneare.

Informațiile au fost preluate de pe site-ul bioclima.ro iar topul a fost prezentat în cadrul Congresului Național de Balneologie.

Te scot la o prajitura?

Faptul că am fost crescută printre oameni mari (vecinii mei având, toți, vârste cu mult mai mari decât a mea) și că inclusiv în familie am majoritatea rudelor de asemenea de vârste mult mai înainte, m-a făcut să fiu întrebată mai degrabă: Ați ieșit și voi la o cofetărie, să mâncați o prăjitură? în loc de Și cum a fost în club? Dansează mai bine pe hip hop sau pe latino sau…măcar dansează? Bea? Bea mult sau puțin? 

Totuși întotdeauna mi s-a părut atât de demodat să ies la cofetărie. Serios? Doar nu eram pe vremea lui Ceaușescu. 🙂 

Eram în clasa a XIIa când necunoscând orașul Târgoviște întrebată fiind de George S unde vreau să ieșim i-am zis că lângă XXL, la cofetăria de acolo. Era un spațiu care mirosea dubios, nemodernizat, cu scaune oribile și fără pic de muzică. Ulterior aveam să aflu că deși lucra la biserică, tipului îi plăcea Rockul (așa cum a lucrat la biserică, câțiva ani mai târziu a lucrat și la un post de radio axat pe rock) și cafenelele care își găsiseră locația în diverse case construite cu sute de ani în urmă, case cu arhitecturi deosebite.

Sincer, pentru mine, definiția cofetăriei este locul în care găsești amandine, savarinele, eclere și pișcoturi de șampanie. Deh. Fiecare cu nebunia lui. Dar asta înseamna pentru mine în principal COFETĂRIE. 

Iar astăzi vreau să vă povestesc despre 2 cofetării de provincie. Cu prăjituri ieftine, bune, proaspete. 

Acum 2 ani eram în Pitești. Persoana de lângă mine voia să îmi demonstreze cât de bună poate să fie 🙂 și cât de mult te poate impresiona. Inchiriase o sală de cinema 🙂 pardon, luase bilete la un film la care am fost singurii spectatori 🙂 și pentru că urma să fie o surpriză trebuia să ne ocupăm timpul până începea filmul.

Hai să mâncăm o prăjitură la cofetărie, îmi zice el.

Eu: (serios? Mă crezi nebună? Te plimbi cu mașini scumpe, te duci la hoteluri de 4 sau mai multe stele, la cele mai bune și scumpe piscine și cluburi din România dar îmi propui să mănânc o prăjitură la…cofetărieeeee?) Hmmm, nu știu ce să zic. Cofetărie sună cam…

Hai că știu eu cea mai bună cofetărie din Pitești, îmi zice. E chiar aici.

Da, cofetăria se numește UN BĂIAT ȘI O FATĂ și e în centru. In interior nu pare neapărat cine știe ce dar important e că are prăjituri foarte bune la prețuri bune de asemenea. Eu am luat o prăjitură care a costat 5 lei și nici nu am putut să o mănânc pe toată. Deci o prăjitură e suficient cât să vă săturați.

Afară însă are 5 sau 6 măsuțe din lemn cu băncuțe de o parte și de alta. Chiar mi se pare foarte drăguț. In plus și cu alte ocazii când am mers acolo m-am oprit pentru ceva dulce. 

Cei de la UN BĂIAT ȘI O FATĂ au mai multe locații, toate în județul Arges. In Câmpulung Muscel, Mioveni și Pitești. 

Cea de-a doua cofetărie se află în centrul orașului Câmpina. Se numește Cofetăria Delice iar prăjiturile sunt delicioase 🙂

Aici am mâncat în prima zi o Pădurea Neagră care costă 4.5 lei. Ce-i drept din cauza hârtiuței nu am văzut că prăjitura are și un strat alb (era o cremă ceva) – la fel ca și în cazul prăjiturii de la Pitești. Totuși așa cum cea de la Pitești mi-a plăcut, și cea din Câmpina la fel. Ba, la Câmpina avea și vișine. Nici acelea nu-mi plac de obicei însă în acest caz nu a mai rămas nimic în farfurie 🙂

A doua zi am mâncat un ecler care a costat 3.5 sau 4 lei. De asemenea foarte delicios și proaspăt. 

Pe lângă terasă au și un spațiu foarte mare înauntru. Și unele dintre cele mai confortabile canapenele pe care am stat vreodată. 🙂

 

Poate nu ajungeți neapărat prin aceste orașe dar dacă ajungeți totuși, vreodată, vă recomand să faceți și pe la aceste cofetării un popas. Sigur se găsește ceva pentru orice gust.

De luna viitoare as invata engleza daca as avea timp…

Te-ai gândit vreodată să înveți limba mandarină? Este cea mai vorbită limbă din lume! Dar engleza? Da, fiecare dintre noi, cei care nu știm engleza sau nu o știm atât de bine precum ne-am dori ne gândim să încercăm să ne îmbunătățim nivelul acestei limbi atât de comună în Europa dar și pe restul continentelor. Doar că ba n-avem timp, ba nu știm unde găsim un profesor bun, un manual bun, ba avem un profesor bun dar se afla prea departe de noi. Și zi după zi ne spunem că învăț engleza de luna viitoare, de anotimpul viitor sau de…anul viitor.

Cele mai noi estimări arată că mai bine de 1 miliard din populația globului vorbește limba engleză aceasta este cea mai vorbită limbă din Uniunea Europeană iar la nivel de planetă, 53 de state o au ca și limbă oficială.

O limbă străină cunoscută și cu atât mai mult engleza o să îți deschidă alte uși. Dacă ești pasionat de călătorii, limba engleză îți va fi de un mare ajutor. Dacă vorbești limba engleză îți poți găsi un loc de muncă mai bun și mai bine plătit în România dar mai ales te poate ajuta în aplicarea la un job dincolo de hotarele țării.

Era o zi de vară, plecam cu prietena mea de la muncă spre casă când i-am spus despre ocazia de a lucra în străinătate. Aveam un prieten care locuia în Olanda și se gândise să îmi propună să îmi încerc norocul în vest. Suna foarte bine. Era cineva care deja locuia acolo de câțiva ani și se oferea să mă ajute în căutarea jobului și a chiriei. Ba chiar plănuiam frumos lucrurile. Un an îl petreceam acomodându-mă iar de anul următor poate mă înscriam și la un masterat acolo. Era o singură problemă. Hmmm limba. Și nu olandeza aceea atât de dificilă. Ci engleza. In Olanda 89% din populație este vorbitoare de engleză. Se părea că eu nu eram una din acele persoane 🙂 In București eram venită de curând, profesor bun de la care să iau meditații de engleză nu cunoșteam, munca îmi ocupa mare parte a zilei și nu aveam timp de pregătiri prin cine știe ce colț de București.

De atunci au trecut câțiva ani iar de curând am descoperit cursurile de engleză ale celor de English for All.

Engleza pentru toți se adresează nouă, persoanelor care nu au timp, au nevoie de flexibilitate în ceea ce privește timpul dedicat învățării limbii străine, celor care avem joburi ori copii. Modalitățile de învățare ale limbii engleze sunt diferite, de la cele individuale, de câte 2 persoane, dar și engleză online pe skype sau pe platformă de elearning. Astfel, ai posibilitate să înveți engleza de acasă. Ai nevoie de un calculator și poți învăța engleza când ai timp. Dimineața, în pauza de prânz, seara sau chiar după miezul nopții. In funcție de programul tău.

De asemenea accesând site-ul lor îți poți testa gratuit nivelul de engleză tocmai pentru a ști de unde pleci și care este cursul care ții se potrivește. 

Sperând că v-am trezit curiozitatea vă invit să vizitați și voi site-ul și blogul Profei de Engleză și să descoperiți cum puteți învăța engleza zâmbind. Pentru că…spune Petruța, ea pleacă de la ideea că indiferent de timpul disponibil și locul în care ne aflăm, nu există persoană care să nu poată învăța engleza.

Postarea a fost scrisă pentru ediția de primăvară a SuperBlog dar cu siguranță mă voi înscrie și eu la unul din cursuri. Căci poate Olanda nu mai este cea mai bună alegere dar nu se știe ce întrebuințare voi găsi unei limbi atât de folosite ca engleza.

English-3

 

Amsterdam in…numere

De dimineață, tot răsfoind site-uri și bloguri care îmi plac, am găsit și un articol-ilustrație care mi s-a părut interesant. Deși datele oferite sunt din 2015 ele nu diferă foarte mult. Pentru cei care nu știu engleză o să le și traduc.

Așadar…în Amsterdam se află…

8 mori de vânt.

32 de piețe.

36 de parcuri.

44 de muzee.

23 de picturi ale lui Rembrandt…si 212 ale lui Van Gogh.

80 de poduri peste canale.

Peste 100 de canale – dacă le-am așeza unul în continuarea altuia.

Amsterdam este casă pentru 180 de naționalități diferite.

2500 de bărci locuibile.

747000 de călători care folosesc zilnic transportul în comun.

881000 de biciclete. Și da, numărul bicicletelor este mai mare decât a populației din Amsterdam.

63% dintre locuitori merg pe bicicletă în fiecare zi.

Articolul a fost preluat și tradus de pe iamsterdam.com.

ams

 

 

Unde gasesti cazare ieftina in Sibiu

In perioada în care eram cu adevărat îndrăgostită de Sibiu multă lume credea că am fost acolo, mi-a plăcut și vreau să mă mut. De fapt nu. Nu fusesem niciodată dar știam că îmi place:)

Am locuit acolo câteva luni, m-am îndrăgostit de loc, de oameni și peisaje. Sibiul este genul de oraș frumos oricând. Fie că este vorba de primăvară când totul înverzește, vară când este atât de plin de viață și turiști, toamna când sunt temperaturi tocmai potrivite pentru plimbări sau iarna când are loc atât de cunoscutul Târg de Crăciun iar procentul de ocupare a unităților turistice de primire se apropie de 100%.

Ceea ce nu am știut până vara aceasta a fost locul în care ne putem caza în Sibiu la un preț decent și condiții bune. Căci, deși am stat 3 luni acolo, niciodată nu m-am gândit să mă interesez în ceea ce privește cazările. De fapt cred că nimeni, odată ce se mută într-un oraș nou nu face asta:)

Așa că 2 ani mai târziu, vara aceasta, după 20 de locuri notate pe lista de cu Unde plecăm în concediu am ales Fieni, Sibiu și Costinești. Cel mai teamă mi-a fost de găsirea unei pensiuni în Sibiu. Și am tot amânat căutarea locului până cu 4 zile înainte de plecare când l-am pus pe EL să caute. Serios? Crezusem că nu găsești nimic atât de din scurt tocmai vara, tocmai la Sibiu.

După câteva minute primesc pe facebook un link cu o pensiune care…nu mi-a inspirat nimic bun. Știți instinctul ăla pe care-l ai uneori? La fel a fost și la mine. Și pentru că eram în timpul serviciului, n-am putut să mă uit prea atent. Pensiunea  fost găsită pe booking și…în primul rând era un preț prea mic pentru cazare (pentru un astfel de oraș și această perioadă a anului) în al doilea rând mi s-a părut amplasată într-o zonă ciudată. Am zis cu jumătate de gură bine (de fapt cu jumătate de mână) și aia a rămas. Până în ziua în care am plecat spre Sibiu. După multe certuri (ba că s-a trezit prea târziu, ba că nu se mișcă mai repede, ba că nu știu ce; după ce am realizat că de la Târgoviște spre Sibiu avem inclusiv duminica autobuz – pe Valea Oltuluuuuui 🙂 dar că până la Târgoviște nu circulă autobuzul și ne-am certat iar; după ce am luat autobuz pe cealaltă rută Fieni-Brașov și mi-a fost rău în autobuz, am ajuns la concluzia că dacă tot n-am plătit avans, să renunțăm la cazare, să rămânem în Brașov și să ne întoarcem seara acasă. El…NU. Iar ceartă).

Acum să vă povestesc. Pensiunea se numește HAPPY DAYS și mi-a plăcut unde e amplasată. Nu e în centru unde auzi mereu zumzet de turiști, ci e tocmai bine, amplasată la 10 minute de mers pe jos de centru, în apropierea Pieței Cibin (piața mea preferată din Sibiu. Intr-adevăr este singura piață la care mergeam în Sibiu, nu am grad de comparație pentru ea dar într-adevăr oferta produselor este foarte bogată)

Pentru 2 nopți, 2 persoane, am achitat 280 de lei, adică 70 de lei de persoană pe noapte – un preț foarte bun după părerea mea. 

Noi, de la gară până acolo am mers pe jos, lucru care nu a fost tocmai plăcut având în vedere că era ora 13 și era foarte cald, însă odată ajunși acolo am fost încântați de ceea ce am găsit…de îndată ce am intrat în clădire. 

In primul rând ne-a plăcut întunericul și răcoarea de la recepție:) Mie mi-au plăcut mult și bomboanele din bolul de la recepție. Cum urcam, cum coboram, luam câte o bomboană:) Am luat 2-3 dar apoi mi-era rușine să mai iau așa că îmi lua EL câte una și mi-o dădea după ce ieșeam. Eram foarte încântată:))) 

Camera a fost la etajul 1 cu un mic balconaș închis iar în rest nu am simțit lipsa vreunui lucru. Camera a fost foarte curată, cu perdele și draperii în așa fel încât turiștii să poată dormi până târziu fără să fie deranjați de soare (nu a fost cazul nostru:))) ). Internet wireless și televizor care la început ne-au dat bătăi de cap . Nu înțelegeam de ce EL poate să se conecteze iar eu nu. Și nu înțelegeam de ce nu funcționează televizorul. Răspunsul? Pentru fiecare dispozitiv pe care îl conectezi la internet este nevoie de o foaie cu o parolă oferită de pensiune iar în cameră nu am găsit nicio foaie ci aveam una singură dată de la recepție. Doamna de la parter a fost însă foarte drăguță și a spus că ne dă atâtea parole câte avem nevoie. Televizorul…deși am încercat amândoi să îl deschidem, nu știu în ce mod am încercat, doamna de la recepție a urcat ulterior cu noi și…a apăsat pe buton (pe care noi mai apăsasem de 2 ori) și surpriză…s-a aprins televizorul (Săracii oameni de la pensiune or fi crezut că habar n-avem să deschidem un televizor:))) )

Cât privește baia, întotdeauna am fost de părere că o baie spune multe lucruri despre un loc. O baie impecabilă, cu săpunuri, geluri de duș, căști de baie, uscător de păr, cabină de duș, toaletă și chiuvetă, câte 2 prosoape pentru fiecare – albe și fără pic de pată, toate impecabile de parcă erau de curând montate. Nici pic de igrasie sau alte lucruri asemănătoare. 

La un moment dat m-am gândit că ceea ce lipsește este un coș de gunoi în plus însă într-adevăr, parcă totuși nu voiam să stau cu coșul de gunoi lângă pat.

Din ceea ce am citit online sunt și păreri contra. Am citit câte ceva despre condițiile din băi – dar așa cum am spus mi s-a părut foarte curat. Am citit și despre situația cu apa. Intr-adevăr prin asta am trecut și noi. După o zi călduroasă, în care transpirasem mult și îmi petrecusem 4 ore într-un tren în care la un moment dat era un miros de-ți pica nasul, am vrut neapărat să fac un duș. Oricât am încercat să găsesc o temperatură a apei, temperatură care să mă mulțumească, nu am reușit. Fie era prea rece pentru preferințele mele, fie prea fierbinte. Același lucru l-a constatat și EL însă nu știu dacă e neapărat un minus. In principiu n-am avut o problemă cu acest lucru. 

Legat de comentariile altor persoane în ceea ce privește că nu poți ajunge seara târziu pentru că găsești ușa de la intrare încuiată, de asemenea este adevărat într-o mică măsură. Intr-una din seri am ajuns și da, era ușa încuiată. Insă odată ce apeși pe sonerie imediat ți se deschide, nu se uită nimeni urât la tine ci ești întâmpinat cu zâmbet. Probabil și cei de la recepție mai au de făcut prin altă parte a pensiunii câte ceva și cel mai bine le este să încuie atât timp cât nu este nimeni la intrare.

Așadar, datorită condițiilor, amplasării, prețului și calității persoanelor de la recepție, pensiunea Happy Days primește notă maximă și o recomand oricui dorește să petreacă câteva zile în Sibiu.

Pentru poze și alte informații puteți accesa acest link de pe booking sau site-ul pensiunii

Amster…CATS

Probabil este foarte uşor de realizat despre ce este articolul de astăzi. Da, nu ştiu dacă în Amsterdam sunt câinii cu covrigi în coadă. Poate da, poate nu. Ce vă pot spune însă este informaţia despre pisici.

Pisicile din Amsterdam – sau cum îmi place mie să le spun pisicile amsterdameze – sunt mari şi grase. Fiecare pe care am întâlnit-o mi-a plăcut şi am vrut să o iau acasă (nu în România ci la el în Olanda) însă de fiecare dată m-am  gândit că poate au un stăpân care ar plânge după ele şi ÎN AL DOILEA RÂND El nu poate să ia o pisică în chirie.

Una dintre ele mi-a dat şi o idee în privinţa numele pe care îl voi pune următoarei pisici: Mika. Bineînţeles că nu a fost cineva care să ne facă cunoştinţă 🙂 pur şi simplu eram în Haga iar pe o poartă era scris că s-a pierdut o pisică şi dacă cineva a văzut-o e rugat să ofere informaţii. Pe acelaşi anunţ era trecut şi numele ei – Mika.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Cele 8 lucruri diferite fata de concediul de anul trecut – Olanda

Tocmai ce m-an întors din a doua vizită în Olanda şi m.am gândit să împart cu voi experienţa aceasta şi ceea ce am făcut/aflat diferit în comparaţie cu anul trecut.

Mâncare tradiţională

 

Nu mă plâng din cauza faptului că anul trecut am mâncat paste – atât gătite în casă – cât şi cumpărate, pizza şi MC doar că anul acesta am încercat şi lucruri de-ale locului. Auzeam într-o seară pe cineva povestind că olandezii nu au mâncăruri tradiţionale. Olanda, deşi o ţară micuţă are o grămadă de restaurante cu specific internaţional (chinezesc, japonez, mexican, italienesc, franţuzesc) încât cele olandeze nu îşi au locul.

Eh, eu am mâncat ceva ce se numeşte Hotchpotch stamppot (carrots, onions) with a meatball, sausage and bacon iar preţul a fost de 16.25 euro.

La început ne-a fost adusă pâine neagră cu seminţe de dovleac iar într-un vas nişte unt încălzit la temperatura potrivită pentru a fi delicios.

Locaţia este la adresa Spuistraat 275, 1012 VR iar dacă ajungeţi pe acolo şi doriţi să încercaţi acest tip de mâncare, mai multe informaţii găsiţi pe site-ul lor . App, clădirea datează de aproape 500 de ani.

 

De asemenea, am mâncat vafe cu Nutella. Din câte ştiu la mare căutare sunt şi în Belgia, probabil sunt un desert al Ţărilor de Jos în general. Pe acestea le găseşti oriunde, de la centrele marilor oraşe până la gară sau chiar în supermarket de cumpărat (fără Nutella bineînţeles). Noi am dat 3 euro pe una în Utrech şi 3.5-4 la gară în Amsterdam. Vafele sunt un fel de prăjitură FAGURE doar că presa este mai mare.

Tot in Utrech am mâncat (ca şi anul trecut) cartofi prăjiţi, cu sos de maioneză.

 

 

M-am plimbat prin mai multe oraşe

Dacă anul trecut am stat, în cea mai mare parte din timp în Amsterdam, anul acesta am călătorit. Utrech, Delft, Haga, Marea Nordului, Primark 🙂

 

Ai grijă pe unde calci

 

Anul acesta am găsit lucruri pe jos. Suficient de multe. De la obiecte care nu ştiu ce sunt sau cum funcţionează până la pixuri sau lucruri comestibile. Am găsit un set de gumă Mentos – abia început. Habar nu am care este preţul însă gustul este foarte dulce şi bun. Ca să nu mai vorbesc de super designul cutiuţei.

Temperatura

 

Temperatura a fost unul dintre marile plusuri ale acestei săptămâni petrecute în Olanda. Deşi nu o dată am zis – ah, cum să mă mut într-un loc unde-i atât de rece iar vântul bate mereu? totuşi a fost mult mai bine decât anul trecut.

 

Interacţiunea cu gazda

 

A fost cu siguranţă mult diferită celei de anul trecut. Dacă atunci ne cunoşteam de doar 2 luni şi ne văzusem de 5 ori, acum, la 1 an şi 2 luni 🙂 lucrurile s-au schimbat. Nu pot spune că modul de a mă comporta îmi va aduce ceva bun pe viitor ci probabil dimpotrivă dar, rămâne să vedem 🙂 Apoi au fost şi momente în care m-am mai supărat la câte un lucru dar nu a fost ceva grav:)

 

Candy Crush

De vreo 2 luni tot rămăsesem pe la nivelul 451. Cu ajutorul lui acum sunt la 470. A văzut el că mă cam enervez din cauză că nu pot avansa şi m-a ajutat – deşi nu mai jucase până acum. Eh ce să zic…sper să înceapă să joace şi el:))

 

Flori gratis

 

Faptul că Olanda este cel mai mare exportator de flori nu mai este un secret. Eu însă am fost surprinsă atunci când am primit gratuit un buchet cu 19 trandafiri la supermarket. 

După ce produsele cumpărate de noi au fost scanate, casiera s-a adresat către noi întrebându-ne dacă vrem un buchet de flori. Da, într-adevăr, mă vedeam locuind în Olanda şi cumpărându-mi uneori flori dar nu chiar în acel moment. Eu am spus NU, el nu a ştiut exact ce să zică. Am aflat apoi că buchetul era gratis. A fost foarte drăguţ. Inţeleg că olandezii decât să ţină cu dinţii de preţ pentru ca apoi să arunce buchetul de flori la gunoi gândesc că probabil ar aduce cuiva o bucurie.

20161013_061605

 

Magazine/Joburi

In primul rând supermarketurile lor nu-s cât supermarketurile noastre de mari. In al doilea rând magazinele în general (H&M, Douglas, Esprit, Sephora, New Yorker etc) nu-s deschise ca la noi până la ora 22 ci până la 18. 

Nu o să spun că se găseşte uşor de muncă acolo însă am început să cred că te poţi descurca. Intr-una din seri căutând un produs în supermarket am hotărât să îl întrebăm pe domnul care se ocupa de aprovizionarea raftului. Ce să vezi? Nu doar că nu ne-a răspuns în engleză ci a făcut acest lucru în limba maternă (probabil), oferindu-ne informaţii în spaniolă.

 

 

Povestea cu nasii sau cum am ajuns la Sibiu

Povestea cu naşii începe în urmă cu vreo 8 ani. Fiind studentă la 30 de km de casă puteam face naveta cu autobuzul sau trenul. Aşa că aveam de ales între a plăti 5 lei (*2 – mă şi întorceam după amiaza) mergând iarna în autobuze îngheţate deseori şi înghesuită în picioare vs 2 lei la personal (care parcurgea oricum tot în 1 h distanţa) sau 9 lei la accelerat (ăsta mergea mai repede. In 45 de minute eram la destinaţie).

Frigul era cum era (îmi luam o geacă în plus), înghesuiala – după 1 an de făcut naveta te înveţi să mai laşi ruşinea de-o parte şi te înghesuiai şi tu, hop-ţop repede în autobuz şi prindeai loc însă cel mai mult ne plăcea mersul cu trenul. Spun că NE pentru că în acea perioadă am cunoscut 5-6 persoane minunate. Elevi, studenţi pe care fie îi găseam deja în tren fie se urcau pe parcurs. Am împărtăşit unii cu alţii poveşti, probleme, bucurii. Ne machiam (ne machiam însemnând inclusiv machiam băieţi şi apoi ei mergeau prin sat aşa până acasă), ne pozam, sunam lume la întâmplare, ne făceam planuri. A fost o perioada foarte frumoasă şi plăcută. In ceea ce priveşte trenul personal am cumpărat întotdeauna bilet. De ce să dai naşului 2 lei când oricum eşti student şi dai pe bilet 2 lei?

In ce priveşte acceleratul însă, aveam 24 de cupoane pe an. Deci 2 săptămâni puteam merge la preţul de 4.5 lei drumul. După care plăteam câte 18 lei pe zi. Nu. Nu mai suna bine. Aşa că, spre amuzamentul nostru la accelerat mergeam cu naşul. Fiecare dintre noi punea câte 2-3 lei, strângeam de la toţi suma respectivă până ajungeam la 10-15 bacnote de câte un leu. Ii împătuream şi când ajungea controlorul întindea unul din noi banii. Gata. Acum nu vă gândiţi că noi eram nişte tineri hoţi şi alţii erau mai de doamne ajută. Toată lumea făcea la fel. Ba chiar oameni serioşi şi în putere care se duceau la oraş să facă pe bolnavii ca să cerşească dădeau câte un singur leu, uneori nimic.

Azi aşa mâine aşa până s-au scos trenurile. Principala problemă chiar cred că a fost preţul transportului. Nu mi se pare suma de 9 lei potrivită pentru o distanţa de 30 de km.

3 ani mai târziu (cam atât a fost pauza cred), un privat a adus trenurile înapoi pe ruta noastră. S-a zvonit şi auzit că preţurile or să fie acceptabile iar controlul se va face cu adevărat astfel încât nu unul să plătească şi altul ba. 

Ce să vă spun? Un bilet este cu 50 de bani mai scump sau mai ieftin decât la autobuz. Mi se pare un preţ foarte bun pentru ceea ce se oferă. Căldură, spaţiu şi incredibil dar…net wireless. Da, ştiu, în ziua de azi toţi avem 2 GB, 5GB, 100 de GB dar chiar mi se pare un plus. Până când, ce să vezi. Mergeam anul trecut cu trenul şi de absolut fiecare dată am văzut oameni care merg tot cu naşul. 

tren

SPRE DEOSEBIRE DE…

Duminică, după o zi jumătate de concediu petrecută la mine acasă (ducându-l pe bietul băiat crescut în Bucureşti şi apoi mutat într-o ţară în care altitudinea maximă e de 300 m pe toate coclaurile, dealurile, grădinile, casele părăsite şi locuite în schimb de sute, mii, milioane de purici, stadioane şi nebunii) trebuia să plecăm la Sibiu. 

Am sunat cu o zi înainte să fiu sigură că există (încă) autobuzul de Sibiu dar m-am gândit că nu are rost să aflu dacă până în Târgovişte (de unde luam acel unic autobuz) am cu ce ajunge. Şi vine duminica şi stăm. La început nu vorbim unul cu altul (ne certasem). Apoi îi zic că e posibil să nu avem cu ce ajunge la Târgovişte. Moment în care ne-am enervat amandoi. Apoi îi zic că sigur nu avem cu ce să ajungem pentru că trebuia să treacă autobuzul până acum. Apoi întreb alt călător dacă ştie ceva şi spune că nu, autobuzul ăla nu circulă duminica. Şi uite-aşa mă agit şi ţip la omul de lângă mine care nu avea nicio vină că nu mă interesasem eu de autobuz. Da, recunosc, ruta aia am preferat-o încă de când am locuit în Sibiu. 1. In timpul săptămânii şoferul locuieşte cu mine în oraş şi mă lua de la poartă coborând tocmai la Sibiu 2. Niciodată regiunea Braşov-Sibiu parcursă cu orice mijloc de transport nu o să se compare cu Valea Oltului 3.De la prima mea vizită la Sibiu am fotografiat (de fiecare dată indicatoarele de prin Piteşti. Ce dacă mai aveam deja 50 de variante ale aceloraşi indicatoare???) şi, de un an jumătate încoace Stefăneştiul, oraşul de lângă Piteşti are un loc special în sufletul meu. 

Eh, până la urmă am luat autobuz până la Braşov şi asta a fost. APROAPE asta a fost. In apropiere de Braşov am zis să verificăm cu ce mergem mai departe. Cea mai bună variantă (din punctul meu de vedere) era un tren personal care avea să plece spre Sibiu la puţin timp după ajungerea noastră în autogară (După părerea lui, un drum de 4 ore cu trenul care oprea în TOATE staţiile chiar nu era o variantă bună). Nu ştiam exact la ce oră coborâm din autobuz dar, surpriză! 

Cu 4 (PATRU) minute înainte de plecarea trenului din Braşov, autobuzul oprea motorul. Am alergat până pe peron în speranţa că poate-poate mai reuşim să urcăm. Imi era ruşine să întreb dacă putem lua bilet din tren dar am zis fie ce-o fi! EL încă mai spunea că e o idee mai bună să aşteptăm-ne plimbăm o oră jumătate până pleca un autobuz.

Controlorul ne spune, strâmbând din nas că fie, ne dă bilet în tren. Şi ne-a comunicat un preţ pe bilet cu 10-15 lei mai mult decât valora. Am zis nervoasă un NU, MULŢUMESC, am întors spatele şi am plecat. Foarte repede a venit însă după noi şi ne-a spus că o să ne ceară exact preţul obişnuit. 

Eu am urcat bucuroasă, EL încă avea dubii. Dacă ne cere mai mult? I-am spus că asta e. Spunem că nu plătim şi coborâm. Mare scofală! Numai să nu nimerim o staţie unde gara e departe de drumul principal că asta ne e! 

Cu o seară înainte mă supărasem. De dimineaţa ne certasem, în staţie nevenind autobuzul ne certasem, în autobuzul de Braşov ne certasem, ba chiar şi în tren am făcut acelaşi lucru. Mai mult, cred că melcul mergea mai repede decât trenul iar căldura începuse să se facă simţită, la fel ca şi mirosul neplăcut. Numai controlorul nu mai venea. 

Nu ne.a deranjat că a venit puţin mai târziu. Ştiţi vorba aia, controlorii sunt oameni şi ei. Probabil ne dădea un bilet cu un număr mai mic de km iar restul banilor îi oprea şi el pentru acasă – pentru copii sau ceva. Amândoi trebuia să plătim pe bilet 50 de lei. Ne trezim că ni se cer 35. Ni se taie bilete care valorează exact 35. EL îi roagă pe controlor să accepte 10 lei în plus însă nu acceptă. Ia banii, primim rest şi pleacă. 

Săracul om! ne spunem uitându-ne unul la altul. Mai târziu când se întoarce îl rog să accepte 10 lei ca semn de recunoştinţă pentru că ne-a ajutat să prindem trenul. Nici n-a vrut să audă de aşa ceva.

Ştiţi că se spune că-n Ardeal oamenii sunt mai altfel. Deh. Se pare că şi controlorii sunt corecţi. Nu că ei n-ar fi oameni.

trrn1

 

Ce stii/ce nu stii despre Timisoara

4 zile au fost de ajuns (probabil) pentru a se afla că Timişoara urmează să primească, în 2021 titlu de Capitală Culturală Europeana fiind al doilea oraş din România ce primeşte acest titlu (după Sibiu). Ştiai asta? Ok, dacă ştiai o să îţi ofer alte informaţii poate mai puţin cunoscute.

La nivelul continentului, Timişoara a fost primul oraş iluminat electric stradal şi al doilea la nivelul întregii lumi, după New York. Acest lucru se întâmpla acum mai bine de 130 de ani în anul 1884.

Timişoara a fost, de asemenea, primul oraş din Europa în care a apărut tramvaiul. Ce-i drept arăta puţin diferit faţă de zilele noastre fiind tras de cai şi putând transporta 15 persoane însă…tot tramvai se numea. Acesta a fost fabricat în Viena.

Este cel mai mare oraş din vestul ţării.

Cea mai veche fabrică de bere din România s-a înfiinţat la Timişoara şi este vorba de Fabrica de Bere Timişoreana (bineînţeles)

Bega a fost primul canal navigabil din România.

Istoric are puternice şi diverse influenţe. Primii locuitori ai regiunii au fost dacii apoi romanii. Mai târziu oraşul a aparţinut ostrogoţilor, hunilor, gepizilor, bulgarilor iar la mijlocul secolului XVI a aparţinut turcilor. Dacă, stiţi despre stăpânirea austro-ungară, da, timp de aproape 200 de ani teritoriul a aparţinut lor, urmând ca din 1920 să redevină teritoriu al României.

Zeci de ani mai târziu Timişoara a fost oraşul din care a pornit Revoluţia Română de la sfârşitul lui 1989.

Timişoara adăposteşte un castel vechi de aproape 600 de ani – Castelul Huniade, castel construit de către Iancu de Hunedoara.

Dacă în prezent oraşul Timişoara are o populaţie de peste 300.000 de locuitori, în urmă cu 200 de ani avea puţin peste 10.000.

Timişoara are cel mai bun…internet din România. Conform studiilor, viteza este de 99.13 Mbps. 

Ca să fiu şi cât se poate de subiectivă o să spun că Timişoara are cel mai frumos parc: Parcul Copiilor – Ion Creangă, cea mai bună limonadă cu pepene roşu şi cele mai frumoase tramvaie…mov.

Sper ca prin intermediul acestui articol aţi mai aflat câte ceva despre Timişoara. Eu am ajuns acolo de 2 ori şi mi-a plăcut foarte mult oraşul. Dacă Sibiul este oraşul meu preferat, Timişoara este, cu siguranţă pe locul II.

Dacă mai aveţi şi alte informaţii mai puţin ştiute despre Timişoara, vă invit să completăm lista.