WIZZ AIR…vrea sa ma intorc la Sibiu

In urmă cu niscaiva luni am povestit eu care-s motivele care m-au făcut să plec din Sibiu ca să nu mai stau să explic fiecărei persoane în parte 🙂 însă dacă aș avea posibilitatea aș pleca oricând înapoi. Cam tot ce mi-am propus pentru București am obținut 🙂 deci sunt mulțumită și fericită.

Totuși, când m-am întors de la Sibiu îi povesteam lui Andrei (nu „fostul cel mai bun prieten”:))) ) faptul că din Sibiu e mai greu să călătorești. Dacă o să fiu în București o să călătoresc de colo-colo. Fie că este vorba de tren, avion ori maxi-taxi, blablacar sau mai știu eu în ce fel.

Ce să vezi? De anul viitor (din vară mai exact) WIZZ Air introduce 5 noi destinații cu plecare de pe aeroportul din Sibiu.

Este vorba de următoarele orașe.

Copenhaga – Nu mi-am dorit în mod deosebit să vizitez Danemarca sau Copenhaga în special. Mătușa mea a fost însă pe la vârsta de 70 de ani acolo și i-a plăcut foarte mult. In Copenhaga se va ateriza pe aeroportul principal iar compania va opera 3 curse pe săptămână.

Basel – Toată copilăria mi-au plăcut Elveția și Germania și Toblerone-ul (Heidi – desenul – niciodată). Aeroportul secundar cel ales de companiile low-cost deservește 3 orașe din 3 țări diferite Basel (Elvetia – 7 km distanță), Mulhouse (Franta – 38 km) și Freiburg (Germania – 75 km). Pe ruta Sibiu-Euro Aeroport Basel vor exista 2 curse pe săptămână.

Bruxelles-Charleroi. Așa cum Elveția și Germania sunt sinonime pentru mine cu ciocolata, la fel este și Belgia. Aș merge acolo, m-aș așeza în centru și aș începe să mănânc ciocolată :)) In plus din Belgia merge și o călătorie cu trenul până în Olanda. Că-i la o aruncătură de băț. Către Belgia vor exista zboruri de 3 ori pe săptămână.

Paris-Beauvais. Pe aeroportul din Beauvais am fost și eu de 4 ori. Se află la 100-120 de km de Paris iar autobuzele ce se află la ieșirea din aeroport fac legătura între cele 2 orașe prețul unui bilet până la Paris – Port Maillot fiind de aproximativ 20 de euro. M-aș reîntoarce la Paris primăvara căci toamna și iarna am văzut orașul 🙂

Cea de a cincea destinație din Sibiu este către Hahn. Mai exact dacă vrei să ajungi în capitala bancar-economică a Germaniei, Frankfurt poți zbura către Hahn – aeroport ce se află ca și în cazul Paris-Beauvais la aproximativ 120 km depărtare de oraș. 

Cred că cineva le-a spus sibienilor că am plecat de acolo pentru că nu existau suficiente legături aeriene. Și pentru că le era dor de mine ce-au zis? Să le spună celor de la WizzAir să rezolve problema. 🙂

wizz

 

 

Anunțuri

De ce am plecat de la Sibiu?

Sibiul e … frumos. 🙂 Incerc să îmi amintesc vreun lucru care nu mi-a plăcut și pot să spun că-i…hmmm…nu știu. 🙂 Nu e niciunul. 

Mi-am dorit să ajung acolo. Și apoi am venit acasă.

MUZICA

Da. Imi doream să port paltonul cambrat al Cristinei pe mine atunci când aveam să îl întâlnesc pe X. Tipul care pentru moment era plecat până colea la peste 11000 de km depărtare.

Imi doream să lucrez la Eximtur.

Sau la Humanitas. Nu neapărat la librărie, era ok și barul.

Era ok și dacă vindeam înghețată în centru sau, pentru câteva luni eram ospătar la No6. Nu știți No6, așa-i? Păi vă spun ceva. Când am ajuns în Sibiu am întrebat în stânga și-n dreapta unde-i No6. Și nu știa nimeni. N-am plecat până n-am găsit-o. 🙂 No6 e un restaurant-terasă undeva foarte departe de centru. Am găsit-o extrem de greu. E lângă două blocuri de lux 🙂 De unde auzisem de No6? Din același loc de unde auzisem și de Conacul Brătienilor și de Muzeul Vinului, Isărescu, Valeriu Stoica (de fapt … despre locurile care îi unesc pe cei doi), de liceul Dinu Lipatti din Argeș, de…lucrurile astea.

Imi doream să lucrez și la Yves Rocher în mall.

Ori poate, cu un pic de succes pe la Astra

ori poate pe la vreo recepție.

Sau, la magazinul Gerovital de la intrare în centru (pardon, pe vremea aia nu exista magazinul Gerovital 🙂 )

Imi doream să fac parte în continuare din voluntarii de la Sibiul Vesel

și să intru în politică. Politica Sibiului cu femeia aia frumoasă și blondă 🙂 (în traducere Raluca Turcan) Țin minte acea primă vizită a mea la Sibiu în anul 2015. Era început de iulie iar la radioul din maxitaxi, pe surse se discuta despre principalul partid de opoziție care nu are candidat pentru președenție dar care, se părea, în măsură extrem de mare, avea să îl susțină pe omul care conducea de ani buni orașul din care atunci, în momentul acela, plecam spre casă. 🙂

E cel mai frumos oraș 🙂 Multă lume m-a întrebat de ce am plecat de acolo. M-a întrebat lumea care iubește la rându-i Sibiul. Ea, lumea, în locul meu, nu mai pleca niciodată. M-a întrebat și lumea care nu iubește Sibiul. Sunt ceva motive despre care nu știu dacă am mai scris.

Ultimele 3 discuții despre Sibiu au fost cu 1. Fostul. Eram după o ședință foto în parc și îmi zice: Cred că Amsterdam ți-ar lăsa aceeași impresie ca și Sibiul. Il întreb ce vrea să zică și îmi răspunde: Că e plictisitor. Am rămas mirată. Nu am plecat din Sibiu pentru că mă plictisisem!

2. Mama îmi spune: De ce vrei să mergi înapoi la Sibiu dacă nu ți-a plăcut acolo? Dacă nu mi-a plăcut???? Și mă întreabă mereu: Atunci de ce ai plecat de acolo?

3. Săptămâna trecută am plecat de la muncă împreună cu o colegă. Vorbim despre Sibiu, despre imobiliare, masterate și mă întreabă de ce vreau înapoi la Sibiu dacă am fost acolo, am stat și totuși am plecat. I-am răspuns că am plecat dintr-un motiv prostesc. Nu a crezut că e atât de prostesc și a întrebat de ce. Vocea anunța: Stația Unirii cu peronul pe partea.…iar eu am apucat să mai zic atât: ERAM ÎNDRĂGOSTITĂ, inainte ca acea colegă să coboare din metrou.

Ordinea e aleatorie. Sau e descrescătoare. De la cel mai important motiv, la cel mai puțin important. Sau e…contează cum e?

Am plecat pentru că eram îndrăgostită. Imi depusesem cu un an înainte dosarul pentru un masterat acolo. Cu o licență de nota 10 nu se punea problema să nu intru la buget. Era luni seară iar pentru miercuri vorbisem cu familionul să ne urcăm toți în mașină și să mergem pentru confirmare. Marți seară am zis: NU POT SĂ MERG ACOLO!  SUNT ÎNDRĂGOSTITĂ! Eram atât de îndrăgostită de cineva de acasă !!!! 🙂 El nu era. Probabil îl atrăgeam puțin când purtam pantaloni scurți și sandale înalte dar el căuta ceva dincolo de asta 🙂 Ah, de fapt nu căuta nimic pentru că avea ceea ce îi trebuia. Avea o relație. 🙂

Dar mi-am propus ca vara viitoare să mă mut la Sibiu. Primăvara a venit și am realizat că eu am uitat de Sibiu. Până pe 1 iunie când am zis: Eu la 1 iulie mă mut la Sibiu. Și m-am mutat pe 5 iulie 🙂 Am venit acasă înainte de Sfânta Maria și am realizat că eu…eu eram îndrăgostită! Nu știu dacă el avea o relație dar clar nu era îndrăgostit de mine. Dar…ÎMI PLĂCEA. 🙂 Așa că…în ambele situații am revenit acasă pentru că eram îndrăgostită. 🙂 

Cum s-a terminat povestea asta? Frumos. Nu am avut niciodată o relație așa cum o doream eu atunci. Dar experiențele pe care le-am avut împreună cu acea persoană m-au făcut să spun că SIBIUL E SUPERB DAR TIMPUL PETRECUT CU ACEA PERSOANĂ ÎN ANII CE AU URMAT A FOST DE 10000 DE ORI MAI SUPERB 🙂 Băiatul ăla a făcut niște lucruri superbe pentru mine.

Dacă s-a meritat să las în urmă Sibiul pentru un băiat de care eram îndrăgostită știind că el nu o să fie niciodată de mine? Oricărei persoane din jur o să îi zic SĂ NU FACĂ ASTA! Dar în cazul meu a fost alegerea norocoasă 🙂

DENTISTUL. Avem 32 de dinți. Noi, ca și oameni. Atunci când avem întreaga dantură. In funcție de cum îi îngrijești mai pierzi câte unul cu timpul. Sau câte mai mulți. La 25 de ani eram poate la mijlocul vieții sau poate nu. Dar cu siguranță la mijlocul…danturii da. Toată viața mea până la 16 ani am avut probleme cu dantura și am mers extrem de des la stomatolog. Până nu am mai mers. Până au început durerile. La început în stânga sus și doar iarna. Apoi în stânga sus și stânga jos iarna. Apoi stânga sus, stânga jos, dreapta sus și dreapta jos iarna. Apoi stânga-dreapta-sus-jos primăvara, toamna și iarna. Apoi…apoi…antibioticul abia își mai făcea efectul. Iar ultima oară, după 9 zile de Augmentin, zile în care indiferent de calmantele folosite, durerile nu treceau, am oprit antibioticul. A doua zi m-am trezit cu ambii obraji umflați. Am căutat un stomatolog bun în Sibiu. De fapt am căutat dar n-am găsit. Nu aveam de unde să știu care e bun și care nu. Și am găsit-o pe Diana. Absolvise aceeași școală generală ca și mine, avea cu 2 ani mai mult decât mine și…NU ERA DOCTOR ÎN SIBIU. Era în Târgoviște. Chiar a fost un motiv serios pentru care nu am mai putut rămâne în Sibiu. 

FRIGUL ȘI CHIRIA. Foarte puține persoane se pot bucura de condițiile avute de mine la Sibiu. De acasă și până în centrul orașului făceam mai puțin de 10 minute pe jos. Pentru cei care știu Sibiul la modul de locuitori ai orașului, stăteam lângă Facultatea de Științe. Pe Coșbuc, în clădirea în care este magazinul Sorry. Era o casă la curte. Plăteam 60 de euro chirie pe lună și împărțeam o cameră mare cu o fată din Slatina. Care avea iubit în Drăgășani. Și un palton de iarnă pe care plănuiam să îl port când îl voi cunoaște pe…alt Xulescu …tot din Drăgășani (feblețea mea:) ) Și cu toate că îmi era atât de bine acolo și eram aproape de tot ce e mai frumos în oraș, a venit toamna. Era un îngheț încât indiferent câte haine purtam noaptea tot înghețam. Era o cameră bătrânicioasă cu găuri prin care intra frigul. Era oribil de frig. Aveam de ales să caut altă chirie sau să plec. Și având în vedere problema cu …corasonul și cu dințișorii am făcut bagajul și…am revenit acasă.

Astăzi…păi astăzi e cam așa.

Astăzi băiatul de care eram îndrăgostită e cel mai bun prieten al meu (cu toate că e un mare fraier și un mare om nașpa uneori :))) ) și avem milioane de amintiri comune. 

Astăzi dantura mea este pe jumătate dar măcar știu un stomatolog bun și nici nu mă mai doare nimic 🙂

Astăzi locuiesc foarte departe de centrul orașului (București) dar iarna dorm în pantaloni scurți. Sau cămăși de noapte sexy de vară. Și uneori mai deschid și geamul de cald ce îmi este.

Astăzi iubesc Sibiul la fel de mult ca atunci când nici măcar nu ajunsesem să îl vizitez. Și ca atunci când l-am vizitat. Și ca atunci când am plecat de acolo 🙂

Astăzi pot spune că îl cunosc pe Xulescu din Drăgășani fără ca măcar la prima întâlnire să am acel palton sexy pe mine.

Astăzi pot spune că o cunosc pe Corina de la Yves Rocher. Și pe Doina. Și pe doamna de la asigurari din Carefour Vulcan. 

Astăzi pot povesti despre George de la Orange. 

Astăzi pot povesti despre…prietena mea Ana. Cristi și Nada Florilor. Despre Florentina. Despre Mariana care ar oferi tot ce are celor din jur. Despre Ana care a iubit Clujul. Căreia Clujul i-a oferit tot ce avea mai frumos dar care a renunțat la acel loc al ei de suflet pentru … iubirea sufletului ei. Despre Ionuț care…e drăguț 🙂 Despre Florentina cealaltă și Planet Spa 🙂 Despre …fata care e slabă și mică și stă cu picioarele sub ea. Pentru că așa mi-o amintesc de acum 2 ani de când m-am angajat. Și o să rămână așa în mintea mea. Despre Vărsătoarea aia la care apelez chiar și când nu-i la muncă și alături de care n-am și eu o poză măcar. Despre fata care îmi place pentru că seamănă cu o … pisică. Și o vulpe. În același timp (iar mie îmi plac și pisicile și vulpile). Și despre doamna cu TE PUPĂCESC pentru că … o pupăcesc și care e super drăguță:) Și despre chicotelile mele zilnice cu Dorin care nu mai sunt zilnice. I-a ajuns și lui la un moment dat și s-a mutat (glumesc:) )

Astăzi pot povesti despre Vlad. Vlad care e fostul meu. Și pentru care am făcut multe eforturi. 🙂 Dar el nu e tocmai conștient. 🙂 Și care deseori mă jignește cu, cuvintele pe care le foloșește. Și care mi-a oferit momente superbe și poze și mai superbe. 🙂 Cu, care mă cert aproape zilnic iar alteori de mai multe ori pe zi. Căruia tocmai i-am povestit (iar) despre mătușa mea Ica și despre care am concluzionat că e O BABETĂ FOARTE SIMPATICĂ. Iar el…el mi-a zis AȘA O SĂ FII ȘI TU. (babeta = un alint pentru oamenii cu minim 15 ani mai mare decât mine și maxim…cât vor ei) Și chiar e drăguț ca fostul să îți spună că atunci când vei ajunge o babetă (de 84 de ani cât are mătușa Ica) vei fii simpatică.:)

E toamnă. Locuiesc de aproape 3 ani în București și, toamnă de toamnă în rutina mea a intrat (mai ales) un anumit obicei. Cumpăr pungi cu pământ de flori și bulbi. Cred că de 3 săptămâni tot pândesc prin magazine perioada bulbilor. La Carefour nimic. La Lidl deși au ceva bulbi fie nu mă încântă fie sunt flori strict de grădină (nu pot să pun în casă niște bulbi care mai târziu vor deveni flori de 80 cm. Am mai cumpărat odată un bulb de gladiolă. Nu a fost deloc un succes.)

E o plăcere a mea. An de an îmi dau jos brățările de la mână, inelul și nu, nu îmi pun o pereche de mănuși. Imi place pur și simplu să torn pământul în ghivece de plastic, jardiniere sau ghivece de ceramică. Să fac o groapă, să pun bulbii și apoi să acopăr cu pământ. Să simt pământul, să mă murdăresc. 🙂

Dacă eram în Amsterdam cred că mergeam săptămânal la Piața de Flori. App de piață de flori. Am zis, prin vară să merg și eu la George Coșbuc. Că-i acolo piață de flori. Hmm clar nu e ceea ce am presupus. 🙂

Aşa cum probabil toată lumea ştie, Olanda este prima ţară la nivel mondial care exportă flori. Lalelele în primul rând dar nu numai. Nu îmi amintesc cum am ajuns la Piața de Flori din Amsterdam în primul an însă în al doilea insistam zilnic că eu vreau ACOLO. In penultima zi, după Haga, Delft, Utrech, în sfârșit plănuim să mergem la Flori. Doar că fiind o persoană certăreață mă enervez și decid că nu mai merg. Așa că m-am jucaaaat vreo 2 ore Candy Crush. După ce trece timpul îmi zic Dar stai așa că am în România tot timpul din lume pentru jocul ăsta și încep să caut online cum să ajung EU!!! la Piața respectivă. Așa am dat de articolul lui Ovidiu de la Bucketlist. Trebuia să iau tramvaiul 5 din locul în care stăteam și să merg 11 stații. 

Norocul persoanei la care am mers că…în cele 2 ore pe care eu le-am petrecut cu Candy Crush, ea a lucrat. Și pentru că ador să deranjez oamenii când lucrează sau să îi trezesc când dorm i-am zis să se-mbrace pentru că mergem în oraș. Urcăm în tramvai și după părerea mea mi s-a părut că am mers destul de mult. Intreb: Mai mergem mult? Imi răspunde că dacă tot i-am zis că știu eu cum se ajunge, o să coborâm unde…vreau eu. Hmmm eu nu numărasem stațiile dar am mai mers una și am coborât (eram foarte departe de Piața de Flori:) și am toooot mers pe jos)

Ce înseamnă Piaţa de Flori? Păi acolo găseşti cam orice floare pe care ți-o poți dori. De la cele mai mici flori la arbuşti, bambuşi, plante carnivore, cactuşi, pomi pitici de citrice la canabis. Cel mai probabil nu o să răsară însă e un suvenir interesant. Suporturi pentru flori, ghivece şi bulbi. Plus multe suveniruri.

Preţurile? Foarte bune mi s-au părut. Sunt şi foarte multe promoţii, de exemplu 4 punguţe cu bulbi la 10 euro. Așadar să mergi în Olanda și să vrei să aduci un suvenir, clar florile sunt o alegere excelentă. Și ieftină 🙂 Există bineînţeles şi ţepe. Acum 2 ani am luat rădăcini de căpsuni urcători. Mă şi vedeam în 2 ani mâncând din multitudinea de căpşuni. Surpriză. Era sporul casei. Anul trecut m-am hotărât să iau seminţe  de căpşuni. Veneau cu tot cu vas şi pământ. Imi zic în gând I-auzi seminţe de căpşuni. Wow. Ce era în cutie? Păi chiar seminţe de căpşuni. Adică acele minuscule seminţe pe care le vedem pe orice căpşună. Nu, normal că nu a răsărit nicio căpşună!

Ce mi-am dorit foarte mult anul trecut să cumpăr a fost şofran. Ce vă sfătuiesc este să căutați la mai multe magazine floarea pe care o doriți și să comparați prețurile. Din câte am înțeles (și am și verificat) prețurile de la primele și ultimele magazine sunt mai mari decât magazinele de mijloc. Șofranul era, la întrare în piață la prețul de 10 euro – 10 bulbi. Eu l-am cumpărat, comparând prețurile, cu 5 euro – 10 bulbi. 

Mai jos vă las şi câteva poze atât cu şofranul (care la 2 săptămâni de la plantare a şi înflorit) cât şi de la Piaţa de Flori.

img_4387

(Poză cu șofranul meu. Iarna trecută la 3 săptămâni după ce l-am plantat)

Ce mi-a mai plăcut foarte mult sunt cele câteva magazine situate vis-a-vis de Piața de Flori. Unul este plin de hamace (ce-i drept ce costă în România 100 lei, acolo este 100 euro+) și unul cu diverse tablouri desenate pe hârtie cu prețuri pornind de la 10 Euro până la aproximativ 100 (nu cred să existe mai scumpe dar care arată cu siguranța superb în orice casă).

Cum călătorim noaptea ieftin în București?

Ești tânăr și nu îți permiți să plătești în fiecare noapte în care vrei să ieși în oraș – 15-20 de lei pe taxiul care te-ar duce până acasă? O soluție e să ieși de fiecare dată numai cu prieteni care stau în aceeași zonă ca și tine. Sau a căror locuință e în drum spre a ta. Ați putea împărți costurile. Sau ați putea petrece până în zori că deh, ești tănâr. Și astea sunt cele mai frumoase momente. Să admiri apusul zilei de astăzi și răsăritul zilei de mâine. Căci la 5 dimineața mijloacele de transport din București își încep programul

SAU…

Cum facem dacă vrei să ajungi la ora 2-3 noaptea acasă? Și dacă prietenii tăi locuiesc unul în Berceni, unul în Vitan, unul la 1 Decembrie, iar altul în Drumul Taberei pe când tu în Bucureștii Noi?

An de an tineretul capitalei dorește metrou. Metrou care să circule noaptea. Tineretul vrea să se distreze și să dea acei 15 lei în plus pe distracție și nu pe taxiul până acasă. Tineretul (și nu numai) vrea transport ieftin. Noaptea!

Bucureștiul are câteva linii speciale, de noapte, sub formă de autobuze care te pot duce  până acasă cam indiferent de zona în care locuiești. 

Poate nu este întotdeauna cea mai bună alegere. Aveam o cunoștință care prezenta oripilată dezavantajele RATB-ului comparativ cu METROREX-ul. Căci la metrou nu intră așa orice neavenit, orice urât mirositor sau hoț de buzunare. Pentru metrou trebuie să ai bilet. In RATB merge și fără – spunea ea. Da, cu siguranță merge și fără, cu siguranță metroul este mai curat dar astăzi prezint liniile de noapte ale RATB ca alternativă.

Trebuie să știți următoarele:

PREȚUL. Este același pe care îl plătiți și pe timp de zi. In plus: dacă aveți abonament pentru toate liniile puteți să îl folosiți și pe  timp de noapte. Dacă aveți abonament pe o linie sau două, este valabil și noaptea dar strict pe aceleași 1-2 rute.

Dacă de obicei circuli cu metroul sau mașina personală și nu ai călătorii/abonament, este deschis centrul de reîncărcare de la Unirii – zona Hotel Horoscop, Unirii1. Programul este între 22.30-6.00.

Dacă vă gândiți că e noapte iar controlul dorme noaptea, cel mai probabil așa este. Insă CINEVA nu doarme. Este vorba de șoferul autobuzului. Noaptea el devine, pe lângă șofer și controlor. Și să nu vă mire dacă primiți amendă pentru nevalidarea călătoriei:)

Accesul se realizează pe la linia 1.

ratb

Aceasta este harta traseelor speciale, de noapte. In general sunt 2 sau 3 curse pentru fiecare dintre trasee. Ceea ce mi se pare suficient. Pentru detaliere și orele la care aceste mijloace de transport circulă, găsiți informații pe site-ul RATB .

Personal nu am circulat niciodată pe timp de noapte cu RATB-ul în România. Am făcut-o în schimb de câteva ori în Franța. Ce-i drept atmosfera era destul de diferită în comparație cu timpul zilei. Dar…este și aceasta o alternativă.

Voi ați călătorit noaptea în București cu RATB-ul?

noapte

Turismul balnear în România – Topul stațiunilor balneare

Așa-i că ați auzit cel puțin odată propoziția Turismul balnear din România a ajuns în paragină? ori Eheeee pe vremea mea, nepoate, mergeam la băi. Era frumos, curat, minunat. Acum nu mai e nimic. Clădirile sunt lăsate de izbeliște, turiștii nu mai vin, de investit nu mai investește nimeni? Cred că fiecare dintre noi a auzit pe la televizor, radio ori a citit în ziar despre cum s-a ajuns. Și despre Felix și despre Herculane și toate celelalte stațiuni.

Personal vă pot povesti despre 2 dintre stațiuni. Ocna Sibiu și despre nordul județului Argeș – stațiunile Călimănești-Căciulata.  

Intreabă-mă la orice oră din zi sau noapte ce loc din România aleg din punct de vedere al peisajului și o să aleg Valea Oltului 🙂 E locul meu preferat din România iar stațiunile Călimănești și Căciulata sunt amplasate exact acolo. In urmă cu 3 ani am locuit în Sibiu și preferam să aleg traseul Târgoviște-Pitești-Rm Vâlcea-Călimănești-Sibiu. Nu am văzzut nici măcar un hotel în paragină. Mi s-a părut o stațiune curată, cu unități de primire foarte…primitoare și cu un peisaj minunat așa cum spuneam. 

Ocna Sibiului a fost o stațiune în care am și profitat de ceea ce oferă. Stațiunea se află la 20 de minute de mers cu trenul și este formată din mai multe lacuri sărate, fiecare având o anumită concentrație. Unii o mai numesc Litoralul Ardealului și personal da, aș alege-o în schimbul Mării Negre. Faptul că am mers cu trenul nu mi-a permis să văd cât de multe locuri de cazare sunt, nu mi se pare o stațiune atât de mare și cu un asemenea renume precum Herculane sau Felix însă după modernizarea din urmă cu ceva ani, arată interesant. Plus că, pe lângă lacurile sărate există și lacuri cu nămol. Mda, lumea încerca să mă convingă să renunț la…colac deoarece apa este suficient de sărată încât să nu mă înec dar nu am fost convinsă 🙂 

Nu o să spun că pentru o persoană care preferă luxul este cea mai bună alegere însă este  o bună alegere pentru cei cărora le place plaja, soarele, bronzul, apa, liniștea și relaxarea. Cât privește salinitatea – aceasta pornește de la câteva zeci de grame de sare/l până la peste 300 gr/litru.

Atestarea documentară este din jurul anului 1200 deși zona a fost locuită de pe vremea dacilor. Vă postez și câteva poze de pe site-ul Lacuri Ocna Sibiu

Dincolo de aceste 2 stațiuni, Asociația Română de Balneologie a prezentat topul celor mai primitoare stațiuni din România. La baza acestui top au stat 10 criterii. Fiecare criteriu a putut fi notat cu valori între 1 și 10. Așadar maximul posibil care era posibil a fi obținut de o stațiune balneară putea să fie de 100 puncte.

Cel mai mare punctaj a fost, din păcate, de 65 de puncte, câștigătoare fiind stațiunea Techirghiol. Aceasta este urmată de Băile Tușnad (60), Govora (55), Călimănești-Căciulata (54), Covasna (53), Băile Felix (52), Sovata (51), Turda (50). Mai jos aveți și restul de 22 de stațiuni care compun topul celor mai primitoare stațiuni balneare din România. 

descărcare

In ceea ce privește cele 10 criterii, care au compus nota finală, acestea au fost

  1. Accesibilitate, infrastructura, patrimoniu public, management urbanistic;
  2. Structuri de educaţie şi cercetare ştiinţifică aflate în legătură cu centre universitare, existenţa unui nucleu de cercetare – lucrari stiintifice;
  3. Promovare externă a staţiunii: spoturi, situri web în limba engleză, participarea la targuri si congrese internaţionale, articole ştiinţifice în limba engleză, legaturi externe, prezenţa unor tour-operatori intarnţionali;
  4. Promovarea internă a staţiunii: organizarea unor evenimente balneare – congrese, conferinte, burse de turism, participarea la targuri interne de turism;
  5. Calitatea factorilor naturali de cură utilizaţi în staţiune, certificare, elemente de cercetare ştiinţifică a factorilor naturali, diversitatea factorilor naturali utilizaţi;
  6. Calitatea serviciilor turistice şi medicale din cadrul staţiunii, nivelul de calificare a resurselor umane, prezenţa animatorilor de staţiune, necesar personal;
  7. Strategii de dezvoltare a staţiunii identificate prin planuri ale autorităţilor locale şi ale operatorilor din staţiunea balneară analizată ;
  8. Nivelul investiţiilor în baze de tratament şi unităţi de cazare la nivelul staţiunii, numarul locurilor de cazare din statiune, gradul de ocupare al locurilor de cazare;
  9. Disponibilitate la dialog a factorilor de decizie locali şi a investitorilor / operatorilor economici din staţiune, participarea la Congresul National de Balneologie, comunicarea cu Asociatia Romana de Balneologie;
  10. Premii ştiinţifice, medalii, menţionări ale staţiunii în documente ale autorităţilor centrale, vizibilitate a nivelului de excelenţă al staţiunii balneare.

Informațiile au fost preluate de pe site-ul bioclima.ro iar topul a fost prezentat în cadrul Congresului Național de Balneologie.

Te scot la o prajitura?

Faptul că am fost crescută printre oameni mari (vecinii mei având, toți, vârste cu mult mai mari decât a mea) și că inclusiv în familie am majoritatea rudelor de asemenea de vârste mult mai înainte, m-a făcut să fiu întrebată mai degrabă: Ați ieșit și voi la o cofetărie, să mâncați o prăjitură? în loc de Și cum a fost în club? Dansează mai bine pe hip hop sau pe latino sau…măcar dansează? Bea? Bea mult sau puțin? 

Totuși întotdeauna mi s-a părut atât de demodat să ies la cofetărie. Serios? Doar nu eram pe vremea lui Ceaușescu. 🙂 

Eram în clasa a XIIa când necunoscând orașul Târgoviște întrebată fiind de George S unde vreau să ieșim i-am zis că lângă XXL, la cofetăria de acolo. Era un spațiu care mirosea dubios, nemodernizat, cu scaune oribile și fără pic de muzică. Ulterior aveam să aflu că deși lucra la biserică, tipului îi plăcea Rockul (așa cum a lucrat la biserică, câțiva ani mai târziu a lucrat și la un post de radio axat pe rock) și cafenelele care își găsiseră locația în diverse case construite cu sute de ani în urmă, case cu arhitecturi deosebite.

Sincer, pentru mine, definiția cofetăriei este locul în care găsești amandine, savarinele, eclere și pișcoturi de șampanie. Deh. Fiecare cu nebunia lui. Dar asta înseamna pentru mine în principal COFETĂRIE. 

Iar astăzi vreau să vă povestesc despre 2 cofetării de provincie. Cu prăjituri ieftine, bune, proaspete. 

Acum 2 ani eram în Pitești. Persoana de lângă mine voia să îmi demonstreze cât de bună poate să fie 🙂 și cât de mult te poate impresiona. Inchiriase o sală de cinema 🙂 pardon, luase bilete la un film la care am fost singurii spectatori 🙂 și pentru că urma să fie o surpriză trebuia să ne ocupăm timpul până începea filmul.

Hai să mâncăm o prăjitură la cofetărie, îmi zice el.

Eu: (serios? Mă crezi nebună? Te plimbi cu mașini scumpe, te duci la hoteluri de 4 sau mai multe stele, la cele mai bune și scumpe piscine și cluburi din România dar îmi propui să mănânc o prăjitură la…cofetărieeeee?) Hmmm, nu știu ce să zic. Cofetărie sună cam…

Hai că știu eu cea mai bună cofetărie din Pitești, îmi zice. E chiar aici.

Da, cofetăria se numește UN BĂIAT ȘI O FATĂ și e în centru. In interior nu pare neapărat cine știe ce dar important e că are prăjituri foarte bune la prețuri bune de asemenea. Eu am luat o prăjitură care a costat 5 lei și nici nu am putut să o mănânc pe toată. Deci o prăjitură e suficient cât să vă săturați.

Afară însă are 5 sau 6 măsuțe din lemn cu băncuțe de o parte și de alta. Chiar mi se pare foarte drăguț. In plus și cu alte ocazii când am mers acolo m-am oprit pentru ceva dulce. 

Cei de la UN BĂIAT ȘI O FATĂ au mai multe locații, toate în județul Arges. In Câmpulung Muscel, Mioveni și Pitești. 

Cea de-a doua cofetărie se află în centrul orașului Câmpina. Se numește Cofetăria Delice iar prăjiturile sunt delicioase 🙂

Aici am mâncat în prima zi o Pădurea Neagră care costă 4.5 lei. Ce-i drept din cauza hârtiuței nu am văzut că prăjitura are și un strat alb (era o cremă ceva) – la fel ca și în cazul prăjiturii de la Pitești. Totuși așa cum cea de la Pitești mi-a plăcut, și cea din Câmpina la fel. Ba, la Câmpina avea și vișine. Nici acelea nu-mi plac de obicei însă în acest caz nu a mai rămas nimic în farfurie 🙂

A doua zi am mâncat un ecler care a costat 3.5 sau 4 lei. De asemenea foarte delicios și proaspăt. 

Pe lângă terasă au și un spațiu foarte mare înauntru. Și unele dintre cele mai confortabile canapenele pe care am stat vreodată. 🙂

 

Poate nu ajungeți neapărat prin aceste orașe dar dacă ajungeți totuși, vreodată, vă recomand să faceți și pe la aceste cofetării un popas. Sigur se găsește ceva pentru orice gust.

De luna viitoare as invata engleza daca as avea timp…

Te-ai gândit vreodată să înveți limba mandarină? Este cea mai vorbită limbă din lume! Dar engleza? Da, fiecare dintre noi, cei care nu știm engleza sau nu o știm atât de bine precum ne-am dori ne gândim să încercăm să ne îmbunătățim nivelul acestei limbi atât de comună în Europa dar și pe restul continentelor. Doar că ba n-avem timp, ba nu știm unde găsim un profesor bun, un manual bun, ba avem un profesor bun dar se afla prea departe de noi. Și zi după zi ne spunem că învăț engleza de luna viitoare, de anotimpul viitor sau de…anul viitor.

Cele mai noi estimări arată că mai bine de 1 miliard din populația globului vorbește limba engleză aceasta este cea mai vorbită limbă din Uniunea Europeană iar la nivel de planetă, 53 de state o au ca și limbă oficială.

O limbă străină cunoscută și cu atât mai mult engleza o să îți deschidă alte uși. Dacă ești pasionat de călătorii, limba engleză îți va fi de un mare ajutor. Dacă vorbești limba engleză îți poți găsi un loc de muncă mai bun și mai bine plătit în România dar mai ales te poate ajuta în aplicarea la un job dincolo de hotarele țării.

Era o zi de vară, plecam cu prietena mea de la muncă spre casă când i-am spus despre ocazia de a lucra în străinătate. Aveam un prieten care locuia în Olanda și se gândise să îmi propună să îmi încerc norocul în vest. Suna foarte bine. Era cineva care deja locuia acolo de câțiva ani și se oferea să mă ajute în căutarea jobului și a chiriei. Ba chiar plănuiam frumos lucrurile. Un an îl petreceam acomodându-mă iar de anul următor poate mă înscriam și la un masterat acolo. Era o singură problemă. Hmmm limba. Și nu olandeza aceea atât de dificilă. Ci engleza. In Olanda 89% din populație este vorbitoare de engleză. Se părea că eu nu eram una din acele persoane 🙂 In București eram venită de curând, profesor bun de la care să iau meditații de engleză nu cunoșteam, munca îmi ocupa mare parte a zilei și nu aveam timp de pregătiri prin cine știe ce colț de București.

De atunci au trecut câțiva ani iar de curând am descoperit cursurile de engleză ale celor de English for All.

Engleza pentru toți se adresează nouă, persoanelor care nu au timp, au nevoie de flexibilitate în ceea ce privește timpul dedicat învățării limbii străine, celor care avem joburi ori copii. Modalitățile de învățare ale limbii engleze sunt diferite, de la cele individuale, de câte 2 persoane, dar și engleză online pe skype sau pe platformă de elearning. Astfel, ai posibilitate să înveți engleza de acasă. Ai nevoie de un calculator și poți învăța engleza când ai timp. Dimineața, în pauza de prânz, seara sau chiar după miezul nopții. In funcție de programul tău.

De asemenea accesând site-ul lor îți poți testa gratuit nivelul de engleză tocmai pentru a ști de unde pleci și care este cursul care ții se potrivește. 

Sperând că v-am trezit curiozitatea vă invit să vizitați și voi site-ul și blogul Profei de Engleză și să descoperiți cum puteți învăța engleza zâmbind. Pentru că…spune Petruța, ea pleacă de la ideea că indiferent de timpul disponibil și locul în care ne aflăm, nu există persoană care să nu poată învăța engleza.

Postarea a fost scrisă pentru ediția de primăvară a SuperBlog dar cu siguranță mă voi înscrie și eu la unul din cursuri. Căci poate Olanda nu mai este cea mai bună alegere dar nu se știe ce întrebuințare voi găsi unei limbi atât de folosite ca engleza.

English-3

 

Amsterdam in…numere

De dimineață, tot răsfoind site-uri și bloguri care îmi plac, am găsit și un articol-ilustrație care mi s-a părut interesant. Deși datele oferite sunt din 2015 ele nu diferă foarte mult. Pentru cei care nu știu engleză o să le și traduc.

Așadar…în Amsterdam se află…

8 mori de vânt.

32 de piețe.

36 de parcuri.

44 de muzee.

23 de picturi ale lui Rembrandt…si 212 ale lui Van Gogh.

80 de poduri peste canale.

Peste 100 de canale – dacă le-am așeza unul în continuarea altuia.

Amsterdam este casă pentru 180 de naționalități diferite.

2500 de bărci locuibile.

747000 de călători care folosesc zilnic transportul în comun.

881000 de biciclete. Și da, numărul bicicletelor este mai mare decât a populației din Amsterdam.

63% dintre locuitori merg pe bicicletă în fiecare zi.

Articolul a fost preluat și tradus de pe iamsterdam.com.

ams

 

 

Unde gasesti cazare ieftina in Sibiu

In perioada în care eram cu adevărat îndrăgostită de Sibiu multă lume credea că am fost acolo, mi-a plăcut și vreau să mă mut. De fapt nu. Nu fusesem niciodată dar știam că îmi place:)

Am locuit acolo câteva luni, m-am îndrăgostit de loc, de oameni și peisaje. Sibiul este genul de oraș frumos oricând. Fie că este vorba de primăvară când totul înverzește, vară când este atât de plin de viață și turiști, toamna când sunt temperaturi tocmai potrivite pentru plimbări sau iarna când are loc atât de cunoscutul Târg de Crăciun iar procentul de ocupare a unităților turistice de primire se apropie de 100%.

Ceea ce nu am știut până vara aceasta a fost locul în care ne putem caza în Sibiu la un preț decent și condiții bune. Căci, deși am stat 3 luni acolo, niciodată nu m-am gândit să mă interesez în ceea ce privește cazările. De fapt cred că nimeni, odată ce se mută într-un oraș nou nu face asta:)

Așa că 2 ani mai târziu, vara aceasta, după 20 de locuri notate pe lista de cu Unde plecăm în concediu am ales Fieni, Sibiu și Costinești. Cel mai teamă mi-a fost de găsirea unei pensiuni în Sibiu. Și am tot amânat căutarea locului până cu 4 zile înainte de plecare când l-am pus pe EL să caute. Serios? Crezusem că nu găsești nimic atât de din scurt tocmai vara, tocmai la Sibiu.

După câteva minute primesc pe facebook un link cu o pensiune care…nu mi-a inspirat nimic bun. Știți instinctul ăla pe care-l ai uneori? La fel a fost și la mine. Și pentru că eram în timpul serviciului, n-am putut să mă uit prea atent. Pensiunea  fost găsită pe booking și…în primul rând era un preț prea mic pentru cazare (pentru un astfel de oraș și această perioadă a anului) în al doilea rând mi s-a părut amplasată într-o zonă ciudată. Am zis cu jumătate de gură bine (de fapt cu jumătate de mână) și aia a rămas. Până în ziua în care am plecat spre Sibiu. După multe certuri (ba că s-a trezit prea târziu, ba că nu se mișcă mai repede, ba că nu știu ce; după ce am realizat că de la Târgoviște spre Sibiu avem inclusiv duminica autobuz – pe Valea Oltuluuuuui 🙂 dar că până la Târgoviște nu circulă autobuzul și ne-am certat iar; după ce am luat autobuz pe cealaltă rută Fieni-Brașov și mi-a fost rău în autobuz, am ajuns la concluzia că dacă tot n-am plătit avans, să renunțăm la cazare, să rămânem în Brașov și să ne întoarcem seara acasă. El…NU. Iar ceartă).

Acum să vă povestesc. Pensiunea se numește HAPPY DAYS și mi-a plăcut unde e amplasată. Nu e în centru unde auzi mereu zumzet de turiști, ci e tocmai bine, amplasată la 10 minute de mers pe jos de centru, în apropierea Pieței Cibin (piața mea preferată din Sibiu. Intr-adevăr este singura piață la care mergeam în Sibiu, nu am grad de comparație pentru ea dar într-adevăr oferta produselor este foarte bogată)

Pentru 2 nopți, 2 persoane, am achitat 280 de lei, adică 70 de lei de persoană pe noapte – un preț foarte bun după părerea mea. 

Noi, de la gară până acolo am mers pe jos, lucru care nu a fost tocmai plăcut având în vedere că era ora 13 și era foarte cald, însă odată ajunși acolo am fost încântați de ceea ce am găsit…de îndată ce am intrat în clădire. 

In primul rând ne-a plăcut întunericul și răcoarea de la recepție:) Mie mi-au plăcut mult și bomboanele din bolul de la recepție. Cum urcam, cum coboram, luam câte o bomboană:) Am luat 2-3 dar apoi mi-era rușine să mai iau așa că îmi lua EL câte una și mi-o dădea după ce ieșeam. Eram foarte încântată:))) 

Camera a fost la etajul 1 cu un mic balconaș închis iar în rest nu am simțit lipsa vreunui lucru. Camera a fost foarte curată, cu perdele și draperii în așa fel încât turiștii să poată dormi până târziu fără să fie deranjați de soare (nu a fost cazul nostru:))) ). Internet wireless și televizor care la început ne-au dat bătăi de cap . Nu înțelegeam de ce EL poate să se conecteze iar eu nu. Și nu înțelegeam de ce nu funcționează televizorul. Răspunsul? Pentru fiecare dispozitiv pe care îl conectezi la internet este nevoie de o foaie cu o parolă oferită de pensiune iar în cameră nu am găsit nicio foaie ci aveam una singură dată de la recepție. Doamna de la parter a fost însă foarte drăguță și a spus că ne dă atâtea parole câte avem nevoie. Televizorul…deși am încercat amândoi să îl deschidem, nu știu în ce mod am încercat, doamna de la recepție a urcat ulterior cu noi și…a apăsat pe buton (pe care noi mai apăsasem de 2 ori) și surpriză…s-a aprins televizorul (Săracii oameni de la pensiune or fi crezut că habar n-avem să deschidem un televizor:))) )

Cât privește baia, întotdeauna am fost de părere că o baie spune multe lucruri despre un loc. O baie impecabilă, cu săpunuri, geluri de duș, căști de baie, uscător de păr, cabină de duș, toaletă și chiuvetă, câte 2 prosoape pentru fiecare – albe și fără pic de pată, toate impecabile de parcă erau de curând montate. Nici pic de igrasie sau alte lucruri asemănătoare. 

La un moment dat m-am gândit că ceea ce lipsește este un coș de gunoi în plus însă într-adevăr, parcă totuși nu voiam să stau cu coșul de gunoi lângă pat.

Din ceea ce am citit online sunt și păreri contra. Am citit câte ceva despre condițiile din băi – dar așa cum am spus mi s-a părut foarte curat. Am citit și despre situația cu apa. Intr-adevăr prin asta am trecut și noi. După o zi călduroasă, în care transpirasem mult și îmi petrecusem 4 ore într-un tren în care la un moment dat era un miros de-ți pica nasul, am vrut neapărat să fac un duș. Oricât am încercat să găsesc o temperatură a apei, temperatură care să mă mulțumească, nu am reușit. Fie era prea rece pentru preferințele mele, fie prea fierbinte. Același lucru l-a constatat și EL însă nu știu dacă e neapărat un minus. In principiu n-am avut o problemă cu acest lucru. 

Legat de comentariile altor persoane în ceea ce privește că nu poți ajunge seara târziu pentru că găsești ușa de la intrare încuiată, de asemenea este adevărat într-o mică măsură. Intr-una din seri am ajuns și da, era ușa încuiată. Insă odată ce apeși pe sonerie imediat ți se deschide, nu se uită nimeni urât la tine ci ești întâmpinat cu zâmbet. Probabil și cei de la recepție mai au de făcut prin altă parte a pensiunii câte ceva și cel mai bine le este să încuie atât timp cât nu este nimeni la intrare.

Așadar, datorită condițiilor, amplasării, prețului și calității persoanelor de la recepție, pensiunea Happy Days primește notă maximă și o recomand oricui dorește să petreacă câteva zile în Sibiu.

Pentru poze și alte informații puteți accesa acest link de pe booking sau site-ul pensiunii

Amster…CATS

Probabil este foarte uşor de realizat despre ce este articolul de astăzi. Da, nu ştiu dacă în Amsterdam sunt câinii cu covrigi în coadă. Poate da, poate nu. Ce vă pot spune însă este informaţia despre pisici.

Pisicile din Amsterdam – sau cum îmi place mie să le spun pisicile amsterdameze – sunt mari şi grase. Fiecare pe care am întâlnit-o mi-a plăcut şi am vrut să o iau acasă (nu în România ci la el în Olanda) însă de fiecare dată m-am  gândit că poate au un stăpân care ar plânge după ele şi ÎN AL DOILEA RÂND El nu poate să ia o pisică în chirie.

Una dintre ele mi-a dat şi o idee în privinţa numele pe care îl voi pune următoarei pisici: Mika. Bineînţeles că nu a fost cineva care să ne facă cunoştinţă 🙂 pur şi simplu eram în Haga iar pe o poartă era scris că s-a pierdut o pisică şi dacă cineva a văzut-o e rugat să ofere informaţii. Pe acelaşi anunţ era trecut şi numele ei – Mika.

Această prezentare necesită JavaScript.